Cineva îmi povestește că tocmai ce a fost la un restaurant, unde unii copii stăteau pe tabletă și ceilalți urlau. Că nu poate înțelege cum un părinte continuă o discuție nestingherit în timp ce Gigel urlă din toți plămânii lângă el. Că acești copii sunt posedați și nu știe ce se va alege de ei. Că, dacă ar fi copilul lui așa, i-ar zice scurt și ferm ”stai, copile, locului”. Și copilul ar sta. Dar nu așa, să nici nu îți pese, să-l lași să facă ce vrea.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 18 din 70)
Lucian Mîndruță și-a ”dat demisia” aseară de la propriul jurnal de știri povestite, pe care l-a inventat și susținut singur pe pagina lui de facebook. Dintr-o cameră de hotel din Timișoara, după o zi plină și o lună intensă, acest jurnalist cu vastă experiență și evidentă pasiune parcă își lua rămas bun. Se vedea că e obosit și din cale afară de dezamăgit.
Mi-am luat o zi să nu critic din start modificările propuse pentru noul an școlar. Ați văzut despre ce e vorba?
Pentru că matematica mea dă grave erori de sistem, vă cer ajutorul. Cum se face că iarna asta am avut cea mai puțină căldură dintotdeauna, dar am plătit cele mai mari facturi? Poate că ne-am fi plâns de prețurile crescute oricum, dar să scoți bani din buzunar ca să plătești NIMIC mi se pare strigător la cer.
Știți de prin filme sau cărți cum vorbeau oamenii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că lumea se va schimba fără să știe exact la ce referă. Asta simt și eu acum. Că mintea mea se schimbă. Și a voastră?
Azi-dimineata abia ne-am trezit. Cred ca jumatate dintre copii au intarziat la gradinita.
