Fiindcă nu vreau să port pe conştiinţă nici o durere de gât de la consum excesiv de frappe cu gheaţă. Ştiţi că scriam cum Nescafe mă rugase să testez cele două noi arome de frappe, cu rom şi peppermint ? Vreau să vă spun că în plină desfăşurare a experimentului, una din prietenele mele a făcut o observaţie care m-a purtat fix înapoi în copilăria de imediat după ’89, când bucuria maximă era să primesc pufarin şi caramele din Germania: mi-a dat să miros frappe-ul cu aromă de peppermint. Am închis ochii, mi-a plouat în gură şi m-am bucurat ca un copil proaspăt ieşit dintr-o copilărie comunistă, privată de caramele şi cablu TV.

Şi după lungi căutări pe google, după ce-am dat anunţ pe facebook şi-am pus întrebări pe twitter, când eram gata-gata să renunţ, am dat să caute “caramele din Germania”. Şi ta-dam!!! Prin urmare, exact ăsta e mirosul şi gustul frappe-ului cu aromă de peppermint de la Nescafe. Ştiţi caramelele alea învelite în verde? Na, exact ele! Mega-mega-yum! (ca să nu mai zic, de fiecare dată când plec din ţară mă holbez după ele. Caramele-s multe pe piaţă, dar nici unele nu se lipsesc aşa sănătos de dinţi ca astea de care zic.) Şi ca să nu credeţi că săvârşim un atac la siluetă, aflaţi că un pliculeţ de frappe, preparat cu apă rece are doar 44 kcal. Cum o fi asta? În afară de foarte bun, nici nu mai contează… N-am auzit nicăieri ca excesul de amintiri din copilărie să dăuneze în vreun fel 🙂 Totuşi, recomand un consum moderat. Şi nu râdeţi, pericolul există!

Invitaţie la amintiri frumoase: (fie că apelaţi la cele de atunci, fie că tocmai creaţi unele noi) Oamenii, când se fac mai mari şi află că plombele-s scumpe, se lasă de caramele şi se apucă de cafea. Frappe acum, că-i vară. Deci, primii 40 dintre dumneavoastră, care îmi spun ce aromă le face mai tare cu ochiul – rom sau peppermint – vor primi  un kit de testare compus din două plicuri de Nescafe Frappe Rom si două plicuri de Nescafe Frappe Peppermint. Sau, na, cum zice Marina: fiecare aromă cu momentele ei 😉 Vă rog doar să treceţi adresa corectă în comentariu, ca să vă pot trimite detaliile pe mail.

p.s. Pagina Nescafe de facebook are peste 28.000 de fani în România. uăăăău…

Cafea să fie, că restul zilei vine de la sine. Nu-i aşa? Să vedeţi: Nescafe se pregăteşte de două lansări pe piaţă, dar… înainte de a le da drumul în târg, mi-au cerut mie părerea. Ha! Asta zic şi eu onoare! Acum să vedem ce măsuri vor lua în funcţie de gusturile blondei, dar e foarte mişto să ai acces la ceva înaintea tuturor celorlalţi. Te face să te simţi bine, chiar dacă ştii de mult că eşti unicat şi special, la fel ca toţi ceilalţi, de fapt. Glumesc.

Într-o mică paranteză: Nu ştiu pentru alţii ce înseamnă, dar pentru mine Nescafe înseamnă. Vară în fuste lungi, Cluj şi sesiuni la BCU, prieteni vechi şi pauză de cafea. Cine-a fost vreodată la Biblioteca Universitară de pe colţul ăla de stradă din Cluj  ştie că există în holul de la intrare (sau na, pe vremea aia exista) un automat din ăsta de cafea. Care accepta doar fise de 5mii, cum erau vechi, de ajungeai să le cumperi şi pe dublu cât făceau. Ori, în zilele fără cearcăne la ochi şi cu chef de zâmbit la străini, poate mai dădea norocul peste tine şi vreun flăcău adormit, interesat să vă treziţi împreună. De la cafea, evident. Cu mâna pe inimă vă spun: rar am mai băut aşa espresso bun ca acolo, în curtea de la BCU, în fusta aia lungă şi pe genunchii lui din anul 2.

Când am primit pachetul cu pliculeţele de Nescafe Frappe cu aromă de peppermint (un fel de mentă) şi rom, eram cu Marina acasă, învăţam de zor. Marina e o colegă de grupă, dar mi-e mai mult dragă, decât colegă. Deci, oarecum partea cu sesiunea şi prietenii era îndeplinită, doar Clujul şi Nescafe-ul mai lipseau. Pauza a venit la fix: eu mi-am făcut un frappe cu peppermint, ea a vrut cu rom. Rom, copilă, te-ai prostit?! Mi-era că se culcă Marina mea direct după cafea şi rămân eu cu dublu de-nvăţat pe cap 😛 Glumesc, din nou. Problema a fost că Marina n-a vrut rece. Că ea-şi face caldă. Eu -că nu se poate, cine-a mai văzut frappe cald?! Ea că nu şi nu, şi caldă a băut-o, după plac. Nici nu s-a culcat după aia şi am şi terminat de învăţat.

