Alice in Wonderland

Am fost azi la film. Având în vedere că de la Imaginarium of Dr Parnassus am plecat încântată, de abia am aşteptat să-l văd şi pe ăsta.

Nu-mi dau seama dacă mi-a plăcut din cauza memoriei afective, care mi-a făcut şi poftă de banane (mie nu îmi plac bananele, dar când eram mică şi mă uitam la desenele cu Alice, întotdeauna îmi plăceau). Deci, nu contaţi pe obiectivitatea mea. Oricum, în ultima vreme încep să îmi placă filmele astea care mă fac să visez şi nu să plâng, că de ce nu există prinţi, ci doar prinţese (:p) sau de ce nu există pe-aici mai pe-aproape, ci doar dincolo …de ecrane.

Mi-a plăcut foarte mult că “visul ei” a fost ajutorul sau impulsul de care avea nevoie ca să înţeleagă de ce simţea într-un anumit fel decizia pe care trebuia să o ia. Fusese cerută în căsătorie de cel mai urât băiat pe care vi-l puteţi imagina vreodată. Inclusiv dinţii îi avea strâmbi şi rânjea cu toate gingiile, plus mai venea şi cu o mamă băgăcioasă la pachet. Mă rog, detalii… Aşa că, din punctul meu de vedere, “Ţara Minunilor” a fost un pretext, nu o revelaţie, aşa cum sunt multe din deciziile pe care le amânăm, fiindcă nu ştim încotro s-o apucăm. Chiar dacă, în sufletul nostru, alegerea e făcută demult.

Mi-a plăcut mult rolul Reginei Albe, chiar dacă actriţa – niciodată, însă personajul a fost foarte frumos construit. Imaginaţi-vă o făptură albicioasă, aproape ştearsă, însă cu ochi, buze şi mâini puternic accentuate. O metaforă frumoasă şi potrivită în continuare cu comportamentul ei – jurase să nu facă rău nici unei făpturi vii. Chiar dacă, în final, e discutabil comportamentul ei, nu cred că o putem acuza că nu şi-ar fi respectat jurămintele. Iar cel mai mult mi-a plăcut când i-a spus lui Alice să nu-şi trăiască viaţa în funcţie de ceilalţi (ea trebuia să zică dacă acceptă să intre în lupta cu bau-bau-ul principal), căci la înfruntarea propriu-zisă va fi singură. Iar felul în care Alice îşi manipulează mintea în această bătălie e bun de luat exemplu. Mergeţi şi vedeţi.

Bilele negre se acordă…

  • Despre actori, Regina Roşie mi s-a părut cam moale pentru cât ar fi putut scoate din rol, iar Johnny Depp a fost drăguţ (că nu poate fi altfel) dar nu atât de spectaculos, pe cât mi-au fost hrănite aşteptările. Sau poate e doar impresia mea.
  • Spre urât-exagerate mi s-au părut relaţiile amoroase insinuate pe ici, pe colo. Mai ales fiind vorba de un film pentru copii, nu îşi aveau locul.
  • A, l-am văzut 3D. Chestie care mă oboseşte îngrozitor de tare. Iar subtitrările alea care îmi intră în ochi, ar putea mai bine să nici nu existe. Personal, la 3D aş vedea documentare despre Univers sau aşa.. Dar filmele astea “clasice” mă obosesc şi mă sperie. Mi-aş dori să fiu şi eu extaziată ca mare parte a sălii.

Una peste alta, mi-a plăcut. Şi tare m-aş bucura să mai văd genul ăsta de filme (trailer).

sursa

Articolul anterior

Mai bine să ardem decât să putrezim

Articolul următor

Un card de nişă: PINK!

13 Comentarii

  1. Valeriu

    Oh dear! Oh dear! I shall be too late! :))
    Cartea este mult mai faină, pentru că singura limită este propria imaginație dacă imaginația poate fi considerată o limită.
    Genială este ideea “follow the white rabbit”, asimilată acum mai mult cu The Matrix, însă o regăsim în acțiunile și gândurile noastre. Suntem în permanență în urma acelui iepure alb, în căutarea unui echilibru perfect numit Wonderland.

    Hmm sunt chiar off-topic :))

  2. Deci mai sunt oameni cărora experienţa 3D nu le face bine. Pentru că pe mine mă doboară.

  3. Macar tu ai fost intr-o poveste, nu ca mine la nebuni!!…in Shutter Island! oricum si la minme a meritat 100%!
    Apropos….LA MULTI ANI!….femeie 😛

  4. Dana

    Si eu merg azi sa-l vad:D, La Multi Ani!!! O primavara frumoasa!!!

  5. sincer vreau sa il vad…dar astept, ca in Cluj e nebunie si nu am gasit bilete nici pentru sfarsitul acesta de spatamana….

  6. O să-l văd şi eu, dar 2D şi “at home” (când o fi). Mie îmi place actriţa, să vedem rolul.. iar ce zice Valeriu despre carte e perfect adevărat. Probabil e cea mai interesantă poveste scrisă.

  7. maine merg si eu in imax sa-l vad. revin cu impresii 😀

  8. Trebuie musai sa merg cu fetele. 🙂

  9. morbo

    film pentru copii?

  10. trebuie să-l văd şi eu. am auzit numai de bine, deşi genul fantasy nu-i pe gustul meu.

    parnassus nu m-a convins…

  11. ionut

    inca nu am vazut filmul da in mod sigur nu e pt copii, nu are cum sa fie, doar e regizat de tim burton

  12. ai vazut Where the Wild things are ? recomand.

    P.S. : Eşti înpe poziţia 69 în topul zelist :))

  13. maniak

    Off with his head! mie mi s-a parut foarte interesant filmul. Ai mai observat ca Alice in lumea reala era la fel de alba si stearsa si cand a ajuns in wonderland avea rosu in obraji si parea mai vine ? 🙂
    Felicitari pentru pozitia din Zelist. Nu stiu, ai urcat sau ai coborat acolo ?

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 154 queries in 0.192 s