N-am deschis laptop-ul de nici nu mai știu când, iar când l-am deschis, am fost sigură că s-a stricat, pentru că-mi arăta că e vineri. Bine, și vineri era, doar că mie mi se părea o zi care aduce a joi sau poate a sâmbătă. În niciun caz vineri.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 38 din 70)
Sincer, eu n-am prea copilărit la țară și nici colindători din ăia clasici n-am prea prins. Adică, pe noi ne colindau musafirii, prietenii, vecinii doar care aveau copii și erau în celelalte două categorii. Dar circula o legendă care spunea că, dacă te colindă țiganii sau te sorcovesc, o să ai noroc în anul care vine. Și bunica mea mereu confirmă această legendă, pentru că bunicul a câștigat la loto ghiciți în care an? Da, fix în cel în care-a fost colindat de țigani.
Mi-a plăcut abordarea asta, am auzit-o din mai multe părți în ultima vreme. Cât ești dispus să plătești pentru ceva arată cât valorează acel ceva pentru tine.
E una dintre vorbele preferate ale soțului meu, pe care a spus-o de atât de multe ori, încât aproape mi se pare nedrept că oamenii citează pe altcineva în locul lui.
Anul trecut, am ațipit la prânz cu Tudor și am visat că-i sărbătoresc ziua blogului. M-am trezit și, deși era super târziu deja, în mai puțin de o săptămână, am organizat totul. Deși am avut emoții ca un copil că n-o să vină nimeni la ziua mea, mi-am zis: nu contează cine nu vine, eu o să mă bucur de cei care vin și atât! Și, culmea, au venit mai mulți oameni decât mă așteptam. Au venit oameni pe care nu îi cunoșteam și îmi doream să îi cunosc, oameni care îmi citeau blogul de ani de zile, despre care știam lucruri și ei despre mine, fără să ne fi privit vreodată în ochi.
Un domn despre care ai fi putut spune că-i obez a fost văzut într-un mall din București, fotografiat și judecat. Toate astea, doar pe bază de stomac gol al altcuiva.
Fiți atenți, că tot vreau să vă povestesc ce am pățit. Într-un mall din apropiere de casă, unde mergem să mâncăm rață. V-am mai zis, poate știți. Nu dăm nume, pentru că nu asta-i important.
