Un răspuns pentru adulții fără copii, care îi critică pe ai altora

Cineva îmi povestește că tocmai ce a fost la un restaurant, unde unii copii stăteau pe tabletă și ceilalți urlau. Că nu poate înțelege cum un părinte continuă o discuție nestingherit în timp ce Gigel urlă din toți plămânii lângă el. Că acești copii sunt posedați și nu știe ce se va alege de ei. Că, dacă ar fi copilul lui așa, i-ar zice scurt și ferm ”stai, copile, locului”. Și copilul ar sta. Dar nu așa, să nici nu îți pese, să-l lași să facă ce vrea.

via GIPHY

Pfua, parcă îmi citea gândurile! Dar înainte să mă grăbesc să-i dau dreptate, mi-am amintit ceva și i-am zis așa:

-Te înțeleg perfect. Și eu am fost un părinte perfect înainte să am copii.

Articolul anterior

Lucian Mîndruță și-a dat demisia de la propriul jurnal de știri povestite

Articolul următor

Cum să controlezi gândirea catastrofică și să-ți păstrezi calmul, când ratele la credit cresc și criza economică bate la ușă

54 Comentarii

  1. Andreea

    Eu ii dau baiatului telefonul la restaurant fara nicio remuscare dupa ce mananca, nu ca sa dezbat subiecte fierbinti cu sotul, cat ca vreau si eu 5 minute sa inghit linistita. Daca din asta stric copilul, asta e imi asum 🙄 Ma rog asta mergea pana sa apara mezina, acum suntem si noi in stadiul in care nu mai iesim🤪 Eventual in cartier unde ne stiu toti si poate toata lumea urla in voie🙈

    • Să îți fie de bine! Și nouă ne plac restaurantele de cartier, să știi. Ne simțim ca acasă, doar că altcineva strânge masa.

  2. Adina

    Ii dau tableta sau telefonul fara remuscarii ori de cate ori caut cateva minute de liniște . Cine vrea sa imi educe copii sa imi arate intai ce au reusit cu ai lor.

    • Cristiana

      O alta perspectiva: eu nu vreau sa educ copiii nimanui, nici macar pe ai mei, de aia nu am 🙂 Lucrez si cu copii, imi iubesc partea asta de meserie, dar de multe ori caut locuri adult only pentru vacante (si nu, nu ma refer la chestiuni pornografice :)) ).
      Insa am o dilema de vreo saptamana: cum e de procedat daca un copil loveste in mod repetat un caine, intamplator al meu, iar mama ignora acest episod cu desavarsire, pentru ca “asa se joaca el”? Am incercat sa ii explic copilului in cauza cat de calm am putut ca pe caine il doare, ca nu e bine sa lovim animalele blabla (nu am pretentia ca l-am educat eu, sa fie clar), insa nu a renuntat si abia cand i-am luat batul din mana a aparut mama urs cu o falca in cer si alta in mobil, ca de ce imi permit eu sa ii vorbesc copilului EI?
      Ce este de facut?
      Toti parintii sunt imperfecti, dar unii nu isi dau seama de asta, cred eu.

      • Andreea

        Eu cred ca ati procedat foarte bine. Si cainele e un suflet. Eu as lua cainele de acolo, fix cum fac si cu al meu copil daca loveste sau e lovit.

      • Emy

        Sunt fix in aceeași situație. Nu am copiii proprii, dar iubesc si lucrez cu 50 de copiii pe săptămâna. Ma pregătesc de FIV pentru ca m-am saturat sa iubesc copiii altuia. Am un catel care este sufletul meu, copilul meu. Am pățit de multe ori sa mi se spuna ca exagerez cu “câinele ala” , dar nu pot accepta comportamente exagerate fata de el , fie copil sau adult. Noroc ca Bubu este istet si se ascunde singur de copiii agitati. Referitor la copiii agitati , profesia ma face sa înțeleg ce se întâmplă cu copiii zgomotosi sau agitati, insa nu scuteste lipsa de reacție a unor parinti (am fost la o cabana unde Bubu a fost chinuit de o fetita in toate modurile, lovit, piscat, tras de blana, dat afara intr-un scurt moment in care imi turnam un pahar de suc, etc. Ne-am dat seama care sunt parintii dupa 2 zile petrecute in aceeași loc, toata ziua). Da, sunt de acord sa aiba copilul acces la telefon/tableta, dar cu limita (prin prisma meseriei stiu consecințele). Nu lipsim copilul de obiecte care ii pot creea frustrare in grupul social , dar limita trebuie sa existe, altfel.. ne trezim ca trebuie terapie comportamentala… Imi doresc enorm copilul meu, nu voi fi parintele perfect, dar daca Dumnezeu imi da minte ,rabdare si echilibru va fi bine.

