Pentru că v-am povestit despre cel mai mare episod de hate, simt că o să vă placă să citiți și despre cel mai cel episod de love din ultimul timp. Și toate motivele, pardon, femeile, care fac să mă simt apreciată în ultimul timp.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 10 din 70)
Tocmai ce-am întârziat la școală, pentru că polei. Mașină înghețată bocnă. Mănuși uitate în casă și întors după ele. Sigur că nu e grav, dar când ai un fiu care ține strict de lucruri precum să ajungem la timp, mami, poate deveni o presiune pe care nu ți-o dorești.
Dacă îi mai invit o dată la supă și paste, cred că îmi iau interzis trei zile din casă. Dacă și voi vă spargeți creierii cu ce să mai faceți de mâncare, sunteți ca mine, surorile mele. Obsedate să nu ajungă copiii să urască mâncarea. Preocupate să-i faceți soțului câte o bucurie culinară. Îngrijorate să nu abuzați de butonul ”comandă pizza”.
Tată-său nu-l poartă pe umeri, nu se pune în patru labe pe covor și nu umblă-n chiloți prin casă. Nici pe mamă-sa nu o vede prea des, fiindcă lucrează mult și departe. El nu știe, dar ea e bolnavă. Nu la trup, ci la minte. Tată-său are o amantă sau poate mai multe. Poate are și mamă-sa amant, dar asta în poveste nu se spune.
N-am citit-o, la fel ca 98% dintre români, dar am deja concluzie. Știu exact ce-i acolo, doar e în ADN-ul meu să mă pricep. Ce, n-am dreptul la păreri? E persoană publică, deci să-și asume. Să-și asume că oamenii-s răi, și mulți, și invidioși.
De câte ori îți vezi părinții pe an? La Paști și Crăciun, deci în medie de 2 ori? Câți ani mai au ei de trăit, 10, 20? La o socoteală simplă, rezultă c-o să-i mai vezi de 20 de ori, de fapt. 40, dacă ai noroc. Plus-minus, e însă o perspectivă care mi-a dat de gândit.
