Am două veşti proaste şi una bună.
Că ideal e să halim puţin şi des – ştim toţi. “Des” e accesibil oricui, “puţin” e doar pentru cei evoluaţi spiritual. Că noi ăştia, muritorii de rând, am inventat ciocolata. Şi ne mai şi bucurăm de ea. Consecinţele se manifestă diferit ca timp, dar la fel, ca formă: cu cât mai “des”, cu atât mai “rotundă”. Deci, e clar, excesele alimentare nu fac bine la frumuseţe, siluetă, sănătate. Cu ideea asta pleci din orice pagină a vreunei reviste de 6,9 ron. (Una din veştile proaste e epuizată. V-o puteţi alege din paragraful anterior.)
De la blonde, însă, plecaţi cu două veşti proaste. Tocmai citesc (dimineaţă am examen la oftalmologie) cum cel mai nefavorabil factor al retinopatiei diabetice e alternarea de hipoglicemie cu hiperglicemie. Treabă care se reduce tot la ce şi când înfulecăm. (întotdeauna, post-prandial glicemia creşte şi scade între mese.) Adică, dacă se ştie ăla diabetic şi deloc evoluat spiritual (luaţi-vă de clasificarea de mai sus înainte de a mă lua pe mine la şuturi), adică, mănâncă random pe modul fast-foodward, îşi bubuie în primele rânduri şi ochii. Pe amândoi deodată, în principiu. Extensia lu’ adică: mai bine mănâncă tot timpul pe modulul ăla, decât să îl mai şi apuce mustrările de conştiinţă din când în când. Vorbesc serios. V-am speriat destul? Că urmează vestea bună! 😉
După cum spuneam, faza cu puţin şi des e absolut nesatisfăcătoare. Pentru muritorii de rând, nu săriţi! Laudă vouă, nepofticioşilor! :p Acum, părerea specialistului (mi-au zis ăştia la şcoală): cică, din punct de vedere al formării plăcii bacteriene pe dinţi, e de preferat să mâncăm o dată multe caramele, ciocolată şi dulceaţă, decât puţin în fiecare zi. Oamenii ştiu că nu prea ne spălăm pe dinţi (gustul de caramea e infinit “mai delicios” decât va putea fi vreodată cel de pastă de dinţi!) şi atunci ne-au explicat că nu contează atât de mult durata actului vicios, cât existenţa lui, în sine. În principiu, răul cel mare dintelui nu-l face carameaua din stomac. Deci, stomatologul a vorbit: dacă aţi păcătuit cu o prăjitură, aveţi frâu liber la orgie. Culinară. Dulce.
Însă atenţie: a nu se păcătui zilnic!!! (Şi a se spăla pe dinţi la un moment dat. Sau mai multe, de preferat.)
p.s. zahărul e cel mai mare duşman al dinţişorilor. Şi dacă mai e şi lipicios ca o caramea, atunci face cât cel mai mare duşman plus tată-so, la un loc.
p.p.s. Citeam undeva despre pacienţii diabetici dintr-o clinică franceză, unde le era monitorizată greutatea (diabetul e “reversibil” uneori dacă slăbeşte pacientul, sunt nişte receptori insulinici care se reactivează). Cică oamenii erau felicitaţi nu numai dacă reuşeau să piardă, ci dacă reuşeau să-şi păstreze greutatea de săptămâna precedentă. Adică, erau felicitaţi dacă nu mai adăugau kilograme. De asta ziceam eu întotdeauna: să slăbeşti e floare la ureche. Să menţii slăbătura e muncă de chinez bătrân.
Sănătate!
