Revenind la lucruri mai vesele, ghiciţi de unde e crop-ul ăsta? 🙂
Categoria: flori cu mâner (Pagina 30 din 33)
Unii se bagă unde nu le fierbe oala şi nici măcar cu opăreala nu se pricopsesc. De unde vine pofta asta nebună de a deţine şi oferi detalii despre viaţa altora? De unde stângăcia cu care unii îşi dau drumu’ la gură, de se trezesc vorbind. Ca apoi să îi vezi minunându-se că vai, n-am ştiut, că vai, dacă-mi spuneai şi mie…
Păih iaca nu vreau să îţi spun. De aia. Că pot să fac chestia asta. Pot să vorbesc cu tine despre vreme şi buruienile din curte. Pot să-ţi răspund că am hrănit câinele şi m-am spălat pe dinţi. Şi, eventual, îţi mai pot spune că s-a stricat congelatorul. Dar cine o să-l repare şi când o să vină, nu vreau. Şi ştii de ce? Fiindcă toate detaliile astea, pe care le împart gratuit despre viaţa mea, ajung să se întoarcă împotriva-mi. Şi chiar dacă intenţia e în limite creştine, gura depăşeşte toate normele bunului simţ. Iar situaţia poate să mă calce pe nervi. Pentru că nu-ţi ajunge să ştii. E neapărat să ştii mai mult. Musai să pui întrebări. Cretine, de cele mai multe ori. Încurcate mereu. Şi încurcătoare, de regulă.
Dacă tu mi-ai dat o informaţie, o poveste, am s-o păstrez la mine. N-am să încerc s-o înmulţesc, nici să-i fac pui, nici s-o împart frăţeşte. Iar dacă ai impresia că o conjunctură poate naşte obligaţii, te înşeli puternic. Nici măcar morale şi, cu siguranţă, nu ale mele. S-a înţeles ?
…grav sănătăţii mintale şi liniştii familiei. Fiindcă dacă ştii că ai 250 de minute cu 3 numere, atâta îi freci pe nefericiţii posesori ai acestora, numa’ de gândul ca nu cumva să plăteşti ceva şi să nu şi foloseşti. Că deh, după ce tot dai un ban…
Îmi zicea o prietenă că şi-a luat cu iubitul ei un abonament, astfel încât au convorbiri nelimitate între ei. Şi îmi explica ce bine că nu sunt 500 ori 1000 ori foarte multe puse într-un număr de minute, fiindcă atunci s-ar simţi obligaţi să le şi consume. Adică, asta e un fel de obligaţie de a vorbi chiar şi când nu ai nimic de zis, sau cum? Şi ce păcat că tot mai multe minute gratuite pe piaţă şi tot mai generoase oferte… (Dar când te trezeşti vorbind numa’-n ciuda Telecomului, ajungi să te întinzi la costuri suplimentare aruncate pe certuri aiuria şi împăcări fredonate.)
Iar oamenii preferă să scrie semese.
Cine dă mai mult? Ăla -io, ăla -io. :))
Săptămâna trecută, blogul ăsta a stat la recomandarea săptămânii pe pe tocuri.ro. Foarte drăguţ, e prima menţionare a blondelor din alte surse decât gura mamei. Dar să vedeţi nenorocire, nu ştiu cine se ocupă de culesul blogurilor de pe câmp, dar a efectuat un fel de gafă în redactarea textului minunat:

(Iti plac bancurile cu blonde? Crezi ca inteligenta e influentata de blondul mai mult sau mai putin platinat? Te inseli! Si blondele gandesc! Daca nu ma crezi, fa-ti putin timp si viziteaza blogul lui Simply Adorable, o blonda din Sibiu care vrea sa schimbe conceptia oamenilor despre numarul neuronilor blondelor. Nu rata articolul “Vreti barbati cinstiti? Faceti-i!” si citeste neaparat “Despre fericire”. Iar daca iti place mult blogul lui Simply Adorable te sfatuiesc sa-ti faci un “abonament la blonde”.)
Bineînţeles că am trimis un mesaj privat adminului, dar cu atât m-am ales, degeţele obosite şi neuroni solicitaţi în redactarea unei exprimări cât mai diplomate. (Fix când era în focurile facerii redactarea asta, apare mama pe lângă mine, cică, ce fac. Şi când aude, o umflă râsul şi zice, hai acuma, nu te lua nici tu urât de ei. Are un stil de-a mă manipula incredibil. Numa’ o auzi cum face, mamă dragă, da’ nu te mai enerva aşa. Iubeşte-i! De obicei la volan îmi zice asta. Şi mă umflă un râs când o aud, de îmi trec toţi nervii. Nu-mi dau seama dacă vorbeşte serios, important e că funcţionează cu efect calmant.)
Iar acum, mă gândesc că se putea şi mai rău. Bine că n-a scris că blogul e al lu’ gizăz craist. Că şi asta apare undeva pe blog.
Tocmai am fost întrebată dacă şi în Sibiu există pizza cu livrare la domiciliu.
?!?!?!?!?!??! Da, avem chiar şi maşini de spălat automate, frigidere şi pâine feliată.