        • Cristiana

          Multumesc pentru raspuns si imi doresc din tot sufletul sa se implineasca dorinta!

      • Irina

        Eu ii ziceam f clar și răspicat “dacă mai dai in câinele meu încă o data te bag in … de nu te vezi!”
        Și sa vina ma-sa sa spună ceva, ca o trimit și pe ea. Ai fost draguta tare.

      • Catalina

        Eu nu as fi tinut tot blabla-ul copilului si nici nu i-as fi luat batul. M-as fi dus direct la mama copilului sa-i zic sa il ia de acolo si sa il tina langa ea sau departe de cainele meu daca nu stie sa se comporte, si eventual sa o intreb daca doreste sa ii imprumut lesa. Se poate juca cum vrea cu cainele familiei lui dar pe al meu nu-l atinge.

      • Alecsandra

        Sa zica mersi ca al dvs caine nu a reactionat proportional cu agresiunea.

      • Mirela

        Si eu sunt mama de 3 copii, dar nu imi place nici cand rup flori, cu atat mai mult partea cu lovitul ma deranjeaza enorm. Am si eu un grad mare de “ignore” cand striga sau imi cer ceva pe un ton nepotrivit si ei stiu ca tb sa ceara frumos daca vor sa primeasca, nu sa faca crize, dar la lovituri de orice fel nu pot fi ignoranta.

      • M.S.A.

        Eu am promovat in ‘cariera’ la pozitia de mama, dar nu-i permit copilului meu sa loveasca sau sa chinuie animale. Si imi iubesc copilul mai mult decat orice pe lumea asta. Dar asta nu inseamna ca il las sa faca ce vrea, de capul lui. Parintii sunt responsabili de odraslele lor, indiferent daca ei cred asta sau nu. Sa fi fost animalutul meu pe care il lovea copilul, eu as fi fost mult mai categorica si mai putin eleganta. Si la doamna ofuscata ca-i vorbesc copilului, i-as raspunde mai raspicat. Daca aduci un copil pe lume, esti responsabil pentru tot ce face, si chiar daca devine adult, ramai moral responsabil, ca tu l-ai crescut.

        • Lari

          Eu am si copil si caine si sunt de acord cu tot ce spuneti! Am un husky, toti copiii se opresc sa o mangaie, le dau voie, dar nu inainte de a le spune ce nu au voie sa ii faca. Ea este o minune de catel, dar ca orice catel, are si ea limite si trebuie sa ii fie respectate. Chiar si fetitei mele, care are un an, tot ii explic cum se face! Educatia incepe de bebelus!

      • Alexandra

        Întotdeauna, câinele trebuie protejat de copil, greu sa fie nevoie sa se întâmple invers….
        Și agresiunea câinilor asupra copiilor tot de acolo pleacă de obicei, de la un copil nesupravegheat care agresează animalul…
        Am crescut copii cu câine mare și este, intr-adevar, o provocare, sa înveți un copil sa gestioneze corect relația cu câinele….sa se impună ca dominant când fizicul nu îl ajuta, fără sa agreseze însă câinele….
        Situatia descrisa de tine….incostienta și dezinteres cras, chiar era o situație ideala sa învețe copilul ceva util, de la mămică zic….. asa, dacă se făcea puțin cainele la copil, pariu ca te trezeai cu amenințari de procese….

      • Ioana

        Aoleu! Am copii, 2 pisici și as avea și câine, dar nu mai e loc. Deci, în situația asta as lua batul de la copil și l-aș testa pe fundul mamei. Ca sa vadă amândoi ca doare când dai cu batul. Indiferent dacă ești animal sau om.

      • Zoe

        Copilul acela are tendințe ucigașe, e genetic, așa se determină viitorii criminali.

