Se spune ca al doilea copil e un cadou pentru primul. Mi-am dat seama deja din povestile altora ca n-are cum sa fie asa. Al doilea copil vine sa schimbe (a se citi “strice”) tot ceea ce stia primul despre el si parintii lor. Nici vorba de cadou, cel putin nu la inceput.
Insa, Doamne, cum e invers! Cum e pentru cel mic! Cum se uita la frate-sau mare! Ce model. Ce influenta.
Locul intai pe podiumul celor mai importante persoane in viata fratelui mai mic sunt sigura ca e impartit de mama si fratele mai mare.
E un dans fenomenal, un copy/paste de mare rang.
Iar eu, biata fetita singura la parinti, simt ca mai invat sa merg o data. Sa vorbesc. Atat de minunate sunt descoperirile pe car ele fac. De fapt, invat sa simt mai multa bucurie decat mi-am imaginat ca exista.
Sa va spun de unde atata entuziasm. Ce credeti ca au facut ieri cei doi frati care au venit din burta mea pe aceasta lume ca sa ii cresc?
S-au jucat. Multe ore intregi.
Iar eu, ca sa nu-i deranjez, am vazut Anatomia lui Grey si cateva episoade din The Crown.
O da, o da!
Tatal lor era si el prezent, mai citea ceva, mai intervenea un pic, dar a fost o seara incredibila. Bebelusul nici nu a putut dormi pana la 12 noaptea si ceva. O fi de la dinti, ceva achizitii sau habar nu am, i-o placea de frate-sau cu adevarat?
Bine, ca s-au jucat e mult spus. Ce se petrecea, de fapt, era ca Tudor se juca si Victor era copy/paste.
Astazi, am dat repeat.
Am terminat Crown si am inceput inclusiv un documentar despre Thatcher pe youtube. Intrerupt, nu va entuziasmati, am mai schimbat un scutec, am mai dat un aspirator, un iaurt, o supa, ceva, dar heeeeeeey.
Nu-mi vine nici sa-mi schimb chilotii cu asa un noroc.
Iar in seara asta s-a mai intamplat ceva la baia de seara. Tudor a avut chef de balaceala si spuma, o idee grozava.
Victor nu a vrut sa intre in apa fara el. Nu ii era frica, pur si simplu l-a asteptat pe el mai intai.
Dupa care, cel mic s-a dezechilibrat si, desi eram acolo cu mainile langa el, s-a speriat, a inceput sa planga, a cerut sa il scot imediat. Asa ud si disperat, l/am pus pe mine, tot tricoul praf.
Acum ii era frica, imi era clar. Si ciuda imi mai era, foarte ciuda pentru asa ceva.
-Daca voi iesiti, vin si eu, zice Tudor. Nu raman fara voi. Victor, nu mai vrei sa stai?
Victor da-i si plangi.
Esti in siguranta, puiule, mama e aici, te iubesc, stiu ca te-ai speriat etc etc etc
Am asteptat regulamentar sa se termine plansul si am propus sa clatesc bebelusul de spuma… lui i-am
propus. Doar ca nu voia neam. Nici in chiuveta macar? Nici! M/am impacat cu spuma ramasa in parul lui si ma pregateam de planul de evacuare. Barbatu-meu tocmai plecase la Mega, norocul lui.
Atunci Tudor a cerut dusul, care era cocotat in cui, i-a dat drumul si i-a zis:
-Uite, Victor, ce am. Hai inapoi.
Si ce credeti ca s-a intamplat?
S-a intors!
Bebelusul speriat s-a intors.
Nu imi dau seama daca avea incredere in fratele lui sau daca dusul era foarte interesant sau daca spuma din par deja il manca, dar oricum. S-a intors!
Fara Tudor, eu l-as fi consolat, linistit, adormit, dar nu l-as fi intors. Iar el ar fi adormit in seara asta cu amintirea unei cazaturi, care nici macar cazatura n-a fost, si posibil cu o frica de apa, pe care ar fi trebuit sa o invingem mai tarziu.
Si atunci mi-am dat seama din nou de ceva ce am tot zis: ce bine ca ti-am facut un frate mai mare, puiule mic!
Nicoleta
Da! Da! Daa! Asa e, cel mare e minunatul, desavarsitul cadou pe care cel mic il primeste! Si e extraordinar! Doamne, ma gandesc de multe ori (deși stiu raspunsul) ce m-as fi facut daca cel mare nu era?! Bravo noua, ca le-am făcut frati!
Ramona
Știi ce are fratele cel mare și cel mic nu va avea niciodată? Timpul pe care l-a petrecut doar cu tine și asta nu e puțin lucru, chiar daca ii e dor de el, e doar al lui și rămâne în el pentru totdeauna. Și apoi, tocmai darul ăsta de a fi mai mare, de a ști mai multe, de a fi primul și a dărui iubire. Darul de a putea dărui îl va face un om frumos. Și tu ești cea care i-a dăruit asta. Mulțumesc pentru articol.
Anca
Eu am 33. Sora-mea, 34. Încă e cel mai minunat cadou.
Ai mei au 3, respectiv 2 ani. Sunt topită cum se joaca. Cum vor amandoi acelasi lucru. Mai ies si conflicte…dar învățam să le aplanăm. E fain sa ai un model.
Dar sa-ti mai spun un secret de frate mai mic.
Cand esti mai mic, mereu sari niste etape. De la prima ciocolată, care cel mare o mananca la 4 ani si cel mic la 2, pana la poezia ce nu mai trebuie sa o mai înveți ca deja a invatat-o fratele tau cu voce tare acum 2 ani, si tu o stii.
E mai usor sa fii ala mic.
Violeta
Peste ani, o sa radeti cu lacrimi de aventurile astea….. E minunat ☺
123
Exact asa!
Primul cuvant spus de bebe nu a fost mama ci numele fratelui mai mare.
In rest noi il alintam “xerox” pt ca repeta tot ce zice si face frate-su. 🙂
Andreea
Daca ii noi ii cerem baietelului sa faca ceva uneori face, dar uneori ne ignora. In schimb daca spune ceva sora lui mai mare zici ca e sapat in piatra. Face exact ce vrea ea.