Distracție la Disneyland Paris cu doi copii: vârste, zbor, cazare, buget

Corect ar fi să spun c-am fost patru copii. Doi mari de 35+ și doi mici, de 7 și 3,5 ani.

Bine, dar cei mici nu sunt prea mici? Tocmai m-a întrebat o prietenă. ”Am auzit că la Disneyland e greu cu copii mici”.

Păi, am făcut, în medie, cam 12km pe zi. 23000 de pași, record în ziua 3. Niciun copil nu s-a plâns că îl doare ceva sau că e greu. Cel mic a mers și cu căruciorul, cel mare doar pe picioarele lui. Singurul moment când a zis că nu mai poate a fost în penultima zi. Era 12 noaptea și tocmai se terminase jocul de artificii de la castel. Sincer, și eu m-aș fi teleportat în pat.

Acum că am rezolvat și dilema vârstei cu copiii la Disneyland, putem trece la buget. Ce vreau să știți e că ne-a plăcut atât de mult și îmi e așa dor, încât e foarte posibil să nu fiu pe de-a întregul obiectivă când scriu.

Bine, dar eu n-am atâția bani să cheltui pe Disneyland, mi-a zis un amic. Și nu vreau să merg pe sărăcie, vreau să aștept până îmi permit.

Costurile ascunse de la Disneyland sunt vârstele copiilor tăi

Dacă nu îți permiți, nu îți permiți și mai strângi niște bani, normal. Dar ce spun e că nu te duci la Disneyland pentru hotel. Adică, și hotelul poate fi parte din experiență, dar sunt șanse mari să petreci acolo destul de puțin timp.

Dacă alegerea e între o cazare de 3 margarete și un hotel de 5 stele, nu te mai gândi. Apropo, Disneyland hotel, cel de fix 5 stele, de la intrarea în parc, e în renovare chiar acum și va fi deschis în 2024.

Sigur că fiecare știe pentru el și al său buget, ideea e că te poți organiza cu biletele din timp, poți lua o cazare într-un apartament și lua mâncare la pachet.

Lângă Disneyland e gară conectată excelent. Inclusiv cu aeroportul. Sunt autobuze care circulă regulat. Nu e nevoie să iei black cab. Iar dacă în continuare nu vrei, tot e ok, până la urmă experiența asta e o bucurie oricând. Adică, uită-te la noi. Nu mai avem demult 5 ani.

Avionul

Nu am rezervat nimic prin agenție, nici nu știam că poți face asta. Am luat biletele de avion de pe un site de bilete de avion și cazarea direct de pe site-ul Disneyland Paris. Prețul hotelului a fost combinat cu biletele de intrare în parc. Dacă luam separat intrările în parc 5 zile pentru 4 persoane, ieșea mai scump, deci a meritat. Puteți face simulări aici.

A fost primul zbor cu copiii. A durat 3 ore, la dus am epuizat toate jocurile și cărțile pe care le-am dus, la întors am făcut doar ce vedeți în poza de mai sus.

Perioada: e aprilie o lună bună ca să nu prinzi aglomerat?

Cred că ar trebui să merg în fiecare lună ca să pot răspunde corect. Însă din ce am experimentat noi, aprilie a fost o alegere ok din punct de vedere al aglomerației. Vremea nu a fost de vară, în sensul că, pentru mine, a fost de pufoaică și haine de schi. Horațiu și copiii s-au îmbrăcat ca oamenii normali, ba soțul a purtat doar un fleece cu o foiță de ploaie pe deasupra.

Nu ne-a incomodat vremea în absolut niciun fel decât în ultima zi, când a plouat non-stop. Dar noi după-masă oricum am plecat.

De câte zile ai nevoie ca să te bucuri de tot?

Recomandarea standard e de 2-3 zile pentru Disneyland. Noi am stat 5. Nu am mers pe repede-nainte. Nu am fost pe obiective. Știam că avem copii mici, așa că ne-am luat vreme. Când oboseam, ne opream. Când ni se făcea foame, mâncam. Când ni se făcea sete, beam. Am mers aproape zilnic la gustarea de la ora 4 din hotel. Lui Tudor i-au plăcut mult niște sandwich-uri și marshmallows, de aici motivația.