      • Iulia

        Eu ii ziceam sa își educe copilul! Este ușor când nu-i copilul tău 😅🤭 Că mâine poimâine ii dă ei cu bățul în cap, sau măcar să îl corecteze! Nu știu ce sa zic, este complicat. Și copilul meu lovește din când în când câinele nostru și se amuza când mârâie, insa eu îl corectez, (pe moment il lasă insa a 2 a zi o apuca iar de blana sau o deranjează de pe unde doarme, chipurile trece el pe acolo) îmi place sa cred, sper ca este la vârsta la care toți copiii ignora părintele și nu este un alt tip de problemă. Nici nu vorbește, având întârziere în limbaj

    • Tipic arrogant. Huh.
      Cand nu erau celulare ce le ai fi dat?!?! Facut ?
      Btw, unu- I doctor ,altu I CEO si nu pleacau de la masa pana nu se termina.

  3. Mona

    Eu sunt parinte de 7 ani deja si nu consider ca este in regula sa-ti lasi copilul sa zbiere si sa alerge printre mese la terasa/restaurant in timp ce tu stai la discutii cu prietenii.
    In special vara, nu cred sa fi existat vreo ocazie de stat la terasa si sa pot manca sau bea o cafea relaxata, deoarece aproape intotdeauna exista cate o masa unde 1-2-3 copii erau nesupravegheati si lasati sa urle si sa alerge printre mese in timp ce mamele discutau relaxate intre ele.
    Eu nu invinovatesc copiii, ei sunt mici, energici, au nevoie de atentie, de preocupare, de joaca. Daca un copil nu are stare sa stea frumos la masa nici macar 1 ora cat mananci, de ce sa stai cu orele la cafea in timp ce ei urla si alearga? Nu e mai frumos sa te duci in parc, sa bei cafeaua pe banca in timp ce copiii tai se joaca fara sa deranjeze zeci de oameni in jurul lor?
    De ce sunt nevoita sa mananc cu noduri in gat, in timp ce copilul altuia se plimba pe langa masa mea si imi urla in ureche, ca e plictisit?
    Cand fiul meu era mic, stateam la terasa/restaurant doar cat mancam (maxim 1h) apoi plecam in parc, unde el se juca linistit. Un copil mic nu are stare sa stea 3-4 ore la terasa ca are ma-sa chef sa vorbeasca cu prietenele.
    Eu cred ca un parinte trebuie sa-si adapteze programul si activitatile in functie de varsta copilului. Si asta nu inseamna ca esti un parinte perfect, ci doar ca ai bun simt si uzul ratiunii.

    • Alina

      Iti impartasesc opinia/parerea…chiar saptamana trecuta a fost o serbare/ adunare in scoala unde lucrez( Germ).Copii intre 7-10, imbracati frumos( nu ca ar conta asta prea mult) tipau, alergau, se urcau pe mese, calorifer, urcau cele 3 etaje in fuga( putea fi periculos) iar mamele linistite vorbeau…era un vacarm, de vuia toata scoala desi evenimentul se desfasura la parter.
      Nici asa….copil fiind( mama profesor) imi atragea atentia daca tranteam usile sau alergam prin apartament…acum, adult fiind am un respect fantastic pt somnul sau linistea celor din jurul meu.

    • Andreea R.

      Ai zis perfect. Iar eu daca ies la o cafea, fix in parc o fac, noi, ca fetele pe o banca, cei mici in spatiul de joaca.
      Iar la restaurant, eu nu as iesi daca mi-ar face circul de pe lume. Intai, mie nu imi tihneste masa pt ca am bun simt si respect fata de mine dar si fata de cei din jur. O pizza poti sa o mananci si acasa, si pe banca aia in parc, si la terasa într-un final. Dar cu o limita. Daca tu esti pe modul “ignore” cand ai tai copii fac circul de pe lume, ei bine, sunt oameni care poate o pizza pe luna mananca sau isi permit, sau indiferent ce fac, si au parte de harmalaia aia.
      I-as da tableta numai sa taca alea 30 min cat stau acolo. Inca e tinut in “frau” in ceea ce priveste timpul pe telefon. Din nefericire, a trebuit sa il dau sa vada cum e pt ca era singurul copil din clasa fara telefon si paralel total in ceea ce priveste diverse jocuri la moda. Mi-a fost frica sa nu intre într-un bullyng mai nasol ca o ora pe telefon.
      Moderatie!

    • Ella

      În timp ce tu stai relaxată și îți vezi de farfurie, alți clienți mănâncă cu noduri din cauza copilului tău! Educă-ți-l întâi și apoi ieși la restaurante. Nu trebuie să suporte nimeni răzgâiala copilului tău.

