Cât timp mai poate trece, să ne prefacem că totul e ok. Că ne vom trezi duminică la 6, fără alarmă, că vom pune cafeaua pe foc și copiii la masă, că apoi ne vom spăla pe dinți, vom îmbrăca toți minorii și vom ieși afară din casă. La o plimbare prin parc sau poate la mall. Tobogane, leagăne, poate o înghețată? Sau facem o vizită la bunici. Asta da, e cea mai mare relaxare.
Am o prietenă care a învins cancerul. Zice că, după asta, a întinerit și a început să se joace cu copiii altora, că ai ei erau deja mari.
Înțeleg perfect, deși am fost de partea norocoasă a ecuației în acest sens. El mă ceruse de nevastă în joc, eu am zis DA, deși în realitate aș fi răspuns altceva. Abia când mi-a propus să facem împreună o investiție financiară considerabilă, sponsorizată de familia lui, iar eu am refuzat, s-a prins. Îmi doream o mașină, dar nu atât de mult. L-am iubit pe băiatul acela, dar l-am iubit știind că nu o să-l iubesc cel mai mult. Cam așa i-am iubit pe toți de dinainte să-l cunosc pe el, iubirea vieții mele, tipul ăla brunet, cu care seamănă copiii mei acum.
Fiecare face cum vrea, iar eu sunt prima care sustine ca traditia nu e neaparat cea mai buna daca tie nu ti se potriveste, na. Dar traditia poate fi rescrisa in orice familie.
Romgleza ne mănâncă ficații, spiritul și limba. Nu-s eu Mama Gramatică sau Mama Istorie, dar cred că putem fi mai deștepți în două limbi paralele decât într-o struțo-cămilă. Evident, când avem alternative care nu par ca și când cineva le-ar strânge de c*aie.
Natura m-a inspirat să fac o listă cu lucruri la care poate fi minunat să renunți. Pentru o viață mai fericită, poate vrei să renunți:
