E prima călătorie cu avionul înaintea căreia dorm mai mult de 2 ceasuri. Ba mi-s şi cu părul spălat, bagajele făcute şi biletele printate. Nici mie nu-mi vine să cred că mâine dimineaţă mă trezesc în tihnă, fac o cafea lungă şi una cu lapte, îmi pun cremă şi pudră şi ruj …pe rând şi nu toate deodată.
Tocmai mi-a scris un bun prieten din liceu. Băiatul ăla care se jura fără să bea prea multă bere că el niciodată n-o să se îndrăgostească de nimeni şi că fetele nu-s pentru el. Şi-mi scria acum ceva legat de iubita lui, care este o fată şi este oficială. Că ştie şi facebook!
De aproape o săptămână mă “floss” de două ori pe zi, ar fi mândră Monica să ştie! (Monica e prietena mea dentist, singurul om pe care-l ştiu că-şi curăţă dinţii şi între ei. Ne-am văzut de curând şi m-a ameninţat la propriu, cică-i musai să şi folosesc aţa dentară, nu numai s-o recomand altora.) Şi mi-am amintit de o pacientă, care şi-a salvat gingiile prin nişte tehnici simple, timp şi perseverenţă. Să acorzi unui lucru puţin timp, dar în fiecare zi mi se pare una dintre cele mai admirabile chestii. De o săptămână mă admir pe mine însămi dimineaţa şi seara negreşit.
Şi v-aş mai spune ceva, dar nu pot încă decât să vă asigur că nici o clipă nu trece degeaba şi că tot timpul schimbări se întâmplă. Doar că nu întotdeauna ne dăm seama pe loc, ci doar mai târziu, când vine momentul să tragem concluzia. Sau doar atât: când vine momentul.
Cât despre mine, mâine plec acasă. Deşi e primul Crăciun când nu m-am mai simţit că n-aş fi acasă.