    • Ella

      Copilul vecinei de deasupra zbiară și tropăie la orice oră din zi. El face legea în casă iar mă-sa nu comentează. E jale când îl bagă la baie, zbiară în cadă de zici că toarnă zmoală pe el.

    • Ella

      Ai dreptate, așa ar trebui însă bunul simț rar îl găsești la cineva. 🙁
      Nu-i poți cere să se poarte civilizat, unuia care toată viața a trăit în mocirlă.

  4. Roxana

    Asa zic și eu..fiecare sa își vadă de copilul lui. A mea când era mica se juca singura ore în șir cu niște jucărele micute și tare ma bucuram. Acum, dacă mergem la restaurant vorbește cu noi cât mananca, apoi e pe discord cu amicii ei. Mi se pare absolut normal, pentru ca în timpul liber nu se pot vedea, deoarece mulți stau în afara orașului.

  5. Ehe… multi sunt parinti perfecti si cand au copii si cred ca au dreptul sa judece felul cum cresti copilul. Nu zic ca trebuie sa ne lasam copiii sa faca haos in jurul lor si sa ii deranjeze pe ceilalti din jur, dar m-am cam saturat de perfectiunea altora. Nimeni nu se poate pune in papucii altuia cu adevarat. Si atunci mai bine si-ar vedea de treaba lor decat sa tot critice. Mai ales ca, stim cu totii acum, critica nu ajuta pe nimeni.

  6. Irina

    Din primele 12 reguli pe care le-a publicat Peterson imi amintesc doua legate de copii si una dintre ele la subiect.

    Pentru o viata armonioasa sa mergem la restaurant cu copiii cand acestia sunt odihniti si la primele semne de oboseala/plictis sa cerem nota si sa plecam.

    Din 2018 sau 2019 cand am citit cartea m-am tinut cu dintii de regula asta de aur, desi al meu sot s-a simtit incomod sa mearga neinsotit la cine cu prietenii (prieteni cu copii) si sa ne scuze absenta.

    A fost o decizie pe care mi-am asumat-o si pe care o aplic si in ziua de azi, desi Isa mai are cateva zile si face 6 ani. Am facut exceptie de doua ori si mi-a stat cina in gat de fiecare data. So I will stick with the rule ;).

    Pupici!

  7. Oana Daniela

    Eu sunt sătulă pana peste cap de mamele eroine, zânele bune care își lasă pruncii sa urle m. Ai rău că în jungla și găsesc ele cel m. Ai potrivit sa. i liniștească cu telefonul în mana😏,nu poți avea pretenția sa reacționeze la abuzul unui animal atâta timp cât ea isi abuzează propriul copil “educandul” cu telefonul și tableta. O sa ai surpriza sa vezi ca îsi încurajează copilul.

  8. Alexandra

    Eu rezonez foarte bine cu articolul, dar ma dor comentariile. Ma intreb cand, oare, o sa invatam sa fim mai toleranti. Eu am 3 copii, energici, zburdalnici, voiosi. Copii, adica, nu mini-adulti. Mereu sunt cu gura pe ei sa stea frumos, sa nu alerge, sa nu strige, sa nu deranjeze etc. atat de mult incat copilul mare de 7 ani a fost intrebat in repetate randuri la scoala de ce sta asa serioasa, daca nu o doare ceva (la clasa pregatitoare ma indoiesc ca vorbim de stresul scolii, ca teme n-are si rareori a avut de pregatit cate ceva pt care sa dea socoteala). Cand iesim in oras, oricat le-as spune sa stea cuminti, tot zburda si fac galagie ca asa se simt ei bine. Acum eu ce sa le fac, sa nu-i mai scot nicaieri niciodata in viata noastra, ca se simt deranjati altii in alea 2 ore in care iesim si noi? Dupa atata stat in casa in pandemie si dupa atatea raceli si boli ale copiilor care nu ne-au permis sa iesim nicaieri, ce sa facem, oameni buni?! Sa ne izolam de tot? Poate ca uneori telefonul ala lasat in mainile copiilor e ca sa nu va stea voua mancarea in gat, nu inseamna ca stau si acasa tot pe telefon. Iar alteori poate ca sunt lasati sa zburde printre mese tocmai ca sa nu stea cu ochii in telefon si sa se izoleze de la varste mici. Orice-am face, pentru voi tot nu-i bine. Copiii oricum sunt diferiti si unora poti sa le stai si in cap ca nu vor face ce le spui, ci ce vor simti ei.
    Cred ca mai repede v-ar trece voua supararea ca ati avut 2h galagie la restaurant, decat noua care poate n-am iesit din casa de anul trecut, dar se gaseste cineva sa ne atraga atentia ca ne sta mai bine in parc cu copiii. Dar poate ploua, sau bate vantul, sau pur si simplu vrem si noi sa ne bucuram de viata, fara sa ne simtim pusi la zid.
    Lasati copiii sa fie copii. Eu deja regret ca am stat prea mult cu gura pe ei si ca deja devin rigizi din cauza ca si noi suntem, ca am fost crescuti cu “nu-i frumos mama, sa faci galagie”.
    Si mai cred ca doar cine n-are copii se simte realmente deranjat de zgomotul copilariei. Am iesit si fara ei, si nu ma simt deloc deranjata de plansul sau veselia copiilor altora. Ba dimpotriva, ma face mereu sa regret ca i-am lasat acasa.
    Sanatosi sa fim! Si sa ne bucuram de ei, asa gingasi, inocenti, spontani si veseli inainte de a deveni adulti rigizi si nemultumiti de tot ce misca.
    Pace!

