Verificați dacă le sabotați copiilor relația cu mâncarea și numărați câte DA-uri aveți la următoarele 7 întrebări (p)

La români există o obsesie pentru greutatea copilului. Să fie gras și frumos, rumen în obrăjori, să pocnească de sănătate. Nu știu dacă asta vine din sărăcia acestui popor, poate-mi ziceți voi dacă și bunicile din străinătate insistă să mai iei o bucată până te saturi să refuzi și accepți.

Am citit că s-a făcut inclusiv un studiu care arată disproporția dintre greutatea copilului și felul în care îl vede maică-sa. Aici confirm, toată viața mea am fost o ”slabă-nghețată” și mi s-a spus să pun mâna să mănânc.

Până am făcut ce mi s-a spus, după care tot slabă-înghețată am fost în ochii familiei. Cântarul însă avea altă părere. Și eu abia puteam să respir. Am suferit enorm din cauza asta, poate ați mai prins povești, dacă sunteți aici mai demult.

Cu copiii mei vreau să fac diferit. De asta, când aud că nu mai poate, zic perfect. Ai verificat cu burtica ta, ce zice? Desertul nu e mâncare și dulciuri servim dimineața, nu seara, că nici eu nu beau cafea la ora 8. Deși toată lumea știe cât îmi place. Dar nu mă mai lasă să dorm, deci abia aștept mâine dimineață.

Cam astea-s regulile noastre, să vedem acum la voi:

1. Împărțiți alimentele în bune/rele, sănătoase/prostii?

2. Aveți o listă de alimente/băuturi interzise?

3. Insistați să termine copilul tot din farfurie?

4. Lăudați copilul când a mâncat tot?

5. Folosiți expresii precum ”ai mâncat bine”?

6. Oferiți mâncare drept recompensă/retrageți drept pedeapsă?

7. Vă exprimați despre voi acuzator: ”am mâncat ca un porc”, ”m-am făcut cât o vacă”?

Câți de DA ați strâns?

Dacă vă preocupă subiectul și vreți să citiți mai multe, vă invit să descărcați acest Ghid alimentar scos de cei de la Asociația ,,Agricola Neam de Gospodari”.

E gratuit și începe cu multe insight-uri valoroase de la specialiști: nutriționiști, chef bucătar, profesori de sport și psihologi. Este a treia lor broșură:  “Ghid de alimentație echilibrată și dezvoltare armonioasă”, un ghid dedicat întregii familii, cu recomandări de gătit pentru părinți și cu un plus de bun gust pentru cei mici.

Scopul principal al acestui ghid este acela: de a conștientiza modul în care stilul de viață și contextual actual ne determină să facem alegeri, cu impact pe termen lung asupra sănătății noastre. Sedentarismul, alimentația nesănătoasă și lipsa unei educații emoționale determină un stil de viață dezechilibrat, care conduce în final la anumite patologii.

L-am citit ca pe o revistă, doar că sunt informații consistente acolo, să știți. Am făcut și niște rețete din el deja. Asta a doua a avut succesul intitulat ”Când mai faci?”

A participat și tata, care s-a lăsat pozat, dar publicat doar la mâini. A zis că vrea să taie el feliile, să iasă perfecte și subțiri. Le tot cântărea, le tot povestea. A fost tare drăguț. A zis că lui îi place așa mult să facă rețete, o noutate despre tatăl meu 🙂 Și că o să mai facă, doar să-i zic exact, că el respectă la virgulă și gustă la final.

Am făcut tortilla cu salam de Sibiu și am greșit că am adăugat sare. Să nu faceți și voi. Rețeta are salam și brânză, care sunt sărate deja, nu mai e nevoie de extra. Noroc că n-am pus multă, a fost la limită.

Dacă vreți rețeta, e la pagina 23 din ghid. Și neapărat să citiți și ce scrie la începutul lui.

Și să aveți curajul de a vă transforma DA-urile în NU. Nu înseamnă să lăsați copiii să mănânce exclusiv pufuleți. La un moment dat se vor sătura. E valabil inclusiv pentru noi, pentru adulți. Urmăresc un cont de instagram care postează frecvent despre ”cum scăpăm de frica față de alimentul X”. Ce am observat e că alimentele se schimbă, dar metoda nu. Pentru că frica e aceeași.

Mâncarea nu are atribute morale. Putem contrazice asta sau putem încerca. Succes.

