Nu pun întrebări. Dacă vrea îmi spune, dacă nu vrea, oricum nu îmi spune.

-Ți-am spus că am fost la doctor? îmi zice prietena mea.
-Mi-ai zis că vrei să te duci.
-E totul ok.
-Știam eu 🙂

Iar ea știe că nu am întrebat nu pentru că nu îmi pasă, ci pentru că știam că îmi va spune când și dacă va decide ea. Chiar dacă suntem prietene foarte bune, există o limită a felului în care te poți băga în sufletul unui om sau poți aștepta invitație. Sunt unele situații din viață, cu prieteni sau frați, în care chiar vrem să știm despre ei. Le e bine? Poate au nevoie de ajutor. Poate nici nu știu că îi poți ajuta. Sau poate știi un tip care știe un tip. Dar faptul de bine sau rău există oricum la ei, să adăugăm curiozitatea noastră nu e de niciun folos. Chiar dacă intențiile nu sunt rele, e important să nu vorbească gura fără noi.

Eram într-un blogtrip, prima oară când o cunoșteam pe această tipă, căreia i-am părut deosebit de interesantă dintre toți ceilalți bloggeri, ce să mai zic. Sau poate nu stătea nimeni altcineva de vorbă cu ea, de ce, aveam să înțeleg mai târziu. M-a luat la un interogatoriu polițienesc: de la câți copii am, cu ce se ocupă soțul meu și câți bani cer pe un advertorial. Am plecat de acolo amețită și obosită ca și când m-ai fi pus să sap cartofii pe care tocmai îi mâncasem printre întrebări.

De aia nu-mi place de ea, mi-a zis altcineva când m-a văzut ostenită de puteri. Așa face cu toți. Analizele nu ți le-a cerut? Când îți vine ciclul nu te-a întrebat?

De asta, eu pun foarte puține întrebări personale, deși am fost aproape de acest punct când cineva m-a rănit cu o întrebare din asta personală, care a tăiat în mine ca în carne vie. Doar că n-a curs sânge, ci lacrimi multe.

Recunosc, atunci, bărbatu-meu a fost cu ideea de răzbunare:
-Mă duc la ea și știi ce-i zic… îi zic…
Iar eu așteptam cea mai grozavă înjurătură pe care să o inventeze pentru mine pe loc, ceva ce niciun om n-ar putea spune altui om privindu-l în ochi. Nu m-aș fi supărat nici dacă ar fi propus un pumn în gură. Când colo, revine:
-Mă duc la ea și o întreb când se mărită!

Foto Pixabay

Articolul anterior

Cezariana încă mă doare de fiecare dată când aud sau citesc că cineva a născut natural

Articolul următor

Să câștigi o discuție cu argumente, nu că ”așa vreau eu”

11 Comentarii

  1. zina07

    tipic masculim 😂

    0
  2. E de rahat toată treaba asta…interogatoriu tip Ghestapo, e obositor cred. Poate vroia sa te includa in vreo organizatie de tip masonerie :)))
    Cu timpul ai sa inveti sa raspunzi cu…”Spovedania o fac la preot” :)))
    Te salut!

    4+
  3. Roxana

    Cunoc si eu persoane care pun intrebari destul de indiscrete,cum ar fi de ex.”unde mai lucrezi? cati bani castigi?”
    Incerc sa evit genul acesta de interviu,dar daca nu am cum sa scap,ofer raspunsuri relative…ca de ex “castig acum cat sa imi ajunga sa traiesc cum imi place”

    1+
    • Da, măi, exact, nici nu vrei să pari obraznic atunci când răspunzi, dar totuși. NU VREI SĂ RĂSPUNZI :))

      0
  4. SELENA

    Nici eu nu pun intrebari, dar mi se pun, mai ales cand ma marit? Chiar saptamana trecuta am fost supusa unui interogatoriu amanuntit. Curioasa lumea….iar mai apoi se mira de ce ii evit uneori, ma obosesc asemenea persoane…

    2+
    • Crina

      Acum serios! Cum refuzi într-un mod cât se poate de politicos sa răspunzi la astfel de întrebări indiscrete. Voi ce spuneți în general?

      1+
      • Eu le spuneam să înceapă să pună bani la saltea, că precis o să-i invit la nuntă, acum că și-au exprimat dorința așa vocal.

        0
  5. AndreeaC

    vampir energetic

    1+
  6. Maria I.

    Tocmai m-am indepartat de o astfel de prietenie si tare mi-e bine acum ;).

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.304 s