Moda creditelor revine

După ce tot românul şi-a făcut măcar un credit, după ce-a dat criza peste el şi-a învăţat ce-i aia economie, băncile încearcă să ne convingă că o putem şi aplica. Lecţia învăţată. (Cu toate că mă enervează această ură generală pentru bănci, de parcă ele ar fi de vină că noi ne-am băgat în datorii, c-a dat criza peste ele şi acum nu mai dormim nopţile. Dragilor, creditele nu ni le dă nimeni, ni le luăm singuri.)

De ce ne temem de credite? Fiindcă e criză. Fiindcă ne-au băgat-o în cap, noi ne-am băgat-o în buzunare şi, ajunsă acolo, ea a făcut găuri. GĂURI. În bugete şi vacanţe, căci covrigii au rezistat eroic. Ba se constituie una din cele mai profitabile afaceri, din câte am înţeles. Asta cu covrigii. Dar poate nu v-am spus de ce îmi place ideea de credit. Fiindcă aşa s-a născut buburuza mamei mele, care ne-a plimbat şi ne plimbă până în ziua de astăzi. Fiindcă aşa s-a născut şi cea mai frumoasă maşină din lume şi-o copilă mai fericită decât toate celelalte copilele la un loc. Datorită unor credite, unor părinţi şi unei idei. Ştiţi ce mi-au zis ai mei atunci? “Precis la 30 de ani o să ai maşină, că e normal, e o necesitate. Dar să ai maşină la 20 e un răsfăţ.” Şi mare dreptate au avut. (A fost probabil cel mai mare răsfaţ pe care l-am primit, atât ca valoare, cât şi ca durată. Că restul jucăriilor nu mă ţineau mai mult de o săptămână. La mine uzura morală era foarte accentuată.) E ca şi când ai fi bărbat şi ai spune că aştepţi până la 60 de ani să-ţi iei nevastă. Sau amantă, nu contează. Poţi să-ţi iei oricum, că la vârsta aia nici 3 Viagre şi 5 Ketonale (contra durerilor de spate) nu te mai salvează. Frumosul trebuie savurat fraged şi îmi asum ce-am scris aici. Din punctul meu de vedere, asta înseamnă un credit: timp. Îţi câştigă timp, un avans-avantaj în faţa firii. Banii ăia tot tu îi faci, tot tu îi munceşti şi tot tu îi plăteşti, cu o singură diferenţă: CÂND. Ştiu atât de mulţi oameni cu statusuri pe mess “cumpăr timp”, încât mi-e şi milă să mă gândesc la cei care nu înţeleg avantajele unui credit.

Zilele astea am avut un fel de revelaţie: că m-am făcut mare. Fiindcă citeam despre acest concurs şi fiindcă m-am putut înscrie la el (E acelaşi despre care zice şi-n bannerul din josul blogului). Eu, care nici abonamentul de telefon nu-l am pe numele meu. De fiecare dată când fac vreo modificare, trebuie s-o rog pe mama să sune la relaţii cu clienţii… E vorba despre strategia BCR-ului de reîmprietenire a poporului cu creditul. Acest concept-bau-bau: Creditul. După ce şi-au pus pe TV reclamă cu o amantă şi un credit aprobat în acelaşi dormitor, abordarea pe online e mult mai timidă. Şi de bun simţ. Astfel, în contextul promovării creditului Divers BCR, cine vrea să participe la concurs e invitat să-şi facă (!atenţie) doar o simulare de credit. Cum vrea el, nu contează. Cert e că se dă 1000 de euro în fiecare zi. Dada, şi există 30 de premii în 30 de zile. Nu trebuie să îţi chiar faci creditul, ci doar să te joci de-a creditul. Mi se pare foarte elegant ceea ce face BCR-ul, sincer parcă simt că trăiesc într-o ţară civilizată, unde ofertele nu te agresează, ci există pentru tine pur şi simplu. E uimitor că există cineva care te răsplăteşte doar pentru că ceri o informaţie! Campania durează până pe 14 mai, deci grăbiţi-vă, că eu mă duc în fiecare zi! Glumesc evident, fiindcă oricum nu poţi intra în concurs decât o singură dată.

Deci dacă tot m-am făcut mare şi-s aptă să-mi iau credit, măcar o simulare să fac (la orice unitate BCR sau la Call Center: 0800.801.227, apel gratuit)! Că eu mi-s norocoasă de fel, iar desemnarea câştigătorilor se face în mod aleatoriu, prin tragere la sorţi electronică. Da, ştiu, culoarea părului n-o să mă ajute prea mult…