Când plătești pentru ceva, are loc un schimb de energii

Mi-a plăcut abordarea asta, am auzit-o din mai multe părți în ultima vreme. Cât ești dispus să plătești pentru ceva arată cât valorează acel ceva pentru tine.

Capac (în sensul bun) mi-a pus cineva cu care vorbeam despre terapie; am întrebat cât costă. M-a uimit răspunsul. Că nu există un preț fix, ci fiecare oferă cât consideră. Fiindcă atunci e ajutorul cel mai eficient, când tu îi dai singur valoarea. Știam că există restaurante așa, dar nu mă gândisem la terapie. Bine, cei care fac asta sunt one of a kind.

Mi-a plăcut foarte mult, fiindcă înțeleg perfect ce înseamnă asta.

Acum câteva săptămâni ne-am făcut programare la un medic specialist de la o clinică privată din București, aveam nevoie de o consultație pentru Tudor. Bănuiam că n-are nimic, doar că aveam nevoie să fiu sigură.

Așa că, am sunat, ne-au programat peste o lună (omg, dacă aștept atâta, sigur e un medic foarte bun și ocupat!), am plătit 250 lei pentru 10 minute. Zece minute. Cele mai bine investite 250 lei din viața mea. Tipa mi-a zis că n-are nimic copilul, să îl dau cu ceva cremă care costă 5 lei. Nu l-am dat, evident, m-am prins că tratamentul ăla era de fapt să mă liniștească pe mine, nu să trateze problema, fiindcă ea nu exista. Dăh!

Concluzia: am dat niște bani, am primit o asigurare. Ce schimb de energii!

Eram în Barcelona, prima oară cu iubitul meu. Mai fusesem când eram în facultate, cu părinții, când am mâncat cea mai bună supă de pește pe malul mării, la unul dintre restaurantele cele elegante, cu fețe de masă impecabile, șervete de material textil și cele mai scumpe tacâmuri din inox de cea mai bună calitate. A fost cea mai bună supă de pește de viața mea. Țin minte și cât a fost de scumpă: foarte. Că a meritat fiecare bănuț.

Na, și ne-am dus noi doi vreo 7 ani după, la Barcelona. Unii merg la Barcelona să vadă acvariul, să se plimbe pe Rambla ori să viziteze ceva gaudian. Nu și blonda! Eu voiam supă DIN AIA de pește. Am comandat prin diverse locuri, doar că nicăieri nu era ce-mi doream. Și, la un moment dat, i-am spus lui Horațiu:

-Nu mai pot să dau 5 euro pe-o supă de pește. Vreau una din aia bună, de 25!

Concluzia: tot un schimb de energii. În cei 25 de euro intră fețele de masă, tacâmurile de lux, crevetele fericit, plus toate așteptările mele. În 5 euro abia încap praful din plic și o apă fiartă turnată peste. Până și blondele s-au prins.

Un prieten mi-a povestit recent cum unul dintre colaboratorii săi a încercat să-l fure. La 5 lei. Adică, nu a încercat, chiar l-a furat, de l-a și prins. Și omul nici nu era nervos pentru suma colosală, ci pentru principiul jegos.

Cred că vine un moment în viață, când ne facem adulți întregi la minte și înțelegem că nu există nimic gratis pe lume, că nu ni se cuvine nimic. În afară de iubirea mamei noastre, cam pentru orice trebuie să ne străduim. Chiar și lucrurile gratis costă.

Așa că, haideți să fim pregătiți să plătim. Fiindcă atunci când noi suntem dispuși să oferim ceva, facem loc să primim altceva. E un schimb. O lege a naturii. Am o prietenă  care și-a făcut ordine-n dulap, a dat o mulțime de haine și a eliberat jumătate de șifonier. A început să doarmă numai pe o jumătate de pat, cu pernă îmbrăcată și pe cealaltă parte. În mai puțin de jumătate de an, l-a cunoscut pe cel care acum îi este soț și îi ocupă toate locurile goale. 😉

foto Pixabay