Eram la coadă la Orbitron, o tiribombă din Disneyland. Stăteam deja de 45 de minute și mai avem 20 ca nimic. Hai să plecăm acum, zice soțul meu. Cum să plecăm, după ce-am stat atât, i-am răspuns eu.
Încă 35 de minute, cea mai mare pierdere de timp din ultimii ani. În termeni financiari am căzut în ”capcana costurilor nerecuperabile”. Fix ca în titlu. Și ca la poker, când ai băgat o sută de dolari și i-ai pierdut, dar mai bagi încă o sută, dacă tot ai băgat atât deja.
Sau deschizi un restaurant ca la carte, cu investiție serioasă, în centrul orașului, mobilier superfantastic, perdele dintre cele mai scumpe, pahare de cristal și argintărie pe mese. După 3 ani, încă duci bani de-acasă. Te întreabă un prieten de ce nu închizi, dacă nu merge. ”Cum să închid, după ce-am investit atâta în argintărie?!”
Argintăria, suta de dolari și primele 45 de minute sunt costuri nerecuperabile. Astea sunt duse, nu se mai negociază. Costurile pe care le poți controla sunt doar cele viitoare. Cât mai stau la coadă? Câți bani pot câștiga dacă vând argintăria? Sau măcar dacă nu mai duc bani de-acasă. Păstrez a doua sută de dolari de la poker.
Așa-i și în carieră.
Povesteam recent cu o tânără mamă, medic cu specialitate frumoasă. Femeia, pasionată. Zice că are creierii varză, că nu se mai regăsește, că e greu să alăptezi când te întorci din gardă. Are, probabil, vreo 10 ani de medicină. Dar mai are înainte o viață.
Altă proaspătă mamă nu s-a întors în corporație după concediul de maternitate. Până își găsește un rost nou în viață, face taximetrie. Am privit-o cu maximă admirație. S-a apucat de un curs de IT, crede că i se potrivește. Taximetria nu e visul ei de mică, dar îi oferă un venit și flexibilitate. E o variantă temporară destul de bună în loc să își plângă de milă.
Săptămâna asta m-am întâlnit într-o cafenea cu o soră din comunitate. Aceeași poveste. Nu se regăsește la serviciu după concediul de maternitate. Lucrează și într-un mediu misogin, dar zicea că își dă un an înainte de a lua o decizie. Am văzut forța din ea. Astea sunt femei călare pe situație.
Un medic care vede că îi place, dar nu se mai potrivește. O căutătoare care face temporar taximetrie. O observatoare care nu-și dă voie să ia decizii importante fără proba timpului înainte.
Nu cred că e deloc simplu. Dar inspirațional, cu siguranță. Mă regăsesc în aceste povești, fiindcă și eu am fost una dintre femeile astea. Când m-am întors în România cu un nou-născut în brațe și am luat blogul în serios ca pe un serviciu. Disciplina nu e egal pasiune. Pasiunea vine și pleacă, doamna Inspirație e temperamentală. Disciplina e o condică semnată. Pasiunea o poți descoperi dintr-un noroc, drumul spre succes însă e pavat cu muncă. Și pentru mine mai era ceva, blogul era o fereastră a minții deschisă, un nas scos dintre scutece. O carte jucată fără miză. Dacă iese, iese, dacă nu, măcar știm o treabă.
A ieșit o nebunie frumoasă. Din care s-a născut Sisterhood, un proiect tare de suflet. Prin care am cunoscut niște femei extraordinare. E un capăt fenomenal de ață. Not for everybody. Și fix asta îl face așa grozav pe dinăuntru.
Vreau să vă spun să nu cădeți în capcana costurilor nerecuperabile în carieră. Să folosiți trecutul, dar să nu-l lăsați să vă coste viitorul. Unele pierderi trebuie încheiate, ca să poată face loc pentru câștiguri.
Nu luați decizii pripite. E bine să aveți totuși bani de tampoane. Cu încredere înainte și motivație. Anii pe care îi avem în față sunt încă mai mulți decât cei pe care îi lăsăm în urmă. Putem alege felul în care ne trăim viața.
Și ca să vedeți că nu-s numai niște vorbe, vă dau și o direcție. Am mai scris despre asta și știu că unele dintre voi s-au înscris în WellCode, un program de mentorat dedicat celor care vor să devină programatori. E fondat de Petru Trîmbițaș, un tânăr clujean olimpic la informatică, genul pe care după ce-l cunoști, îți vine s-o suni pe mama lui. S-o întrebi ce i-a dat să mănânce când era mic. Petru a făcut internship-uri la Google, Facebook și Palantir în SUA.
