Mereu spun cu zâmbetul pe buze că viaţa mea se împarte în funcţie de anumite momente/evenimente/întâmplări. Astfel, avem
- viaţa mea înainte şi după blog
- viaţa mea înainte şi după cratiţă
- viaţa mea înainte şi după Monica (în fine, prietenii ştiu de ce :P)
Analog, viaţa noastră de cuplu se împărţea până de curând foarte simplu,nu după evenimente, momente sau declaraţii memorabile, ci după orare de zbor, gărzi şi alte chestii care întrerupeau mereu fluxul firesc al unei frumoase poveşti. Însă de când ne nimerim în fiecare seară în acelaşi pat, lucrurile au început să se complice tocmai datorită fluxozităţii care ne lipsea mai sus. (Fluxozitate nu cred că figurează ca şi cuvânt, aviz amatorilor uşor impresionabili! E o combinaţie născută în capul meu blond dintr-o aventură neprotejată, între flux şi complexitate.)
Aşadar. Atunci când eşti zi de zi împreună şi nu te întâlneşti doar o dată la două luni, fix după ce te-ai dus la cosmetică şi la coafor, începi să afli lucruri unul despre celălalt. Cum ar fi că pielea aia moale şi catifelată vine dintr-un borcan cu unt de shea sau că e- ca la Cenuşăreasa – cu dată de expirare: Până la primul duş! Mai afli că părul de pe picioare se creşte mai întâi pentru a se putea epila mai apoi, că până şi celor mai fabuloase femei le creşte mustaţă (cum nici sprâncenele nu mi-s natural aşa de blonde, nici mustaţa nu-mi lipseşte fiziologic. Doar modestia e înnăscută) şi că rădăcinile nu vin deschise când îmi ies din cap. Să zicem că în zestrea mea genetică, blonzii nu apar nici în poze. Aia e muncă, domnilor! Să zicem că nici genele nu se trezesc sucite dimineaţa, asta i se întâmplă doar purtătoarei lor.
Întotdeauna am fost de părere că bărbatul, oricât de deschis la minte, dar văzător ar fi, e preferabil să fie ţinut la distanţă de următoarele obiecte:
- cleşte de întors gene,
- epilator,
- ceară fierbinte,
- vopsea împrăştiată în păr,
- bigudiuri
- şi alte elemente de tortură femeiască.
Nu am fost niciodată obsedata care să lase impresia că fondul de ten a crescut pe faţa ei, nici n-am fugit de imaginea ciufulită când proaspăt trezită de dimineaţă. Drăguţoşenia acestei imagini pentru femei vine la pachet cu cearcăne nemachiate şi retenţie hidrică, chestii departe de orice atribute drăgălaşe. Ca să nu mai spunem că şuviţele rebele NU ne cresc încrederea în noi… Întotdeauna am susţinut şi promovat frumuseţea natural ăîn faţa bărbatului, dar cu limite de care ei nu are trebui să fie niciodată conştienţi. Ca un bărbat să-ţi recunoască bâzâitul de la epilator, chiar şi când acesta se întâmplă în baie, e pur şi simplu o provocare periculoasă a imaginaţiei sale. Nu cred că ne dorim aşa ceva.
Deci, cum spuneam. Deşi m-am străduit să păstrez misterul, e al naibii de greu când locuieşti în aceeaşi casă şi el stă în tocul uşii: “Nu eşti gata încă?!” Ei, de o vreme a venit şi vremea vopsitului. Anunţată cu o plăcere diabolică de rădăcinile care nu se mai opreau din creştere, cu un suspans intensificat de roşul ce bătea la porţile şuviţelor mele (mereu răsare un arămiu la un moment dat!), iată şi ziua vopsitului! Care s-a întâmplat acasă din motive financiare şi etnice. Să zicem că n-am prins încă încredere în mâna unei englezoaice..
Cât prietena mea mi-a distribuit vopseaua prin păr, ne-am ascuns în baia noastră mică şi am înfulecat aerosoli îmbibaţi cu amoniac, dar orice sacrificiu în numele misterului! Asta, până când, atunci când eram gata şi arătam ca un pui de mâţă peste care a căzut un butoi cu lipici, apare el.
Îşi bagă capul pe uşă cât ai zice
“Auleu, ce-ai făcut, dihanie mică?”.
După care îl retrage şi regretă pentru tot restul vieţii sale.
Din păcate, pentru unele lucruri nu există “Undo button”. Nu poţi “dez-şti” ceva ce tocmai ai aflat, nu poţi “dez-auzi” ceva nepotrivit şi nu poţi şterge chestii de pe retină.
Cred că în seara asta am avut primul nostru nasol “înainte şi după”. Şi chiar dacă a fost descoperirea vizuală a unui secret murdar de-al meu (pentru asta-s mânuşile din cutia cu vopsea!), parcă mă bucur că n-a fost descoperirea unui secret murdar de-al lui…
N-aş suporta să ştiu că acei cârlionţi vin de la permanent! 😛