    • Mona

      Eu cred ca a educa un copil sa se comporte civilizat in societate nu inseamna ca ca stai cu gura pe el sau ca esti rigid. Inseamna doar a face educatie, a-l invata ca pentru fiecare loc si ocazie se preteaza un anumit comportament. In parc da, pot alerga, pot fi zburdalnici, pot zbiera, canta, urla, juca, sunt liberi in spatiul de joaca. La restaurant nu, la teatru nu, la film nu, in cafenea nu, nu sunt liberi nici sa alerge printre mese, nici sa urle, nici sa fie zburdalnici, pentru ca locul nu se preteaza pentru acest lucru.
      Un copil de 2-3-4 ani nu intelege acest aspect, el nu are nici empatie si nici interes pentru nevoile altora, el are nevoie de spatiu sa fie liber. Aici intervine parintele, care trebuie sa-i ofere activitati potrivite varstei lui, sa se simta si el bine, si parintele dar si cei din jur.
      La ultimul concediu in Turcia, la terasa era o masa mare, un grup de rusi, care aveau in total 7 copii, de varste micute, intre 3 si 8 ani sa zic. Pe plaja faceau o harmalaie imensa, se jucau, alergau, cantau, se mai si certau, ce sa mai, galagie mare. Cand se strangeau la masa, chiar si seara cand erau obositi, nu se auzea nici musca la masa lor. Toti erau civilizati, mancau, vorbeau cu voce joasa, dupa masa se strangeau toti la scaune si se uitau pe carti, aveau masinute…si ceva activitati in liniste pana terminau parintii.
      Erau aceiasi copii zburdalnici si energici de pe plaja, doar ca stiau si au fost educati ca la restaurant te comporti diferit. Am stat impreuna 8 zile, si in fiecare zi acelasi lucru, harmalaie la plaja, liniste si civilizatie la masa. Chestie de educatie si atat.

    • Nancy

      Alexandra, așa cum voi și copiii voștri aveți DREPTUL, la fel îl avem și noi ceilalți.
      N-a venit nimeni în comentarii să pretindă liniște la un loc de joacă, sau într-un magazin de jucării. Mergeți cu copiii la restaurant când sunt suficient de mari – și de bine educați 😉 – încât să priceapă că la restaurant se mănâncă, se bea, se vorbește pe un ton moderat, se râde și NU SE URLĂ.
      Creșteți copiii să devină niște oameni civilizați sau ce creșteți? Ce e aia, ”fac gălăgie că așa se simt ei bine”? Păi închiriați tot restaurantul pentru voi și basta, cu ce drept îi obligați pe alții să suporte gălăgia copiilor voștri? Exact cine (aveți impresia că) sunteți? De ce pretindeți drepturi în detrimentul celor din jurul vostru, oameni ca și voi?
      Atât de simplu e. Nu sunteți singurii care aveți DREPTUL și faptul că vă luați copiii cu voi nu este un bilet de rabat de la bunul simț în societate.
      PS: for the record, nu e vina copilului care urlă într-un restaurant. E vina celor care l-au adus acolo cu toate că știu cum se comportă și fie nu au avut răbdare până mai crește și nu urlă, fie nu l-au educat să nu urle.

