La un eco doppler de carotidă, bunicul primește o veste nu prea bună: la bifurcația arterei, lumenul e blocat 75%. Operație, scurt pe doi. Sângele care-i merge spre creier mai avea doar un sfert de loc prin care să ajungă unde trebuie. El avea momente când abia își putea ține capul sus, nu e ca și când putea aștepta ”să-i treacă”.
Mai întâi, a fost Tudor cel indiferent ce haine are pe el. Asta a durat până pe la vreo 4 ani.
Apoi, a apărut Tudor cel iubitor de sacouri și cămăși. Music to my ears! Chocolate for my heart! Asta a început când l-a văzut pe Clark Kent cum își rupe cămașa și se transformă în Superman. De ce nu l-am lăsat la desene mai devreme, mă gândeam. A fost fascinat.
Pentru română mi-aș fi luat cu gogoși. Pentru mate, ceva mai boem, o plajă cu un palmier. Iar pentru biologie, ar fi mers o pisică sau un cățel. Pentru chimie, un cocktail. Vorbesc de caiete, bineînțeles. Și de ale lor coperți.
Pentru conștientizarea din acest titlu, am muncit oleacă, să știți. E transpirată bine, nu câștigată la loto. Am tras de niște fiare până să ajung la această concluzie. De niște fiare sălbatice, toate care zăceau în mine și mă mâncau pe dinăuntru. Mă sabotau în cei mai buni ani ai mămiciei mele.
Am fost la Reina del Mar o săptămână împreună cu cei doi copii (2 și 5 ani) și bunicii lor, părinții mei. Am avut răbdare să ne întoarcem acasă, pentru a putea scrie un review complet. Căci am nevoie de experiența întreagă pentru a-mi putea face și formula o părere corectă.
În primul an în care-am fost cu copil la mare, m-am întors șocată de câți puști iau prânzul cu tableta în față.
