Ce mai faci, spus ca o introducere pe care abia aștepți s-o sari

ce mai faci

Adesea mă întreabă oamenii ce mai fac și știu că mă întreabă din politețe sau din curiozitate, dar că nu așteaptă un răspuns cu adevărat. În realitate, nu avem timp de problemele altora și le oferim întrebări ca pe-o introducere învățată pe de rost. Nu înseamnă nimic, nu trezește nicio emoție, nu are niciun scop definit. Ce faci e doar o formalitate pe care trebuie s-o bifezi, ca un generic la serialul pe care vrei să-l vezi, ca o reclamă când n-ai plătit la youtube. Pe nimeni nu interesează cu adevărat

CE.MAI.FACI.

Iar adevărul e că nu e neapărat rea treaba asta.

Vă imaginați?

-Ce mai faci?
-Păi, uite, îmi vine să-mi arunc copiii de la etaj ori să-i trimit la bunici vreo 5 ani.

-Ce mai faci?
-Sunt tulburată de dimineață. Am visat că făceam sex cu fostul și-mi plăcea. Vrei să-ți spun cum era?

-Ce mai faci?
-Nu mă descurc prea bine la job și mi-e teamă că o restructurare va începe cu mine. Nici nu i-aș putea condamna pe șefii mei.

-Ce mai faci?
-Uite, sunt în depresie și nu m-am mai dat de o lună jos din pat.

-Ce mai faci?
-Tocmai mă certam cu niște doamne pe facebook, care m-au făcut muci că-i dau copilului mici cu cartofi prăjiți.

-Ce mai faci?
-Uite, dau rețeta de pana cucului la cuptor, cu garnitură de frunze crescute în copaci fericiți unei păcătoase care-și hrănește copilul cu mici și cartofi prăjiți.

-Ce mai faci?
-Uite, iaca, sunt și eu o vită pe internet. Am atâta durere în suflet, încât nu-mi ies decât spume din degete, când încerc să comentez ceva.

-Ce mai faci?
-Uite, tocmai mă gândeam să divorțez. Adevărul e că bărbatu-meu e o lepră puturoasă și singura lui pasiune sunt păcănelele.

-Ce mai faci?
-Mi-e foarte greu, n-am bani de psiholog și popa al meu m-ar trimite la mănăstire în secunda în care aude câte avorturi am făcut.

Sau

-Ce mai faci?
-Tocmai am avut cel mai grozav orgasm din lume. Bărbatu-meu sforăie deja, dar ce bine c-ai sunat.

-Ce mai faci?
-O demențială pizza cu de toate, zici că eu sunt chef Bubulina Gospodina herself.

-Ce mai faci?
-Tocmai i-am comandat copilului niște cizme ilegal de scumpe și soțului i-am spus că le-am câștigat la un concurs pe facebook.

-Ce mai faci?
-Mă uit în oglindă și-mi cred că sunt frumoasă.

-Ce mai faci?
-Suport moral, prin mesaje pe whatsapp cu prietena mea pe care o înșală un nenorocit.

-Ce mai faci?
-E urgent? Că nu pot vorbi. Mă joc cu copilul.

-Ce mai faci?
-Sunt goală pușcă și dansez prin casă.

-Ce mai faci?
-Construiesc o variantă de mamă mai bună pentru copiii mei.

-Ce mai faci?
-Șșșt. Îmi împlinesc nevoia de liniște în momentul ăsta.

Și tot așa.

Adevărul e că oamenii fac foarte multe lucruri. Și că nu avem nevoie să le știm pe toate, exact. Că avem nevoie de conversațiile mărunte. Nu mereu sunt pregătiți pentru răspunsul real la ce mai faci.

Am scris acest articol dintr-o nevoie viscerală pentru conversațiile cu sens, pentru cuvintele care ies din inimă și nu din cap. Să te faci bine, mi-a zis mama înainte să iasă din lift și să pornească spre Sibiu, iar impulsul meu a fost să întreb ”la ce te referi”. Dar m-am abținut. Pentru că e păcat să omori niște vorbe din inimă cu unele din cap și n-are niciun sens să te prefaci în fața mamei tale că totu-i perfect. Așa că i-am răspuns: nu mă las. Stai liniștită, că nu mă las.