Verdictul blondei: Nu ştiu dacă o fi fost frappe-ul, pauza sau balconul, dar noi ne-am înviorat urgent şi-am povestit şi altora. Cel cu cu aromă de peppermint e foarte fresh, parcă te răcoreşte. Mi-a plăcut că nu e leşinător de dulce. Ştiu e un paradox, sunt înnebunită după dulce (de la parfum, la viaţă), dar cafeaua nu intră în această categorie. La mine e fără zahăr. Marina, în schimb, a mai pus o linguriţă în cana ei aburindă. Dar bine, ea întotdeauna cere de vreo câteva ori extra-zahăr chelnărilor de pe unde mergem. Şi să vă zic: examenul l-am luat. Oi fi descoperit oare o nouă reţetă a succesului? Cu rom, peppermint şi Marina pe balcon. Aşa să tot iei examene!

E vorba despre campania BCR-ului derulată prin Blogal Initiative, proiectul de care spuneam mai multe aici. Campania a ajuns la jumătate, iar oamenii, chiar dacă nu vor să dea un clasament intermediar, publică nişte date inginereşti:

Continuare

Atâta timp a trecut deja de la Social Media Summit de la Sibiu, când Chinezu se lăuda cu ce-o să facă şi ce-o să dreagă? Nu-mi vine să cred. Ideea e că eu m-am înscris atunci mintenaş, mai de curioasă, mai de cârcotaşă, mai de dornică să câştig. Pe vremea aia, omul mai multe promitea decât spunea concret, dar iată că s-a ţinut de cuvânt. A trimis un mail în stilul inconfundabil (să nu-ţi angajezi niciodată secretară, decât dacă e mai chineză ca tine!), prin care dădea detalii despre ce şi cum.

Continuare

Din capitolul “blondă şi sălbatică”, luaţi de consumaţi acest post cu moderaţie, în doze mici şi repetate de câte ori vă ţine. Metabolismul, vreau să zic, pentru că unele blonde-s mai greu digerabile. Mai ales atunci când se amestecă şi cu tequilla, iese o combinaţie de zile mari! (Tată, pe asta am citit-o undeva, ultima dată când am fost la bibliotecă… 😀 )

De curând, am primit o invitaţie la ACEA petrecere despre care vuiau blogurile zilele astea:

Tatuaje, căzi pline cu Desperados, robinete şi valuri de bere gratis, graffiti, acrobaţii cu şerpi, şopârle şi fachiri, muzică bună şi animatori rupţi parcă din fauna amazoniană. Ireal? Poate pentru iubitorii de Tezaur folcloric, dar nu şi pentru fanii Desperados ! Am pregătit şi o capelă pentru nunţi în stil Las Vegas. Atenţie! De divorţuri nu ne ocupăm noi.

Line-up:  SUIE PAPARUDE, LES ELEPHANTES BIZZARES si SISTEM

Pe mine pesemne vor să mă mărite, că altă legătură nu ştiu care-o fi. Sau or fi auzit că eu beau doar apă plată şi-au hotărât că-i cazul ca cineva să ia măsuri. Oricum, eu nu ratez asemenea ocazie, că cine ştie, poate prinţul meu umblă cu Desperados în mână. Cert e că va fi o nebunie de petrecere, mie mi-e şi frică numai când mă gândesc. Imaginaţi-vă că oamenii au trimis şopârle pe post de invitaţii. Şopârlele sunt vii şi mănâncă gândaci, înţelegeţi? Le poţi pune nume şi lăsa să-ţi păzească apartamentul până vii de la munci. Dacă ar face şi curăţenie, m-aş declara cu jumătatea găsită! Oricum, în asemenea chestie nu mă puteţi lăsa singură. Am 10 invitaţii duble pentru 12 mai, când va avea loc party-ul, începând cu ora 21:30, la Hala Automatica de pe Calea Floreasca nr. 159. Ce voiam să vă spun de fapt? Că mergem! Ne încolonăm şi ne prezentăm. O singură chestie vreau de la dv: să-mi spuneţi (da’ sincer), vouă ce vă trezeşte spiritul petrecăreţ? O bere bună, o brunetă focoasă ori o blondă isteaţă? Sau toate variantele de mai sus! De ce ai nevoie ca să te simţi bine? Vă întreabă o fostă consumatoare exclusiv de apă plată. (Da, tată, acum la mare mi-am schimbat obiceiurile. Şi chiar dacă nu m-am bucurat de vreo mare schimbare a stării de spirit -eram beată de fericire oricum, m-am bucurat de o mai puţin aspră judecată a găştii în care mă aflam. Dar setea tot apa mi-o potoleşte!)