S-a întors în România și a creat o platformă online pe care elevii pot învăța informatică mult mai eficient decât la școală sau cu profesori meditatori. După care, și-a dat seama că poate ajuta nu doar elevi, ci și adulți să învețe programare și să-și construiască o carieră prosperă în domeniu. Așa a creat WellCode, care e mai mult decât un curs.
Cursanții sunt grupați, au întâlniri online regulate cu profii, fiecare își stabilește propriul ritm. Nu înveți doar programare, ci și time management, vorbești cu coachi, e o abordare holistică în informatică. De fapt, ei te sprijină până la obținerea primului job. Inclusiv te ajută să îți faci un CV.
L-am întrebat pe Petru ce facem cu chat GPT. O să mai fie nevoie de oameni programatori?
Petru Trîmbițaș, fondator WellCode: Chat GPT este foarte bun la învățarea pattern-urilor. Într-adevăr în programare, precum și în multe alte domenii, există oameni care fac munca repetitivă/de rutină și sunt ușor de înlocuit.
Diferența e că în programare, atunci când vorbim despre proiecte serioase și inovative, trebuie create “coduri” noi, care ies din pattern, deci va fi nevoie în continuare de programatori.
Într-adevăr nivelul la care trebuie să ajungi acum ca să fii angajabil ca programator e mai ridicat decât era acum 10 ani, dar și salariul și celelalte beneficii sunt mult mai bune (de exemplu, când am terminat liceul, am primit o grămadă de oferte de internship-uri neplătite – lucru care nu se mai întâmplă acum).
Din acest motiv e nevoie să urmezi un program de mentorat / studii mai avansate în programare, ca să ai o siguranță că, dacă ești serios și te ții de treabă, chiar vei avea un loc de muncă la final.
Momentul în care nu va mai fi nevoie de programatori va fi atunci când Chat GPT sau o inteligență artificială se va putea “programa” singură cu lucruri noi.
Dacă vrei să urmărești mai multe despre acest subiect, aici este un podcast cu CEO-ul Open AI.
Înainte să te înscrii, mergi la cursul lor gratuit
Anul trecut am vorbit cu una dintre participantele la acest program, care era încă în concediu de maternitate și se pregătea să-și schimbe job-ul din poliție cu unul mai potrivit pentru noua ei funcție, de mamă a copilului ei. Alexandra îmi povestea că a văzut o reclamă pe facebook la acest program, s-a înscris întâi la cursul demonstrativ, i-a plăcut, s-a apucat.
Nu zic să faci fix asta, zic doar să te oprești din pierdut. Să nu mai stai la coada care se mișcă încet, să nu mai bagi încă o sută de dolari, să închizi restaurantul care nu-ți aduce profit. Vezi care-i potențialul real de succes. Și cât câștigi doar fiindcă începi să nu mai pierzi.
Timpul e o tranzacție pe care mai greu o conștientizăm. De obicei, ne apucă atunci când e cam pe final. Tu ai avantajul că încă ai timp, îmi zicea mentora mea, dentista grecoaică din UK. Cea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de stomatologie și de dinți. Până când am cunoscut cealaltă mare dragoste a mea, un băiețel de 3 kg și ceva. După el, puține au rămas la fel, iar cel mai mult eu însămi m-am schimbat. Asta li se întâmplă multor mame și e normal.
Vreau să îți spun doar că nu-i musai să stai la un joc în care nu mai ești tu. Că există posibilități. Nu zic că e musai asta, zic doar că ai o datorie morală față de tine să explorezi.
Pentru cursul gratuit de programare, click aici.
Simo
Foarte multe suntem care nu ne mai regasim la job dupa maternitate. Si nu doar asta, viata se intampla, apar alte nevoi, chiar daca-ti place ceea ce faci.
De-asta intentionez si eu sa fac altceva. Lucrez deja la asta si sper sa reusesc cat mai curand sa fac din asta un venit stabil incat sa nu mai merg la jobul clasic.
Miruna
Simo, știu ce faci și te felicit! E o treabă faină și cred că vei ajunge unde îți dorești, ți-ai dat testul timpului, compania e serioasă, go for it!