Aș vrea să-mi spuneți, din curiozitate, ce s-a născut în dumneavoastră când ați citit cemaifaciurile de mai sus. Încep eu, să vă spun cum a fost pentru mine când le-am scris.

Întâi a apărut prima parte ca o răzvrătire, ca un strigăt de a fi auzit și de a purta conversații semnificative. Apoi mi-a dat prin cap să fac următorul pas și să văd ce s-ar întâmpla mai departe. E un exercițiu pe care mi-l propun în această perioadă. Să mă detașez de blocajul inițial ca un suflet de trupul pe care-l însoțește și să privesc imaginea de ansamblu, ca un per total.

Concluzia mea e că lumea nu e nici bună, nici rea, că avem nevoie de bălăriile astea conversaționale și de tot praful în ochi la fel cum avem nevoie de momentele de reflecție, de întrebările profunde și de răspunsurile care ne vor schimba viețile în acel fel la care visăm.

Dar ce voiam să spun e că ce mai faci poate fi folosit ca un colac de salvare sau o mână de ajutor. Când cineva întreabă din cap și altcineva răspunde din inimă, e păcat să te prefaci că n-ai auzit și că nimic nu s-a schimbat. Nimeni nu e obligat să îți zică exact exact ce făcea când a venit un cemaifaci. Dar când l-ai lansat și primești un cuvânt din inimă, ai datoria să-l primești și să-l asculți.

Iar dacă n-ai chef, că se poate întâmpla și una ca asta fără să fie vreun păcat, știi ce ai de făcut. E foarte simplu. Nu întreba.

 

Articolul anterior

O soluție simplă, care i-a calmat crizele de furie imediat: l-am îmbrățișat

Articolul următor

Recunoștința, un exercițiu prin care încurajezi copilul să nu țină minte doar lucrurile pe care nu i le dai

16 Comentarii

  1. Nikki

    Și răspunsul la această întrebare e la fel de standardizat: ” bine, mulțumesc”, respondentul intuind parca formalismul întrebării. Nu știu dacă sunt de vina vremurile astea, in care tehnologia înlocuiește aproape tot, sau e altceva…și eu am constatat cu tristețe că mai am o singură prietena cu care pot vorbi orice, și nu știu de ce, până și cu ea vorbesc doar despre copii și banalități mai nou, nu prea pot explica, dar e trist. Ne insinguram, treptat și sigur. Eu tot incerc sa găsesc un mecanism psihologic prin care sa devin imuna afectiv la faptul că persoane apropiate (prieteni) nu suna cu lunile, cu pretextul că sunt ocupate, dar sincer, nu prea reușesc. Știu că mai bine nu ai așteptări de la oameni, că nu poți fi dezamăgit decât dacă ești amăgit, dar …nu e așa simplu. Cred că și de asta mai citesc anumite bloguri, uneori comunici mai ușor cu necunoscuți. Și uite asa am răspuns la un ” ce mai faci'” pe care pe care nu nu mi l-a adresat nimeni azi. Noroc cu blogul Mirunei:).

  2. Silvia R.

    Eu ma numar printre cei care intreaba “ce mai faci?” si ma asteptvsa mi se raspunda cu “bine, multumesc!”. Apoi, daca vreau sa dezvolt conversatia, voi intreba eu detalii (cum ti-a fost ziua azi, cum e cu jobul, etc, in functie de persoana). Dar sincer, ma obosesc persoanele care incep sa povesteasca ore in sir vrute si nevrute la o simpla intrebare “ce mai faci?”. Nu aruncati cu pietre, dar asta sunt eu.