      • Cristiana

        Dar daca sunt adultii cei care urla si fac o galagie de neimaginat, cum e? Asta e paralel cu discutia, care in opinia mea are niste idei preconcepute de ambele parti ale “baricadei”, insa chiar mi se pare ca multi dintre noi suntem usor (sau mai mult) ipocriti. Locuiesc in Spania, nu exista conceptul de liniste la masa, lumea vorbeste mult si tare. Si nici in Bucuresti nu mi se pare ca mergeam la restaurant si era liniste si pace si se auzea ceasul ticaind. Dar noi suntem atenti la copii, ca deh, de ei putem sa comentam, daca e un grup de barbati solizi care pun muzica pe speaker si vorbesc aiureli e mai simplu sa suportam presupun. Educatia adultilor este o mare problema, de fapt. In opinia mea.
        P.s. Nu am copii, nu ma omor dupa copii in restaurante, teoretic am fi de aceeasi parte a dezbaterii, dar daca mi-ar vorbi cineva vreodata cum pui tu problema aici mi-as lua copiii si i-as pune sa urle cat ii tin plamanii langa masa ta. 🙂 Le-as lua si niste jucarii zgomotoase, tobe, ceva.

        • Nancy

          Cristiana, eu am pus problema într-un fel foarte simplu: respectul față cei din jur. Dacă asta e ceea ce deranjează, asta e. Înțeleg că e posibil să am pretenții exagerate, dorindu-mi respect de la cei din jur. Îmi rămâne speranța că mamele care își cresc copiii să fie niște adulți civilizați sunt mai multe decât cele care-i cresc să nu le pese de ceilalți, respectiv în spiritul ”mie mi se cuvine orice” și ”așa se simt ei bine, făcând gălăgie”.
          Altminteri, o să te rog să nu te superi pe mine, dar nu doresc să continuu o discuție în contradictoriu cu tine. Nici pe subiectul acesta, nici pe oricare altul. Citesc demult și aici la Miruna, și la Ioana (Prințesa Urbană) și ți-am văzut multe comentarii. Nu am nici timpul tău, nici energia de-a mă contrazice la nesfârșit.
          (Eu n-am fost în niciun restaurant unde adulții ”urla si fac o galagie de neimaginat”, și nu pot spune despre mine că-s nedusă la restaurante… Oricum însă, sunt încredințată că realizezi diferența dintre urletele unui copil și un adult care vorbește pe un ton mai ridicat; asta apropo de contrazicerile fără sfârșit, în care am văzut că obișnuiești să te angajezi și pentru care nu am nici timp, nici dispoziție).
          Toate cele bune.

          • Cristiana

            Q.e.d. 🙂
            Multi adulti au inteligenta emotionala spre zero, sunt incapabili sa comunice, ofera zero respect, dar au pretentii de la copii sa fie “educati”, ceea ce este cel putin ciudat.
            Altfel, mereu ma bucur sa gasesc noi fane fara timp, dar care stiu atatea lucruri despre mine, multumesc la fel! Iti doresc si eu cat mai putina ipocrizie, cat mai mult respect (si al tau pentru altii) si restaurante cat mai linistite.

      • Adriana

        Parinti perfecti am fost toti inainte de a avea copii. Cam toti parintii cand merg impreuna cu copiii la restaurant cauta sa aibe loc de joaca- in primul rand tocmai pentru a le ticni lor mancarea sau cafeaua – in mare parte cand ies la altfel de restaurante este pentru voi cei care sunteti parinti perfecti fara copii le alegeti ( ma refer la momentele cand se iese cu gasca cu tot familii). In ceea ce priveste situatia referitoare la catel sau distrugerea de obiecte.. un parinte trebuie sa educe copilul sa nu loveasca animalele, sa nu distruga nimic si sa nu tipe ca doar nu suntem in jungla

    • Andreea R.

      Alexandra, si eu am stat in pandemie inchisa in casa. Vin si din orasul inchis de tot, Suceava. Cum ar fi ca prima data dupa 2 ani de inchisoare, sa ies la masa si sa imi urle niste copii in cap si nu ai mei?! Al meu baiat tace cand suntem la masa, cand e in parc urla cu altii. Si nu ii dau telefonul decât rar sau cand am ceva important de discutat cu taicasu’.
      Nu iti ingradeste nimeni dreptul de a cina civilizat. Facem ce ne taie capul? Dar oare mie nu imi îngrădești tu dreptul la o cina normala luata in familie? Banii mei tot acolo se duc, tot cu copiii merg si eu. Respectul, unde-i respectul?! As avea nspe comparatii dar cand e vorba de copii, sa te fereasca sa spui ceva.