Cert e că nu te plictisești. În unele atracții ne-am dat de două ori, în altele deloc. Diversitatea e mare. Sunt atracții tip rollercoaster, tip plimbare cu barca, sunt  parade, spectacole de teatru și film, simulatoare, locuri de joacă, restaurante, magazine și jocul de artificii și lumini de la castel în fiecare zi. Teoretic, le poți bifa pe toate într-o singură zi. Practic, nu cred că e omenește posibil și nici nu cred că mi-aș dori. Dar neapărat să vă faceți timp pentru o paradă și spectacolul cu Mickey de la Walt Disney Studios. Loved it.

Transferul de la aeroport

Noi am luat un Uber până la hotel, care a costat 56 euro dus, 49 de euro întors. Când totul se înmulțește cu 4, merită făcută socoteala, adaugi confortul de a călători door-to-door cu copiii și am simțit că a meritat.

• Tren de superviteză TGV  de la aeroportul Charles de Gaulle
• Taxi/Uber (uber-ul nu a avut scaun de mașină pentru copii, la taxi nu am întrebat)
• RER
• Disneyland Magical Shuttle e doar un autocar cu Mickey Mouse desenat, motiv pentru care biletul e automat mai scump, nu știu dacă merită
• Disneyland Paris Express Shuttle din Paris

Hotelul

Am stat la Newport Bay Club. E cel mai mare hotel Disney, situat pe malul lacului artificial, făcut special pentru domeniul Disney. La Disneyland cam totul e artificial, adică Victor ne-a întrebat inclusiv dacă rațele sunt adevărate, pentru că vita din hamburgeri precis nu era.

Hotelul te teleportează în America anilor 50, ai senzația că ești pe un vapor. E un Disney de 4 stele clasic, cu varianta inițială de Mickey Mouse. Loved it. Ceva mai modern ar fi fost New York hotel, Art of Marvel, care se vede în pozele noastre peste drum de lac. Ăsta e hotelul lui Spiderman, cel mai nou hotel din Disneyland Paris. Io-s o fată mai clasică, oricum nu am avut prea mult acces la prințese, deci măcar hotel romantic să avem. (Hotelul hotelurilor Disneyland e cel de la intrarea în parc, 5 stele, dar e în renovări și va fi deschis în 2024, poate urmăriți oferte, cred că o să fie de poveste!)

Pe site scria că faci 15 minute pe jos de la hotelul nostru până în parcuri, în realitate era mai puțin. Plimbarea pe jos era o bucurie. Pe malul lacului, alei largi, pomi înfloriți, miros de primăvară, vis.

Alternativa era un autobuz care venea din 10 în 10 minute și te ducea gratuit la parcuri, 8 minute dura.

Ce vreau să știți despre acest hotel este că, fiind atât de mare, este și foarte aglomerat.

Pozele astea sunt făcute noaptea la 12, de asta e așa gol. Dar vedeți ghirlandele despărțitoare. Aglomerat înseamnă că formează cozi la recepție pentru check-in. Și mai înseamnă că unele camere pot fi situate și la 5-10 minute de mers distanță de lift. Imaginați-vă pe noi, cu doi copii mici, plimbându-ne pe holuri prin hotel. Așa că am luat varianta premium, la Compass Club.

Beneficiile erau check-in prioritar într-un cadru mai elegant, mic dejun și gustare într-un salon exclusiv, open bar, apă plată în cameră zilnic și făceam 5 secunde între cameră și lift. Plus priveliștea, nu mai zic. Priveliștea, Doaaaaamne, priveliștea. Ați văzut pe story, dacă ați urmărit.

Oaspeții acestui hotel (nu știu dacă nu toți oaspeții cazați la hoteluri Disney, must check) au prioritate în parc (pot intra începând cu ora 8 dimineața, versus toți ceilalți pentru care parcul se deschide la 9.30) și au câte un personaj care face poze în hotel în fiecare seară. Noi am prins Daisy și Pluto, că în celelalte seri am uitat de ei.

A meritat acest pachet premium?

Da. Deși când am ajuns, hotelul nu era încă aglomerat, spre weekend au început să se formeze cozi. La recepție. La restaurant. A meritat pentru vederea spre lac. Ca să înțelegeți, în a doua seară, înainte să închidem ochii, Tudor a zis că vrea să mai vadă castelul o dată. Când colo, surpriză, joc de artificii! Și ne-am uitat ca la televizor toți patru, în pijamale, până s-a terminat. Următoarea seară am repetat, doar că ne-am luat chips-uri și vată de zahăr drept companie. E posibil să se fi făcut și niște masaj 🙂

Și pentru ce a meritat varianta premium a fost mâncarea. Un mic dejun delicios și sănătos, gustări variate. Nu numai americane, deși era multă Nutella, recunosc. S-a apreciat și s-a consumat, dacă e să fim cinstiți.