 

 

 

 

 

Articolul anterior

Băiețelul care mi-a schimbat viața – primii 7 ani împreună

Articolul următor

Ce tehnici de comunicare au folosit pe mine specialiști din țări diferite

26 Comentarii

  1. Roxana

    Am avut doi de ‘da’. Si eu am fost genul de copil care a mancat tot din farfurie.. La fel ca si tine,merg pe ideea doar cat incape si nimic mai mult. Nici macar o inghititura… Si acum la 14 ani, mananca doar cat ii trebuie. Are 43 kg la 1.68m. Dar e sanatoasa!! Datorita ei am renuntat si eu la multe prostii, desi nu avem mancaruri interzise… Spre deosebire de ea, eu poftesc la orice!

    • E super că ai reușit să contribui la așa o relație sănătoasă cu mâncarea și că înveți de la fetița ta. Și eu observ multe la copiii mei, care nu au o relație alterată cu mâncarea încă și mă educ. Sunt multe aspecte psihologice, puține fiziologice în legătură cu mâncarea. Noi suntem o generație care nu a avut acces la dulciuri, care a crescut cu multe lipsuri și na, asta e acum, parcă psihicul nostru vrea să compenseze anii ăia. așa simt eu, poate nu se potrivește la toți

      • Roxana

        Da, clar. La mine au fost multa mancare “inghitita” cu forta. Plangeam cu sughituri cand trebuia sa mananc branza. Nu suportam. Apoi, dupa revoluție cand a aparut untul, mancam jumatate de pachet cu cartofi prăjiți. 😬
        Intr-un final i-an inteles pe parintii mei.. Nu aveau de niciunele in 1985,iar cand gaseau ceva incercau sa mi le bage pe gat fortat.

  2. Iulian

    Și eu am fost copil 🙂

  3. Ana-Maria

    Din pacate am cativa Da, mai mult impinsa de la spate de cuvintele celor din jur, simtindu-ma vinovata “pentru ca nu mananca copilul destul si pt ca e foarte slaba”…
    Dar marea noastra problema este ca nu poate consuma produse cu lactate si ou din cauza alergiilor, visam la ziua cand ne putem pune la masa toti 3 si sa mancam” orice”.

    • of, cred că e foarte complicat să alimentezi un copil cu astfel de condiție, lactate și ou sunt aproape în orice. Sper să vină ziua la care visezi cât mai repede pentru voi.

  4. Apreciez faptul că autoarea ne îndeamnă să fim atenți la modul în care ne raportăm la alimentație și ne oferă 7 întrebări la care trebuie să răspundem pentru a afla dacă sabotăm relația copiilor noștri cu mâncarea.

    Este important să fim conștienți de faptul că modul în care ne raportăm la mâncare poate influența modul în care copiii noștri percep alimentația. Acest articol ne oferă oportunitatea să reflectăm asupra modului în care ne comportăm în prezența copiilor noștri în timpul meselor și să încercăm să îmbunătățim relația lor cu mâncarea.

  5. Angi.

    Am si eu doi de “Da”, pt ca da, imi ii bravo la copil daca a mancat tot din farfurie, si mai folosesc expresia ” am mancat cat o vaca”…
    Am incercat sa fiu cat mai relax legat de greutatea copilului, la inceput in diversificare eram enervata ca prefera sa arunce cu mancarea decat sa manance, a trebuit el de la inceput sa tina o lingura in mana, altfel nu accepta mancarea deloc, iar cu o alta ii dadeam eu mancare. Mai auzeam cate o replica legat de faptul ca e slabut, dupa 1 an, dar nimeni nu a putut sa ma demoralizeze legat de asta. Eu gandesc in felul urmator: ” copilul meu nu consuma energie digerand mancarea, ci toata energia lui se duce la procesele de invatare” 😁😆. Mai ales ca verisorii sunt mult mai facuti, dar au vorbirea mult mai intarziata, nu sunt asa de rabdatori, nu au calitatile pe care le are al meu copil.

  6. Elenap

    Eu cred că copilul este influențat mult de părinți, adică clar dacă vede la el că bea acidulate, că mănâncă prostii, că fumează, etc, clar va vrea și el. Am câteva rsp de da și câteva de nu….acum depinde de metabolism, de gena pe care o avem. Oricum după cei doi copii am descoperit mâncarea sănătoasă și combinații gustoase, folosesc miere in loc de zahar și cât mai sănătos posibil . Mă ghidez după zicala ești ceea ce mănânci!