  9. Nancy

    Deci să văd dacă am înțeles: am ieșit la restaurant să petrec o seară agreabilă și să beau un vin bun, la masa alăturată urlă un copil aflat în compania părinților, iar eu trebuie să fiu înțelegătoare sau să mă duc învârtindu-mă cu pretențiile mele exagerate de a-mi tihni seara, cu tot.
    Tot ce contează e copilul unui străin și bunăstarea lui, să tac dacă n-am, e copil și nu știe, să-ndur urletele și să-nghit cu noduri dacă mi-a trebuit să vin la același restaurant la care a venit copilul care urlă, însoțit de părinții care îl lasă să urle. Să mă-nvăț minte și să stau acasă altădată.
    Nu zic bine?

    • Andreea R.

      Cam da. Si sa te fereasca sa spui ceva, mai ales daca nu ai copii. 😔

    • Nicoleta

      Cam asa se intelege…

    • Esmeralda

      Pe bune? 🙂 E asa o drama “sa induri” urletele unui copil intr-o seara? Cata presiune pe o banala iesire la restaurant! Putina toleranta nu ar strica si nici dedramatizarea situatiei. Cand e musai sa te distrezi intr-o seara, te duci intr-un loc unde nu gasesti copii de obicei. Dar daca se intampla sa fie si ei pe undeva si sunt zgomotosi, eu mi as vedea de treaba mea, cel mult m-as amuza de situatie. Sigur nu ar fi ceva care sa-mi strice seara :))

      • Nancy

        Dar nu e nicio dramă, de unde ideea? 🙂 Pe mine mă amuză suferința intensă a mamelor care nu pot merge la restaurant fără copiii care sunt fie prea mici, fie needucați 🙂 Abia asta e drama, nu vezi cât zbucium și aici și pe pagina de FB a blogului? :))))
        (În treacăt fie zis, nu cred că vreo mamă e atât de inconștientă să meargă la restaurant cu un sugar sau toddler. Cred că mamele astea care s-au înspumat sunt din categoria doamnei de mai sus, ai cărei copii ”fac gălăgie că așa se simt ei bine”. Cu alte cuvinte, niște mame certate fatal cu bunul simț).
        Și recunosc, e cu atât mai amuzant cu cât mi se explică mai îndelung faptul că e perfect ok să urle copiii în restaurante și de fapt e problema adulților că nu le-or fi plăcând urletele acestora :)))
        PS: mai răsfirați, totuși. Am citit toate comentariile de pe Facebook, și de aici. Nu sunt nici pe departe singura care crede că este deplasat să ai pretenția, ca mamă, ca niște străini să fie extaziați de urletele copilului tău. Serios acum, educația și bunul-simț se pot însuși de oricine. Chiar și de către o mamă care are impresia că e singura care are copil pe lumea asta și toți ar trebui să i se ploconească.

  10. Catalina

    Restaurante adult only ptr cei deranjati de copii.

    • Nancy

      Nu sunt foarte multe, totuși. Iar dacă eu am decis că vreau biftec de ornitorinc și ăla se servește numai la restaurantul X care nu e adult only, apăi am tot dreptul să mă bucur de ornitorincul în discuție fără ca la masa alăturată să urle copilul uneia care a decis că dacă ”așa se simte el bine”, să-l lase să urle. Pe același principiu, se poate duce EA cu copilul ei la McDonalds, că EU nu deranjez pe nimeni în jur.
      Serios, ce e asta – nu te du la restaurantul X că vine mama cu copilul pe care-l lasă să urle? Ce-ar fi să stea mama aia acasă până crește copilul, sau să și-l educe (dacă vârsta lui permite) să nu se comporte ca un sălbatic?

      • Valentina

        Nancy draga, stii de ce dai in jurul tau de persoane care nu dau doi bani pe “bunastarea” ta?!? Tocmai pt ca si pe tine te intereseaza la fel de mult de bunastarea lor 😉

        • Nancy

          Valentina dragă, nu era cazul meu personal. Persoana I se poate folosi și cu sens generic.
          Nu mă miră deloc bădărănia mesajului tău, după cum scrii ești exact genul de mamă lipsită de bun-simț, care se așteaptă ca după ea și odrasla ei să se învârtă soarele. Sau de viitoare mamă, ceea ce e cam tot aia.
          PS: de la nesimțiți, eu nu aștept să ”dea doi bani” pe nimic 😉

          • Valentina

            🙂 draga mea tocmai te ai facut singura nesimtita…reciteste comentariile pe care le ai scris pana acum si o sa intelegi de ce…iar daca nu intelegi, e si mai grav 🙈

          • Nancy

            Draga mea, desigur, desigur, ai dreptate, cum sa nu…
            (Am remarcat ca asta fericeste anumite persoane: sa li se spuna ca au dreptate 🙂 ). Am zis ca ai dreptate?