Parcurile de distracții

Domeniul Disney se întinde pe 700 de hectare, citea H-ul undeva. Parcurile din Paris sunt două: Disneyland și Walt Disney Studios. Primul e baza, multe tipuri de atracții, logistica impresionantă. De exemplu, în Disneyland intră zilnic, în medie,  25mii de oameni. Nu am stat niciodată la coadă la intrare. Deloc, nada, zero barat. Deși te controla ca în aeroport de bagaje, fluxul de oameni era fir întins, cum ar veni.

Walt Disney Studios e considerabil mai mic, am petrecut aici nicio zi întreagă, dar nu e de ratat. Ne-au plăcut mult Mickey and the Magician Live Show, e un spectacol pe scenă care ne-a aprins luminițe în ochi. Și în Ratatouille ne-am dat de 2 ori, a fost printre preferatele atracții ale mele și ale lui Tudor. Covorul lui Aladin nu e grozav, iar The Tower of Terror chiar nu mi-a plăcut. Prea intens pentru mine. Copiii s-au distrat excelent și la Spiderman, au ieșit de acolo fascinați.

Mâncarea

Acesta e marele minus. Dacă vrei să faci cură de cheesburgeri și hotdogi, this is the place to be. Ori n-am știut noi să căutăm. Chipsuri Lays peste tot. Vată de zahăr și popcorn. Vata de zahăr, bună de te lingi pe dejte, deși nu vreau să știu ce conținea. Dulce și pufoasă, a rămas intactă până a doua zi, un pic m-am speriat.

Erau și două variante de salate, nu am comandat, că și ele tot de plastic păreau. De asta ziceam că am avut noroc cu mâncarea de la hotel. Pâinea acolo era pâine crocantă și normală la cap, iar de sortimentele de brânzeturi nici nu mai zic. Vis! Mai exista varianta de restaurante clasice în parc, unde te așezi și comanzi frumos, dar era nevoie de rezervare din timp. Ceea ce noi nu am făcut. Poate veți crede că e o țărănie, dar eu sunt ciorbăreasă și m-am simțit abandonată pe uscat prea mult timp. Iar chipsuri nici în poze să nu mai văd, că la un moment dat am avut senzația că îmi voi lua zborul ca balonul nostru de pe lac, de la câtă sare am băgat.

În 2023, un sandwich costă între 8 și 10 euro, dacă are urechi de Mickey Mouse. Maioneză are oricum.
Un meniu de ceva (sandwich cu băutură și cartofi prăjiți) e 15-17 euro.
Înghețată doar pe băț sau Ben and Jerry (Haagen Dasz am găsit în Disney Village, nu grozav).
Vată de zahăr albastră și roz, delicioasă, o dată ești la Disneyland, poftim.

Nu e musai să cumperi mâncare din parc, poți lua liniștit din traistă, dacă ai.
Puteți vedea prețuri și meniuri în aplicație direct.

Photopass, a meritat?

Parcă totuși nu. Photopass e un card care costă 75 euro, pe care îți poți încarca toate pozele pe care le faci în parcuri. Nelimitat. Știți, când te dai pe rollercoaster și faci buuu, pac, fix atunci îți face o poză cu blitz. Apoi poți cumpăra poza într-o ramă frumoasă (sunt diverse pachete și dimensiuni) sau poți scana acest card și îți încarcă pozele fără număr. Sună bine în teorie, că de asta am și luat. Să sar peste negocierile cu domnul soț, de tipul ”hai să luăm/ dar ce, nu îți pot face poză și eu/hai totuși, uite ce drăguți suntem/etc”.

În realitate însă puține atracții mai fac poze (sau nu ne-am dat noi în multe). Dintre cele care fac, ai șanse mari să nimerești cu alți 15 iluștri necunoscuți, dintre care trei de dimensiuni de 10 ori cât ale tale. Fix în fața ta. Practic, ți se vor vedea cam trei fire din cap. Am pățit în 3 poze din cele 16 pe care le-am adunat. Copiii se văd practic doar în poza cu Mickey Mouse.