    • Da, și eu cred asta. Cred că poți face multe greșeli în alimentație, dacă păstrezi regula moderației la porție, nu e grav. Plus genele și metabolismul. Gradul de sedentarism. Sunt multe. Cert e că rar am văzut copii salbi din părinți grași și foarte des copii grași din familii obeze. Mai mult decât metabolismul se moștenesc obiceiurile.

  7. Alta

    Uh deci stai asa.. nu e ok sa impartim alimentele in sanatoase/nesanatoase?

    • da, nu e ok. Pentru că automat pe cele nesănătoase le facem atractive. Tot ce e interzis e interesant. Și eu am aflat asta târziu, când deja am denumit multe chestii ”prostii”, de s-a ajuns la ”uaaa, maaaami, mâncăm niște prostii?” Yeeey, mâncăm niște prostii! Is not funny. Dacă alimentele sunt doar alimente, nici nu te încântă, nici nu îți trezesc sentimente. Alimentele au rolul să ne hrănească, nu să ne bucure. Mai puțin ciocolata, desigur, care ne face 95% din viață mai frumoasă.

  8. Larisa

    Toate bune și frumoase, doar că… informațiile nu sunt chiar complete, iar rețeta de care spuneai tu, Miruna, are câteva baiuri: 1. Nu se amestecă mai multe feluri de proteine la aceeași masă (în cazul acesta, salamul cu brânza). 2. Nu se combină proteinele (carnea, brânză) cu carbohidrați (lipia). Nu am citit rețeta, asta e doar din ce ai scris tu în articol.
    Și nu o zic din răutate, ci sunt niște reguli alimentare de bază, pe care orice nutriționist (și nu numai) le poate confirma.
    Toată stima și aprecierea pentru intenția ghidului, și sunt sigură că majoritatea informațiilor sunt valoroase, dar – dacă tot și-au propus cei de la Agricola să educe publicul – ar fi fost ideal să o facă complet…

    • Cred că ai dreptate referitor la combinațiile alimentare. Pe de altă parte, și astea sunt niște povești, un om sănătos care vrea să își mențină greutatea poate mânca liniștit pâine cu unt și cu salam. Bine, nu în fiecare zi salam, că ne ceartă Ligia și are dreptate. La începutul ghidului sunt niște informații valoroase. Rețetele sunt doar așa, să ne invite la lectură. Eu personal nu mănânc mezeluri ca regulă, dau jos până și șunca de pe pizza. Copiilor nu le ofer, dar nici nu le interzic.

  9. Ligia

    Reclama la salam? Nu ma asteptam…

    Si da, exista alimente bune si alimente rele. Hai sa nu bagam capul in nisip. Salamul e unul dintre cele rele. Oricat de bio, eco si ce o mai fi el, e carne rosie ultraprocesata, cu conservanti si aditivi, si produce inflamatie in corp. La noi in frigider nu exista mezeluri, nu ii dau copilului meu asa ceva si nici nu cere. Se poate trai foarte bine si echilibrat si fara mezeluri. Nu e nevoie sa fii “extremist” pentru asta si nu pledez aici pentru veganism. Dar una e supa de pui de tara si alta e salamul. Totul tine de educarea gustului, cum iti inveti papilele gustative si corpul in ansamblu. Nu i-as interzice copilului sa guste daca suntem in vreo vizita… Dar eu cu mana mea sa cumpar, sa aduc in casa si sa ofer copilului salam? De ce as face asta?

    • Nu e reclamă la salam, poate mai citești o dată. E un ghid alimentar, din care eu am ales o rețetă cu salam. Nu cea mai sănătoasă, dar friptură cu legume fac des și nu e ceva spectaculos.

      Sigur că e alegerea ta ce alimente cumperi și îi dai copilului. Eu i-am dus pe ai mei și la Mc, și la KFC. Nu zilnic, desigur, nu le spun că Tedy are vitamine și îi face să crească mari, dar dacă vor să guste ceva, sunt prima care le va cumpăra orice prostie. Știi de ce? Fiindcă pericolul de a le face lista mea de interzise lista lor de interesante e mult mai mare. Și fiindcă pericolul de a se ascunde de mine e mult mai mare decât un hamburger cu cartofi prăjiți din an în Paște. Dar asta sunt eu, așa le gândesc, așa le-au gândit și ai mei cu mine și a ieșit bine. Și acum că mi-am mărturisit aceste păcate, îți mai dau o veste, care e posibil să te șocheze: îmi place și ciocolata. Dar nu așa, TARE.

