La doctor nu se mulţumeşte

Şi, mai ales, pentru medicamente nu se mulţumeşte. Fiindcă… la ce răspuns să te aştepţi, “cu plăcere“?! Mama zice întotdeauna, pentru hapuri nu să multumeşte, da’ să-ţi fie de leac, tanti. Şi ea întotdeauna salută cu “sănătate” în loc de la revedere. Mi-e aşa dragă când face chestia asta, că-mi amintesc de măicuţele din mânăstire cum salută ele mereu cu “Doamne-ajută!”. De ai impresia că de fiecare dată salută din suflet. Eu cred că aşa şi este.

p.s. Pornind de la ideea că e cumva puţin moral ca medicii să fe plătiţi pentru că vindecă boli, citeam undeva despre o perioadă în China, când medicii primeau un salar lunar de la oameni pentru a le îngriji sănătatea, şi nu pentru a le trata bubele. Având în vedere că îmbolnăvirea oamenilor aducea bogăţia doctorilor, s-au gândit să îi stimuleze pe aceştia altfel. Şi atunci, rolul lor era de a menţine starea de sănătate a omului, căci altfel erau obligaţi să suporte ei înşişi costurile tratamentului, considerându-se că vina le aparţine. Şi atunci s-a ajuns să se prescrie în loc de pastile, multă mişcare, o alimentaţie echilibrată, somn regulat şamd.

Bine, teoria nu e aplicabilă zilelor noastre, când avem studii ştiinţifice şi apropiaţi decedaţi din cauza cucoanei ŢIGĂRI. Dar tot nu ne punem pofta-n cui.