Am fost prezentă, am fost atentă, doar concentraţia de cofeină din sângele meu era sub limitele necesare. Necesare acestei săptămâni nebune. Nebune în cel mai bun sens.
I-am văzut pe toţi la un loc, pe unii abia i-am recunoscut şi am plecat mai devreme decât mi-aş fi dorit, întrebându-mă unde e tot hahatul din blogosferă. Ăla îndelung bălăcărit. Că mie mi-au părut oameni civilizaţi, chiar foarte prietenoşi. O parte frumoasă a Bucureştiului -azi la Webstock. Felicitări organizatorilor, îmi imaginez că e multă muncă să faci așa ceva. Păcat că nenea de la parcare mi-a cerut 50 lei când mi-am recuperat maşina din parcarea hotelului gazdă, vreo zece ceasuri mai târziu. Jeeeeeez.
Ca să revin, nu mi-a venit să cred ce atenţie distributivă pot avea unii. (Ştiţi cum e, fiecare apreciază ceea ce nu are :p) Erau oameni cu laptopuri pe genunchi, concentraţi pe problema din monitor, cu degetele pe taste şi gândurile conectate la două realităţi. Pentru că am urmărit: râdeau la glumele de pe scenă. Lângă mine şedea o tanti (lângă blondul ei turbat, eu dădeam brunetă, deci, am fost sub acoperire) care a vorbit non-stop la telefon. Cică: “sunt la o conferinţă, dar te pot asculta.” Înainte de a o admira, m-a enervat. Lipsa mea de atenţie distributivă nu-mi permitea să fiu atentă decât la conversaţiile ei. Care nu mă interesau de nici o culoare.
Oricum, cât am văzut, mi-a plăcut, cafeaua bună 😉 . Mai vreau.
