I Love Christmas

I know exactly what I want this year

I believe in Santa Claus

Vreau o minune

Statusurile lunii decembrie. Formulari ale viselor. Multi m-au intrebat ce-mi doresc. Raspundeam ca nu pot dezvalui, pt ca daca spui nu se mai implineste. Si adaugam ca oricum nu gasesc ei de cumparat.

Iar mosul a stiut. Mi-a citi gandurile. Si mi-a adus ce mi-am dorit. Probabil am fost cel mai cuminte copil de pe lume. Dar cu siguranta cel mai fericit.
Sa va povestesc cum a venit mosu in 2007 la bradul copilei blonde…as putea, dar bucuria nu vreau sa o impart decat cu cei care o simt cu adevarat pentru mine. Ca restu oricum isi roade unghiile 😉
Dar sa va povestesc cum a venit mosu … pe lume. Tare mi-ar placea sa identific un moment t-0, dar arborele genealogic m-ar duce la adam si eva. Si atunci trag concluzia ca a existat dintotdeauna. Pentru mine. E o concluzie egoista, dar care ma face fericita.
Caci s-au intalnit stramosii intre ei, iar impreunarea lor converge intr-o taina sfanta, cum este iubirea unui el si unei ea. Din ale caror energii a fost zamislita copila.
Spectaculos rasfatul sa crezi ca Universul a uneltit sa-ti asterne caminul. Pentru asta as baga mana in foc. Si senzational aerul pe care il respiri intr-un astfel de camin.

Insa despre parintii mei voi scrie doar atunci cand se vor fi inventat cuvinte pe masura lor. Pana atunci, aflati doar ca exista o lunga lista de asteptare a celor care doresc sa le poarte numele. Am ascuns-o bine.

Iar cadoul de anul asta a fost unul puternic premeditat, cu atentie impachetat si cu emotii asteptat. Mai putin de mine, care habar n-aveam…
Si uite asa, fiecare milimetru cub de aer care imi hraneste plamanii ma umple de bucurie. A fost cel mai frumos Craciun din viata mea. Unul care le eclipseaza pe toate celelalte…trecute si viitoare, ideale sau neimaginate. Si dincolo de simpla emotie care imi cutremura carnea la fiecare utilizare a minunii, sta puternicul sentiment ca e o perioada cum n-am sa mai intalnesc multe.
Pentru ca simt cum nu imi lipseste nimic. Ma rog, putin mai multa minte nu strica niciodata. Mai ales unei blonde 😉 Pentru ca ii am pe toti ai mei langa mine. Parinti si bunici. Si prietenele mele. Care inca graviteaza in jurul nucleului reprezentat de copilaria noastra.
Si prietenii noi. Uneori altii, si doar cei constanti autentici.
Si zambetul meu din oglinda. Si chiuitul din spatele volanului. Si lipsa poftei de mancare.

Am invatat multe in vacanta asta. Mi-e frica sa nu ma trezesc in agitatia clujului ca o Cenusareasa amnezica.
Am invatat ca e adevarat ca prietenul la nevoie se cunoaste, dar si la bucurie se aleg multi.
Am invatat ca si esenta conteaza, dar poate mai mult drumul pe care il parcurge pana la tine. Am avut 8 cutii de desfacut!!!!!!!
Am invatat ca sa daruiesti e uneori mai presus decat sa primesti. Deseori e insa, invers ;))
Am invatat ca premisele mele despre fericire nu sunt valide intr-o lume in care ma misc fericita. Pur si simplu pot uita ca exista optiunea de a le selecta.
Am invatat sa nu mai plang nimanui de mila, in afara de mine. Pentru ca doar la tine sub plapuma poti lua temperatura corecta.
Am invatat ca unii incearca sa-si faca jocurile pe atriile si ventriculii mei, dar atata timp cat detin control absolut asupra pionului principal, ii las cu buza umflata de revelion.
Am invatat ca un om se poate schimba fara intentie doar de dragul altuia. Asta poate deveni periculos cateodata. Astept sa pot spune si ca schimbarea e pana la capat.
Am invatat sa iau decizii pentru intretinerea sufletului meu si nu a altruismului.
Am invatat sa ma opresc la o imbratisare apasata. Chiar daca fiecare inghititura era cu rasunet si fiecare pulsatie la vedere.
Am invatat sa imi conduc masina spre destinatie, fara abateri pe strazi secundare.
Am invatat sa pastrez echilibrul intre ceea ce vreau si ce e bine. Si sa nu ma mai las surprinsa de propriile mele simtiri.
Am invatat ca detin mai multe arme decat multi dintre semenii mei. Sau poate nu mai multe, ci mai puternice. Ca sa ma iau la tranta cu viata. Ca ma pot arunca in orice batalie. Caci am sanse sa ies invingator. Ca pot birui orice provocare. Caci pot alege dupa propria mea vointa.
Am invatat sa citesc ce imi place. Deocamdata am inceput cu carti. Mi-as dori sa ajung si la oameni.
Am invatat cat de umilitoare e o suparare adusa mamei.

Acuma, de maine va trebui sa ma apuc de invatat…ca un student adevarat. Cu gandul asta merg in fiecare seara la culcare. Seara e oricum, ceva foarte relativ. Iar maine urca prieteni de-ai mei in paltinis.

La multi ani!

Articolul anterior

Cel mai crunt moment de blonzime

Articolul următor

Si ne-am cunoscut mai bine

  1. Bogdan Buburuz

    Ai scris “Cluj” cu “c” mic 😛 RUSHINEEEEEEEEEE !

    0

  2. ce vorbe frumoase! din suflet si pline de intelepciune! nu inteleg de ce nu a comentat nimeni… vreau doar sa cred doar ca i-ai lasat fara cuvinte…

    0

  3. Clarra, postul ăsta a fost printre primele publicate pe blog de mult, de foarte mult timp… :)))

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 172 queries in 0.240 s