Sau mai există fotografi prin parc, care îți fac poze ori cu personajele, ori cu personaje tip avatar. Noi am întâlnit unul singur, că pe mine la coadă pentru poză cu Winnie the Pooh nu mă prinzi. Horațiu e cam la fel de încântat.

Ai 10 zile să le descarci după ce ajungi acasă și aia e.

Cineva mi-a spus că a plecat cu 200 de poze din Disneyland, deci se poate și altfel.

De ce nu a meritat Photopass pentru noi:

• 16 poze, din care ne vedem toți în, cu indulgență, cam 3.
• în afară de Mickey Mouse, n-am stat să facem cu niciun personaj (la hotel da, dar acolo era cu fotograf mami mami, deci nu se puneau pe photopass)
• nu toate atracțiile făceau poze
• trebuia să stai la încă o coadă pentru poze, când ieșeai
• în concluzie, mi-ar fi plăcut să am poza cu Mickey Mouse tipărită de la Disneyland, într-o ramă cu logo la mine în bibliotecă exact acum.

Tips and tricks ca să nu stai la coadă

Poza e dintr-un restaurant fast-food. Ce vedeți în dreapta, unde e gol, e coada pentru comenzile de pe mobil.

Cel mai mult am stat 1,2h la coadă la Orbitron. Nu știu dacă NU ne-a plăcut din cauza timpului de așteptare, dar practic e ceva care te învârte și te lasă în sus și în jos. Nici Satul de Vacanță din Mamaia lui 1995 n-ar fi invidios. La Dumbo ai o priveliște senzațională, nici nu se compară!

După această experiență memorabilă, am luat cea mai nebunească decizie: boicotăm cozile. Noi nu mai stăm, doar ne dăm.

• Cuvânt-cheie: aplicația! Acolo vezi exact timpii de așteptare la fiecare atracție. Nu sunt la virgulă, dar aproximativ te orientezi.
• Cu aplicația în mână, ne-am dus unde erau 10 minute sau mai puțin. În unele locuri, am trecut ca prin brânză. Avantaje: le-am și văzut mai pe tihnă, când nu era aproape nimeni, plus că am putut vedea mai multe. La unele superfaine poate că altfel nici nu ne-am fi dus. Ex: în Fantasyland sunt niște bărcuțe care te plimbă prin lumea poveștilor făcute în miniatură. Adorabil, ne-am dat de două ori.
• Remember să comandați mâncarea din aplicație, plătiți direct acolo și mergeți doar să o ridicați. Scutiți mult timp, pentru că lumea nu prea folosește încă această metodă de a comanda, din ce am observat.
• Cozile se reduc în jurul amiezii (când cei cu copii mici stau la nani și alții mănâncă) și începând cu ora 6-7 seara, când unii deja sunt loviți de durerea de picioare. Nu știu cum e dimineața la 8, n-am încercat, nici nu ne-a tentat.
• Am abandonat programul de somn al celui mic. El a adormit pe unde i se făcea somn. Nu a suferit nimeni, fiindcă la trezire era mereu ceva distractiv, iar adormitul dura efectiv 2s și un pic. Îl vedeai că i se închid ochii, îl puneai în cărucior, închide ochii, dragule, și nani-nani blanao era.

Cărucior, neapărat

Am văzut inclusiv copii de 10 ani, care știau să meargă, evident. Erau în cărucior. Nici Victor nu-l mai folosește de mult timp, dar l-am luat și l-am folosit. Fiindcă distanțele sunt lungi. A fost bun pentru dormit, pentru cărat chestii cu el.

Se pot închiria cărucioare din parc, există și parcări pentru cărucioare în jurul atracțiilor, unde sunt lăsate cât oamenii se dau.

2 modalități pentru premier access gratuit

Premier access e numele pentru fast lane. Poți plăti pentru acces rapid la fiecare atracție în parte pe anumit tronson orar (costă între 7 și 16 euro) sau acces la toate tot timpul, care costă în jur de 700 euro/zi.

