Eram la coadă la Orbitron, o tiribombă din Disneyland. Stăteam deja de 45 de minute și mai avem 20 ca nimic. Hai să plecăm acum, zice soțul meu. Cum să plecăm, după ce-am stat atât, i-am răspuns eu.
Categoria: publicitând cu plăcere (Pagina 8 din 66)
Dacă sunteți aici de mai demult, poate țineți minte episodul în care m-am coafat să testez o perie rotativa sau un ondulator, nu mai știu exact. Tudor era bebeluș, eu nu aveam niciun ajutor în afară de mânuțele astea două, vorba celebrului actor.
Comandam pizza pentru ziua lui Tudor.
-Cât de mare e family, că n-am comandat în viața mea pizza în Sibiu?
-Se satură cam 4 adulți flămânzi.
-Bine, vreau 4 pizze din astea mari, pe principiul dacă nu rămâne, înseamnă că n-a fost destul. Sunt așa obosită, uite acum simt c-am amețit.
-Cred că e cutremur, zice femeia cu pizza de la telefon. Ar fi prea mare coincidență să fi amețit amândouă în fix același timp.
La români există o obsesie pentru greutatea copilului. Să fie gras și frumos, rumen în obrăjori, să pocnească de sănătate. Nu știu dacă asta vine din sărăcia acestui popor, poate-mi ziceți voi dacă și bunicile din străinătate insistă să mai iei o bucată până te saturi să refuzi și accepți.
Lista asta cu lucruri și haine de bebeluși este a mea, făcută strict din experiența mea pentru cine-i interesat. Poate vor contribui și alte mame în comentarii, deci nu-ți fie lene, bagă și acolo un ochi.
2011, Liverpool, UK
Sunt o fată crescută în mentalități clasice. Bocancii sunt pentru munte, pantalonii pentru bărbați, cratița pentru femei, să nu ți se vadă chiloții sau breteaua de la sutien. Exemplele de la mine din copilărie sunt mai degrabă de ”AȘA NU”. De să ne ascundem, să nu provocăm, să stăm cumințele, să nu ne-o căutăm. Nu o dată le-am auzit pe mama și pe bunici spunând că nu mai pot purta roșu la, citez, vârsta lor. Mama fiind întotdeauna cu vreo treijdeani mai tânără decât ele.
