Ce ai schimba la tine, dacă ai putea? Era o întrebare dintr-un interviu luat unei instagrammerițe celebre, unde se vorbea mai mult despre trup, mai puțin despre suflet. Fată frumoasă ea, de asta îți dai seama, oricât de chior sau de invidios te-ai uita. Mi-a rămas în minte răspunsul:
”Nimic.”
Să te bucuri de sănătate – doar să te tai la un deget, să înceapă durerile de spate ori de dinți și începi altfel să vezi lumea. Să te întrebi oare cum o fi fost când nu te durea nimic. Oare de ce nu te-ai înscris la maratonul ăla cât genunchii încă te țineau. Oare de ce n-ai luat copiii în brațe de câte ori voiau. Oare de ce n-ai făcut sex în cele mai nebune poziții. Sănătatea e prima în top, dragii moșului. Era să zic ”mai vorbim când îmbătrânim”, doar că nu toți sunt la fel de norocoși să aibă această șansă. Viața nu vine cu garanții, tot ce avem e ACUM.
Înainte s-o cunosc pe viitoarea soacră a mea, m-am gândit mult de tot la ea. Cum o suna glasul ei, cel care lui îi cânta. Cum or arăta mâinile ei, cele care pe el îl țineau când plângea. Cum o face salata de boeuf, asta spune multe despre cineva :p M-am gândit cu drag și multă recunoștință la ea, femeia care a făcut un băiat așa cum nu credeam că poate exista.
-Ți-am spus că am fost la doctor? îmi zice prietena mea.
-Mi-ai zis că vrei să te duci.
-E totul ok.
-Știam eu 🙂
Nici nu i-au căzut genele de la ochi, nici măcar o unghie falsă nu i s-a dezlipit. Și nu vă păcălesc deloc. Un articol după mai multe povești adevărate.
Sunt 18 ani de când lângă bunica mea nu mai doarme nimeni, deși în prima săptămână am rămas eu cu ea, ca o lampă de veghe aprinsă. Să o iau în brațe dacă plângea, m-am gândit. Să n-o las să viseze frumos, am sperat, de parcă-i poți păzi omului visele. Sunt 18 ani de când stinge ultima lumina și trage prima draperia, 18 ani de când nimeni n-o mai trezește cu sforăit, cu sucit, cu plecat, cu venit. Pentru că nu mai doarme nimeni lângă ea, în afară de amintirea bunicului meu și gândurile ei clare ca o lacrimă de stejar.
