
Și nu îi poți învinui. România e țara extremelor. Se împarte între pacienții care refuză internarea în spitale și cei care aleargă la urgență de la primul muc.

Și nu îi poți învinui. România e țara extremelor. Se împarte între pacienții care refuză internarea în spitale și cei care aleargă la urgență de la primul muc.

Am avut emotii toata ziua. Noi inca traim in Magie doar pentru ca un singur om crede: el. Cand i-am zis ca e posibil ca mosul sa nu vina in persoana anul asta, mi-a zis ca n-are cum, ca el e sigur ca vine.

Se spune ca al doilea copil e un cadou pentru primul. Mi-am dat seama deja din povestile altora ca n-are cum sa fie asa. Al doilea copil vine sa schimbe (a se citi “strice”) tot ceea ce stia primul despre el si parintii lor. Nici vorba de cadou, cel putin nu la inceput.

Adesea mă întreabă oamenii ce mai fac și știu că mă întreabă din politețe sau din curiozitate, dar că nu așteaptă un răspuns cu adevărat. În realitate, nu avem timp de problemele altora și le oferim întrebări ca pe-o introducere învățată pe de rost. Nu înseamnă nimic, nu trezește nicio emoție, nu are niciun scop definit. Ce faci e doar o formalitate pe care trebuie s-o bifezi, ca un generic la serialul pe care vrei să-l vezi, ca o reclamă când n-ai plătit la youtube. Pe nimeni nu interesează cu adevărat
CE.MAI.FACI.

In Bucuresti, Nicusor Dan si Vlad Voiculescu au luat primaria. Lumea a deschis aseara sampania si pe buna dreptate.

Când m-am dus să-l iau de la grădiniță, a sărit în brațele mele și a început să plângă. Foarte mirată, educatoarea îmi face semne destul de clare: habar n-are ce se întâmplă. De ce plânge copilul. Niciuna dintre lacrimile care i se rostogolesc pe față nu are explicație.
Pagina 5 din 18