  3. Violeta

    Da-mi voie sa iti spun ca sint si exceptii de la regula. Eu intreb des “ce mai faci” doar ca sa ma asigur ca persoana in cauza “face bine”. Simt nevoia sa am aceasta confirmare. Asta si pentru faptul ca, in caz de nevoie, ma activez imediat. Apropo : CE MAI FACI?

    • Sunt cu bebe în brațe, care doarme și îi simt respirația pe piele și citesc comentarii pe blog și cred că fac bine 🙂

  4. “Ce mai faci” e la fel de seaca si impersonala ca englezescul “are you ok?” .
    Asa ca nu o folosesc cu cei apropiati, asa ca ii intreb: “mai poti? “, ” te ajut cu ceva? ” , “merg la piata, ce vrei sa iti cumpar?” , sau ” am gatit asta si m-am gandit la tine” etc.
    Acum 2 sambete, o prietena ma suna: “coc castane, vin sa iti aduc, vrei? coboara la scara blocului in 15min”. Si mi le-a adus calde, invelite in 2 shtergare de bucatarie si multa dragoste. Si e mama de 2 copii, cel mic e la cresha, full time job amandoi parintii. Am vorbit 5 min peste geamul masinii ca aici e lockdown, 5min ochi in ochi mai pretzioase decat orice sec “ce mai faci”.

  5. Nikki

    O femeie, esti chiar norocoasa cu o astfel de prietena, si mamica pe deasupra, ca multe mamici nu mai prea au timp de prietene. Daca iti pasa de cineva, gasesti putin timp pentru acea persoana, oricat ai fi de ocupat.

    • Prietenia inseamna efort din ambele parti. Cand e din suflet, nici nu vaz sa fie efort.
      E drept ca pt mine relatiile umane sunt importante, renunt la tv si machiaje si vorbit la tel. oricand pt 15min la un pahar de vorba cu o prietena.
      P.S. nu am tv si nici machiaje si vorbii sub 10min pe luna trecuta la tel. iar carantina a lovit fix in timpul pt paharul asta atat de improtant mie.

  6. Irina

    Chiar ma gandeam la intrebarea asta mostenita si cum de fapt nu stim daca cei care intreaba au timp sa descopere ce mai facem.

    Apropo de discutii care se incheie cu aha-uri, la ce ora crezi ca ma aud cu doua prietene de cateva ori pe saptamana? La 5 am CET si termin de vorbit cu ele la 6 am sau 7 am. Cert e ca atunci cand se trezesc ai mei eu sunt meditata si ventilata ♡♡♡.

    Tu la ce ora preferi sa ai astfel de discutii?

  7. Iulia

    Mi-ai amintit de filmultetul acesta :)))) https://youtu.be/-p8u2LSyEwc

    Eu incerc sa intreb si “cum mai esti”, mi se pare mai axată pe om si feelings intrebarea.

  8. Denisa

    Nu te lasa Miruna, acum esti pe o mare agitata, dar vine soarele!
    Ok…nu vrei soare …am inteles.
    O sa-ti pui palariile alea faine din Bulgaria si o sa fie bine.🖤🖤🖤🖤💤💤💤💤💤💤

  9. Andreea T

    Dar cu bunul simt, cum rămâne? Consider de bun simt să nu încarc persoana din fata mea cu problemele mele și asta aștept și de la ceilalți. Iar eu daca simt într-adevăr ca exista o problema și mai ales daca pot ajuta, o fac cu mare plăcere. E ca atunci cand ai Corona, stai acasă să nu îi contagiezi pe ceilalți. Dacă eu am o zi proastă, de ce le-aș strica ziua celorlalți?
    Iar de persoanele care turuie vrute și nevrute, mai ales neintrebate fiind, numai de bine am de zis.

    • Hahha, da, ai dreptate. Știu ce zici. Însă cine nu vrea să audă să nu întrebe. Adică, dacă întrebi, așteaptă-te să ți se răspundă. E dreptul tău să nu ai chef de palavre, atunci treci direct la subiect. Atâta zic 🙂

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 174 queries in 0.668 s