1. Readmission ticket sau rider switch: E o chestie gândită special pentru adulții cu copii mici, ca să nu stea la coadă de două ori. Ce ai de făcut? La ieșire, ceri un rider switch pentru celălalt adult. Primești un bilet scris de mână și îi poți ruga să treacă până la 3 persoane. După care, celălalt părinte intră pe la premier access. Nice and quick. Noi am făcut asta de două ori, iar Tudor s-a dat cu fiecare dintre noi.

2. Single rider: Dacă ești singur, ai prioritate la unele atracții. Fiindcă ei vor să dea drumul trenulețelor cu cât mai multe persoane, să nu meargă cu locuri goale. Așa că, unele atracții au cozi speciale pentru single rider sau te întreabă ei. Sigur că poți merge ca single rider și când ești în grup, dacă nu te superi că e posibil să te dai separat de prietenii tăi.

Așa am simțit în această vacanță că am primit valoare pentru banii noștri. Că e o afacere în care toată lumea câștigă. S-au gândit inclusiv la rider switch, cum să îți facă timpul petrecut acolo cât mai plăcut, cu acces cât mai ușor. Nu să te jefuiască sau păcălească. Cred că e un respect pe care nu des îl simți când ești consumator, deși ar trebui.

Vizitați și interiorul castelului

 

Acolo e un dragon care doarme și păzește prințesa din turn. El se trezește uneori, nu era coadă când am fost noi, copiii erau fascinați de ochi, colți, răgete. Inclusiv Tudor. Iar castelul are și niște scări, se poate urca, ieși pe balcon, te plimbi prin povestea Frumoasa din Pădurea Adormită, vezi ursitoarele, sabia prințului, e frumos tare și pentru mămici.

Nu ratați spectacolul de artifcii și lumini, nici pe cele de teatru. Chiar sunt ceva deosebit. Prima poză e de la Mickey Mouse din Walt Disney Studios, a doua e de la Lion King, din Disneyland Park. Copiii s-au uitat cu gurile căscate și la Mickey, Tudor a înțeles inclusiv acțiunea, deși nu știe nici engleză, nici franceză. Și copilul e deștept, iar spectacolul e foarte bine realizat.

  Ne-am dat și cu acest balon cu aer, care are cost individual. A meritat pentru priveliștea de sus, peste lac. Copiii au fost încântați.

Atenție, fiecare ieșire din atracție e printr-un magazin. Poate ajută să stabiliți cu copiii de la început niște reguli privind jucăriile. Pe de altă parte, sunt atât de multe, că ai noștri nu prea au cerut. Victor a vrut sabia care face baloane și amândoi ceva e la Spiderman în ultima zi. Ceea ce mi se pare chiar decent, având în vedere că e raiul jucăriilor și Regelui Leu.

Eu mi-am dorit un tricou, dar mărimile alea americane sunt ceva uriaș ca balonul cu aer cald. Iar variantele de copii nu erau grozave în buticul din hotel, că nu am alocat timp pentru shopping decât în ultima zi.

Așa că am luat 4 căni și tare bine îmi beau cafeaua în fiecare dimineață cu gândul la Mickey Mouse.

Bani am cheltuit și acolo, ce să zic. Adică nu îmi amintesc să fi scos mai puțin de 20 de euro din buzunar pentru orice. Poate și pentru că începem să fim 4 omuleți full. Deja nu mai merge să împărțim, să mănâncăm adulții ce rămâne de la copii.

Per total, n-a fost un concediu din care să ne întoarcem odihniți, dar a fost probabil cel mai frumos concediu de până acum. Va fi greu să batem cu altă vacanță Disneyland. Rămâne un reper. Niciodată nu voi uita cum a tresărit Tudor când a apărut pe scenă Lumiere. Sau cum a zis Victor: Rafiki, mami! Ăsta e Rafiki! Rafiki era o doamnă cu o voce care a umplut sala și tot spațiul care te poate îmbrățișa, omg.

Bucuriile astea ale lor amplifică bucuria noastră. Poate ei nu își vor mai aminti tot. Dar noi nu vom uita nimic. Și ne rămân pozele, zâmbetele, senzațiile. Teiubescurile. Uau-urile. M-am reîndrăgostit de copiii ăstia, dacă așa ceva e mămicește posibil. Iar faptul că asta s-a întâmplat într-un loc așa frumos e un privilegiu și un noroc, știu, sunt recunoscătoare până peste artificiile de la Disneyland. O lume plină de lumină, pe care sper să o păstrăm cât mai mult cu noi.