      • Mihaela

        Si cam cati ani sa stam in casa, ca sa nu va deranjam? Un copil are creierul extrem de imatur. Partea frontala (cea care se ocupa de inhibitie, organizare, rationament, planificare, de controlul emotiilor si a pulsiunilor) isi incepe dezvoltarea abia intre 5-7 ani.
        Cortexul prefrontal ajunge la maturitate abia pe la 25-30 ani. Stam in case 7 ani? Tot vorbiti de educatie, dar o mamica c-un bebelus la restaurant daca incepe sa urle bebelusul, despre ce educatie vorbiti aici? De asta exista atatea mamici izolate, in depresie, ca sa nu va stea in gat ornitorincul? Locuiesc in Franta si vedem multi parinti la restaurant, cu bebelusi sau cu copii mai mari si nu se simte nimeni deranjat. Ba chiar sunt restaurante unde li se dau de desenat copiilor, multe restaurante cu scaune pentru copii..Asa cum spunea si Alexandra, ma uimeste lipsa asta de toleranta, atat caracteristica romanilor. Si cum spunea altcineva mai sus, sunt tari unde chiar se urla la restaurant. Am fost acum cativa ani in Londra intr-un restaurant plin de adulti care urlau, nici nu ne puteam intelege la masa. Nu ne venea sa credem cum pot manca oamenii aia in galagia aceea. Lor ce le mai spuneti?
        Si inchei cu un proverb: “Este nevoie de un sat pentru a creste copii”.

  11. Nicoleta

    Cam asa se intelege…

  12. Tanti scorpia

    Ca te duci la restaurant si plodul altora oracaie, hai treaca mearga ca s-o si opri. Cat o putea sa urle la masa lui, ca doar nu l-oi tine sa urle pana ii plezneste o vena. Da ce explicatie aveti fratilor pt faptul ca nu il tii sa oracaie la masa ta ci il lasi sa bantuie pe langa masa lui “tanti si nenea”, ca nah….fraierii astia doar nu or vrea sa stea linistiti daca tu si the plod aveti drepturi 😂. Basca ca e vina lor ca nu au sau inca nu au plod, ca sa inteleaga ca nervii lor sunt cei care trebuiesc intinsi de copilul ce trage de masa sau se uita in gura lor ca o matza hamesita, deoarece tu de aia esti acolo, ca sa iti iei o pauza.

    Si nici macar nu e asta cea mai amuzanta chestie. Sa vezi cum e cand “tanti si nenea”, dar in general “tanti” 😁, in loc sa accepte pe capul ei plodul cat timp tu iti vezi linistita de masa, sa se lase incurcata de el care cere atentie, se uita la el necazuta in extaz si ii zice pe un ton sec si fara nicio dragalasenie “te rog mergi la mama ta”, iar plodul care se vede respins brusc se pune pe chirait si plange de zici ca “tanti” i-a taiat o mana, in timp ce ea neimpresionata isi vede de masa pana vine posesoarea sa isi ia urlatoarea. Pai va zic eu cum e. Posesoarea de urlatoare se uita la tine interzisa, in timp ce tu o privesti la fel de sec cum l-ai privit pe plod si te apostrofeaza ca “e doar un copil domle, te doare mana sa te joci cu el, ca lui ii place sa fie prietenos?”. Pai nu, nu ma doare mana, dar ca sa vezi surpriza, nu am venit la restaurant sa fiu dadaca plodului tau, iar daca tu ai venit sa cauti dadaca eh, asta e…mai cauta, ca nu gasesti din prima, deci te rog sa ma “concediezi”. Dupa care ia ghici cine pune bot? Nu, nu “tanti scorpia” cum ai crede, ci posesoarea de urlatoare, careia nu ii mai tihneste masa ca tre sa dea volumul mai mic la urlatoare, ca nu ii place sa o priveasca toti si nah, nu e asa simplu 😁

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 244 queries in 0.591 s