Dacă așa e viața de om mare, aș vrea să împlinesc 5 ani în iunie. 5 ani mi se pare o vârstă acceptabilă să fii suficient de mare încât să nu mai faci pe tine și suficient de mic, să nu îți pese decât de mă-ta.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 11 din 69)
Am lăsat un pic de spațiu de la ultima tură de hate, ca să se plictisească lumea de mine 2 minute întregi. Doar că nu se mai termină, deci poftim. Vinerea trecută la prânz, cineva a creat un cont de gmail pe numele meu, de pe care trimite mesaje clienților mei ca și cum aș fi eu, doar că agramat. Oamenii s-au prins că nu e stilul meu, imediat vă povestesc.
De câte ori scriu sau distribui un articol despre magia Crăciunului, apare câte un Grinch. Grinch e un personaj care urăște Crăciunul fără să-și explice de ce. Care se ascunde sub iubirea de adevăr și acționează ca un pompier, care vrea să te salveze din incediul prostiei de a crede în ceva care nu există în mod clar.
Pe hol plouă, într-o dimineață ne-am găsit toate gecile și ghetele leoarcă. De atunci, ne-am mutat holul în sufragerie. Care e și bucătărie. Doar că e atât de mică, încât frigiderul e pe terasa unde plouă. Și nu e încălzire. Adică ea există, doar că nu face față. Pentru că ciuciu izolație termică. Ce vorbim, nici de ploaie nu te apără. Deci când ieși să îți iei laptele pentru cafea, treci prin frig și baltă.
Vreau să las poza asta aici. Fiindcă doar pe blog sunt la mine acasă. Unde ce se întâmplă cu gândurile mele nu decide un algoritm.
Sigur că îmi doream și mă așteptam la asta. Nu sunt genul de părinte care le știe pe toate și are mereu dreptate. Nici genul de părinte care să piardă intenționat la ”Nu te supăra, frate”. Sunt genul de părinte care e om, poate avea dreptate și greși în propoziții consecutive. Genul de părinte care își cere scuze sau cere să mai facem o dată, când nu îi place tonul care i-a ieșit pe gură.