      • Ligia

        Scuze, am comentat fara sa citesc cu atentie, acum am descarcat ghidul si mi se pare chiar misto. Dar stii, ca cititor, cand vad (p) in titlu, mi se activeaza butonul de “caution” si automat ma intreb care e “marfa”. Pentru ca dincolo de idei nobile si cuvinte frumoase exista o strategie de marketing si pana la urma un interes al unui producator. Oricum, nu am vrut sa te atac pe tine personal.

        • Apreciez acest mesaj si iti multumesc ca ai revenit. De asta si pun P in titlu si nu accept propunerile sau banii pentru a scoate acest P. Transparenta si onestitatea sunt valori importante pentru mine si oamenii stiu, in general, ca si textele cu P merita citite pe acest blog, dar inteleg alarma care ti se declanseaza cand vezi P 🙂 Ma bucur ca ai avut curiozitatea sa descarci ghidul si sa citesti mai multe. Te mai astept pe aici/

  10. Stefania

    Buna Miruna,
    Iti multumim pentru articol, este foarte util. Totusi am cateva nelamuri legate de impartirea alimentelor in sanatoase si nesanatoase si m-ar interesa daca ai niste surse unde pot citi mai multe despre acest subiect. Eu o fac si mi se pare ca este parte din educatia pe care le-o ofer copiilor, e decizia lor daca vor sa manance sau nu, eu doar le zic, pentru ca de cele mai multe ori ma intreaba, daca sunt sanatoase sau nu. Ba mai mult, avem o aplicatie de mobil, pe numeste Yuka, cu care ne scanam cam toate produsele din cos. Pentru copii este chiar distractiv si stiu ca daca ceva este rosu (adica are multi aditivi) nu este sanatos si nu vor cere sa le cumper. Bineinteles avem seri de filme cu chipsuri sau seri de cartofi prajiti insa ei stiu ca nu sunt alimente sanatoase pe care trebuie sa le avem zilnic. Merci inca odata pentru articol!

    • Stefania, pare super aplicația, ia să o descarc și eu. Nu am surse acum, decât ce am citit că se recomandă. Urmăresc niște recovering binge eaters (sunt unul) care s-au specializat pe eating disorders și au devenit coach-i de mâncat sănătos. Ei spun că e o luptă nesănătoasă între ”alimente bune și rele”, că alimentele nu trebuie să aibă atribute morale, tocmai pentru că cele interzise devin automat interesante. E un instinct, habar nu am. Iar la copii e și mai pregnant.

      Eu m-am luptat mult cu asta și e un subiect sensibil. Dar are mare legătură și cu emoțiile. Cred că emoțiile neînțelese fac mai mult rău decât aditivii. Mersi că ai zis de aplicație, sunt curioasă. Oare nu îți zice și de creme?

      • Gentiana

        Buna! Daca te referi la cremele de corp, pentru produsele de beauty si igiena eu folosesc si recomand Clean beauty, dar stiu ca sunt mai multe.

      • Stefania

        Merci tare mult pentru răspuns, are logica ce zici, am sa caut și eu mai mult pe acest subiect.
        Legat de aplicație, este minunata și da are review-uri și pt creme, produse de curatenie/ igiena și mâncare. Sper sa fie disponibilă și in România, eu nu locuiesc in Ro, ci in Belgia iar aici cam toate produsele sunt recenzate, la fel și in Franța sau Germania.

        • Oana

          Buna. Si eu folosesc Yuka si la fel, fiul meu este mega interesat de app. Stie ca rosu nu e sanatos si verde foarte bun. Dar avem discutii lungi ce inseamna mancare sanatoasa, de ce este important sa fim sanatosi etc Dar nu ii neg niciodata pe cele ,,rosii,,. Intradevar, sub nicio forma nu se exagereaza, dar every now and then clar poate manca un sandw, un Mc, o cioco. Este important intradevar sa ii lasam sa incerce cam tot, sa nu fie fructul interzis.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 184 queries in 0.539 s