Mi-am scos vesta din fundul dulapului, de acolo de unde nici nu se vedea fără să te ridici pe vârfuri și să întinzi o mână cât ești de lung. Am tras-o pe sub tricourile care așteaptă să le trimit la hibernat. Are trei mărțișoare în piept: o mămăruță, o ie și un ghiocel. Probabil, de la 1 martie, dovadă că-s fan al tradițiilor frumoase românești chiar și în casă, când nu mă văd decât eu.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 39 din 70)
Ne-am întâlnit să vorbim despre nimic. Nu aveam idee cum o să fie. De fiecare dată când mă văd cu oameni necunoscuți, am emoții, mai ales când au de interacționat și între ei. Retrăiesc o întâlnire de prin 2010, când am rămas în jurul unei mese câteva fete strânse întâmplător și una i-a zis alteia “proasto”. M-am simțit vinovată, deși nu gura mea a vorbit și am promis să nu mai fac întâlniri în care oamenii să își exprime liber părerea :p
Nu m-am ținut de cuvânt. Ce bine!
În jur de 11, de dimineață, mi-am făcut drum prin centrul Sibiului, pe la cafenelele de lângă fostul meu liceu. Voiam să-i văd. Să-i aud, să le iau pulsul, să mă inspire frăgezimea lor, nepăsarea, bucuria. M-am așezat la o cafenea, după cea mai lungă coadă pentru un cappuccino la care am stat vreodată în orașul meu natal. Ce mult mi-a plăcut statul ăsta la coadă! Eram printre ei. Găști de băieți pe lângă găști de fete, sortați perfect și deloc amestecați. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Să nu mă înțelegeți greșit. Sunt multe lucruri din astea mici, neimportante, pe care ți le iei ca picătura chinezească. Ajung să te frustreze și nu te mai poți concentra la altceva decât la felul în care soarbe ciorba din lingură cel din fața ta. E păcat.
Cei mai mulți oameni, când s-ar trezi cu mâna în buzunarul public, ar băga-o mai adânc și s-ar înfrupta. E pur și simplu o tentație prea mare. Cine ar rezista?