Cele mai sălbatice şi sincere răspunsuri merg joi la party! (Vă rog să specificaţi în comentarii, dacă nu sunteţi în Bucureşti sau n-aveţi deloc chef de petreceri. Ca să ştim, ca-n bancul ăla, să nu contăm pe voi.)

p.s. Deadline: 11 mai

După ce tot românul şi-a făcut măcar un credit, după ce-a dat criza peste el şi-a învăţat ce-i aia economie, băncile încearcă să ne convingă că o putem şi aplica. Lecţia învăţată. (Cu toate că mă enervează această ură generală pentru bănci, de parcă ele ar fi de vină că noi ne-am băgat în datorii, c-a dat criza peste ele şi acum nu mai dormim nopţile. Dragilor, creditele nu ni le dă nimeni, ni le luăm singuri.)

De ce ne temem de credite? Fiindcă e criză. Fiindcă ne-au băgat-o în cap, noi ne-am băgat-o în buzunare şi, ajunsă acolo, ea a făcut găuri. GĂURI. În bugete şi vacanţe, căci covrigii au rezistat eroic. Ba se constituie una din cele mai profitabile afaceri, din câte am înţeles. Asta cu covrigii. Dar poate nu v-am spus de ce îmi place ideea de credit. Fiindcă aşa s-a născut buburuza mamei mele, care ne-a plimbat şi ne plimbă până în ziua de astăzi. Fiindcă aşa s-a născut şi cea mai frumoasă maşină din lume şi-o copilă mai fericită decât toate celelalte copilele la un loc. Datorită unor credite, unor părinţi şi unei idei. Ştiţi ce mi-au zis ai mei atunci? “Precis la 30 de ani o să ai maşină, că e normal, e o necesitate. Dar să ai maşină la 20 e un răsfăţ.” Şi mare dreptate au avut. (A fost probabil cel mai mare răsfaţ pe care l-am primit, atât ca valoare, cât şi ca durată. Că restul jucăriilor nu mă ţineau mai mult de o săptămână. La mine uzura morală era foarte accentuată.) E ca şi când ai fi bărbat şi ai spune că aştepţi până la 60 de ani să-ţi iei nevastă. Sau amantă, nu contează. Poţi să-ţi iei oricum, că la vârsta aia nici 3 Viagre şi 5 Ketonale (contra durerilor de spate) nu te mai salvează. Frumosul trebuie savurat fraged şi îmi asum ce-am scris aici. Din punctul meu de vedere, asta înseamnă un credit: timp. Îţi câştigă timp, un avans-avantaj în faţa firii. Banii ăia tot tu îi faci, tot tu îi munceşti şi tot tu îi plăteşti, cu o singură diferenţă: CÂND. Ştiu atât de mulţi oameni cu statusuri pe mess “cumpăr timp”, încât mi-e şi milă să mă gândesc la cei care nu înţeleg avantajele unui credit.

Zilele astea am avut un fel de revelaţie: că m-am făcut mare. Fiindcă citeam despre acest concurs şi fiindcă m-am putut înscrie la el (E acelaşi despre care zice şi-n bannerul din josul blogului). Eu, care nici abonamentul de telefon nu-l am pe numele meu. De fiecare dată când fac vreo modificare, trebuie s-o rog pe mama să sune la relaţii cu clienţii… E vorba despre strategia BCR-ului de reîmprietenire a poporului cu creditul. Acest concept-bau-bau: Creditul. După ce şi-au pus pe TV reclamă cu o amantă şi un credit aprobat în acelaşi dormitor, abordarea pe online e mult mai timidă. Şi de bun simţ. Astfel, în contextul promovării creditului Divers BCR, cine vrea să participe la concurs e invitat să-şi facă (!atenţie) doar o simulare de credit. Cum vrea el, nu contează. Cert e că se dă 1000 de euro în fiecare zi. Dada, şi există 30 de premii în 30 de zile. Nu trebuie să îţi chiar faci creditul, ci doar să te joci de-a creditul. Mi se pare foarte elegant ceea ce face BCR-ul, sincer parcă simt că trăiesc într-o ţară civilizată, unde ofertele nu te agresează, ci există pentru tine pur şi simplu. E uimitor că există cineva care te răsplăteşte doar pentru că ceri o informaţie! Campania durează până pe 14 mai, deci grăbiţi-vă, că eu mă duc în fiecare zi! Glumesc evident, fiindcă oricum nu poţi intra în concurs decât o singură dată.

Deci dacă tot m-am făcut mare şi-s aptă să-mi iau credit, măcar o simulare să fac (la orice unitate BCR sau la Call Center: 0800.801.227, apel gratuit)! Că eu mi-s norocoasă de fel, iar desemnarea câştigătorilor se face în mod aleatoriu, prin tragere la sorţi electronică. Da, ştiu, culoarea părului n-o să mă ajute prea mult…