De la o vreme, mă uit la serialul ăsta, în care david duchovny face un rol tare fain, să zic aşa, că nu e tocmai de Oscar. E prea p0rn0 să fie de asemenea categorie. La limbaj mă refer, că prea mult nu se dezbracă nimeni. Şi nici prea de tot. În limitele bunului simţ.

Scrisoarea de mai sus e semnată de Hank Moody, personajul pe care îl joacă David ăsta (de care niciodată nu mi-a plăcut până acum), un scriitor rebel, îndrăgostit fără speranţă de ea, de Karen. Niciodată căsătoriţi, dar mereu prezenţi în vieţile celuilalt, trăiesc o poveste de dragoste adevărată. Cu mici inserţii sub forma unor aventuri “strict fizice”, cum zic bărbaţii. Faza e că urmărind personajul, îl crezi pe cuvânt. O iubeşte. Şi tocmai de aceea, mi se pare genial cum semnează: unfaithfully yours… (un fel de “al tău pentru niciodată…”)

Să fie doar un capriciu de geniu sau scenaristul a mers prea departe cu povestea? Sau chiar există aşa ceva?

Te iubesc. Dar nu pot să-mi ţin pantalonii pe mine.

p.s. Dl clip nu vrea să se redimensioneze după cum ordonă blonda. Aşa că, vă transmite scuzele de rigoare.

Asta aşa mult îmi place cum sună, vedeţi un interviu cu mine, de vreţi, de zici că eu am pus coada la prună. :))

Glumă glumă, dar tot te face să te simţi bine, când capeţi atâta atenţie din partea cuiva, încât să se ostenească să te întrebe lucruri, ca apoi să aibă şi răbdare să-i dai răspunsurile şi să le posteze pe blogul personal. Pe iYli.ro citiţi mai multe. De planuri de viitor, de şcoli şi căsătorie. Toate ale mele.

Cine vrea.

p.s. Hristos a înviat!

Şi merci Iulia pentru onoare.

Săptămâna trecută s-a lansat o publicaţie nouă online, care se vrea un “ziar” naţional din punct de vedere al surselor, nu al distribuţiei. Ceea ce e mult mai corect, să zic aşa. Vedeţi aici despre ce este vorba.

Iar dacă vă bate gândul să colaboraţi, vă invit să vă documentaţi aici. Poate fi un inceput frumos pentru cei dornici de afirmare, mă gândesc în special la studenţi. Orice exerciţiu e binevenit, vă zice un om care nu are nimic de-a face cu jurnalismul oficial, decât foarte mult exerciţiu în scris. Durerile mele de spate şi ochelarii de pe figură o dovedesc.

Spor şi inspiraţie întregii echipe!

Am fost azi la film. Având în vedere că de la Imaginarium of Dr Parnassus am plecat încântată, de abia am aşteptat să-l văd şi pe ăsta.

Nu-mi dau seama dacă mi-a plăcut din cauza memoriei afective, care mi-a făcut şi poftă de banane (mie nu îmi plac bananele, dar când eram mică şi mă uitam la desenele cu Alice, întotdeauna îmi plăceau). Deci, nu contaţi pe obiectivitatea mea. Oricum, în ultima vreme încep să îmi placă filmele astea care mă fac să visez şi nu să plâng, că de ce nu există prinţi, ci doar prinţese (:p) sau de ce nu există pe-aici mai pe-aproape, ci doar dincolo …de ecrane.

Continuare