Un interviu deosebit în Tango cu o doamnă deosebită, dna dr Mihaela Bilic –“Toată viaţa mea a fost o cură de slăbire”:

“Obezitatea e considerată incurabilă. La un interval între 5 şi 7 ani după ce au slăbit, doar 5% reuşesc să îşi menţină greutatea. De ce? Cred că este boala secolului nostru. Nu avem nici tratament, nu îi cunoaştem nici cauzele, este şi tratată foarte superficial, e luată strict ca o chestiune de estetică.”

“Într-o societate de consum, presiunea este să consumăm. Iar teoria conspiraţiei dusă până la capăt poate să spună că industria farmaceutică ar putea să producă acel medicament care să ne inhibe foamea, dar oamenii ăştia care produc alimente ce ar mai face cu atâta mâncare?”

“Am găsit explicaţii, am înţeles fenomenele, am înţeles cum funcţionează totul, dar asta nu înseamnă că am şi respectat mai uşor. E la fel de greu de respectat şi pentru cel care ştie, şi pentru cel care nu ştie.”

“…Pentru moment, mâncarea nu este considerată ca fiind un lucru care dăunează grav sănătăţii, şi atunci nici renunţarea la ea nu este atât de uşoară.”

“Una e să vrei să slăbeşti cu gura, şi una e şă vrei să slăbeşti de-adevăratelea.”

Pentru cei care nu ştiu, Dr. Mihaela Bilic este nutriţionist, a scris două cărţi şi a devenit cunoscută în urma succeselor înregistrate de Teo şi Mihaela Rădulescu la îndrumările dânsei. Mie mi-a plăcut mult interviul şi m-a impresionat şi felul în care vorbeşte despre viaţa ei personală, despre imposibilitatea de a avea un copil al ei. Se pare că, în viaţă, cu adevărat nu le poţi avea pe toate. Iar treaba asta mă cam sperie…

Pe tema de nutriţie, un articol al meu Greutatea ideală este cea sănătoasă pe empower.ro.

Iar urarea “poftă mare” mi se pare una din cele mai cretine forme de exprimare a politeţii. Să vă stea-n gât, că n-am nevoie de  aşa urări “de bine”…

Şi, mai ales, pentru medicamente nu se mulţumeşte. Fiindcă… la ce răspuns să te aştepţi, “cu plăcere“?! Mama zice întotdeauna, pentru hapuri nu să multumeşte, da’ să-ţi fie de leac, tanti. Şi ea întotdeauna salută cu “sănătate” în loc de la revedere. Mi-e aşa dragă când face chestia asta, că-mi amintesc de măicuţele din mânăstire cum salută ele mereu cu “Doamne-ajută!”. De ai impresia că de fiecare dată salută din suflet. Eu cred că aşa şi este.

p.s. Pornind de la ideea că e cumva puţin moral ca medicii să fe plătiţi pentru că vindecă boli, citeam undeva despre o perioadă în China, când medicii primeau un salar lunar de la oameni pentru a le îngriji sănătatea, şi nu pentru a le trata bubele. Având în vedere că îmbolnăvirea oamenilor aducea bogăţia doctorilor, s-au gândit să îi stimuleze pe aceştia altfel. Şi atunci, rolul lor era de a menţine starea de sănătate a omului, căci altfel erau obligaţi să suporte ei înşişi costurile tratamentului, considerându-se că vina le aparţine. Şi atunci s-a ajuns să se prescrie în loc de pastile, multă mişcare, o alimentaţie echilibrată, somn regulat şamd.

Bine, teoria nu e aplicabilă zilelor noastre, când avem studii ştiinţifice şi apropiaţi decedaţi din cauza cucoanei ŢIGĂRI. Dar tot nu ne punem pofta-n cui.

–O emisiune interzisă celor cu un IQ peste mărimea de la pantofi

Eu acasă nu mă uit la TV. Îl mai las pe muzică, dar mă enervează reclamele şi piesele cu Blondy şi Body and Soul. M-am chiar gândit să-l evacuez, că numa’ loc ocupă degeaba fix, în bibliotecă. La fel şi combina muzicală (cred că nici radio ei nu mai funcţionează, o fi ruginit, de cât timp nu am mai pornit-o. Dacă ştiţi vreun doritor, o donez bucuros.) Şi mi-aş pune pantofi în locul lor, că îi ţin în cutii prin cameră, din lipsă de spaţiu. Da, sunt o fată care nu-şi doreşte diamante şi poşete, eu îmi doresc UN DULAP! în fine, asta e alt film.

Aseară, înainte de nani, nimeresc pe minunata emisiune de pe B1 (nici nu mai ştiam că există. jeeeez.) Unde domniţa îşi publica analizele de sânge în faţa camerelor. Să fim serioşi, măih Laurica, tu chiar crezi că interesează pe cineva ce ai putea tu avea în sânge, în cap sau…în… mhhhm, nu. Mă opresc, că ar putea continua lista de interese, iar eu nu mă bag.

Nu înţeleg de ce tre’ să-şi dea unii cu părerea în legătură cu chestii la care nu se pricep. Duduia asta silabisea la ele analize şi explica ce important e să ţi le faci la 6 luni. Vai, nununu, Laura, opreşte-te, ăla e controlul stomatologic la 6 luni! Le-ai încurcat din nou, drăguţă, borcanele. După continuă să explice că e foarte important să-ţi faci hepatitele şi virusul HIV. Dragi cititori ai acestui blog (care dacă sunteţi şi telespectatori fideli ai sus-numitei, faceţi un amar de bine şi învăţaţi pe de rost ce urmează să citiţi), analizele de sânge nu îţi fac nici o hepatită şi nici un virus. Doar testează prezenţa virusurilor. Iar hepatita e o boală, la al cărui diagnostic ajunge medicul după interpretarea anumitor teste. Ea nu se vede nici în sânge, nici la ecograf. Asta e ca faza “mă doare apendicita”. Vă rog, nuuuu!

Apoi, se lasă madama filmată în timpul operaţiei de îndepărtare a implantelor de silicon de la sâni. Dacă acum ceva vreme, toate puştoaicele îşi doreau cadou la majorat o pereche nou-nouţă de ţâţe, tot ele îşi doresc acum, că au mai crescut şi au dat de durerile bătâneţilor, perechea nou-nouţă de ţâţe proprii, de care nu s-au bucurat prea mult. Eih, niciodată nu le poţi avea pe toate. Cumva, a fost binevenită intervenţia, probabil. Poate că unele se vor gândi de două ori înainte de a-şi dori manopere invaziv-chirurgicale pe pielea lor.

O singură precizare mai fac şi gata, că prea mult spaţiu alocat minunatei emisiuni pe blogul şi lista gândurilor mele. Virusurile hepatitelor şi HIVul NU se transmit prin contact sexual neprotejat. E o grotescă aberaţie această afirmaţie. Ele se transmit prin contact sexual neprotejat CU UN PARTENER INFECTAT. (o mică diferenţă care te poate costa sănătatea)

mulţumesc.