Vreau să las poza asta aici. Fiindcă doar pe blog sunt la mine acasă. Unde ce se întâmplă cu gândurile mele nu decide un algoritm.
Poza asta e captură dintr-un filmuleț postat pe Insta. Vă invit acolo, dacă vreți să-l citiți pe tot. Pardon, să-l vedeți. Dar vă găsiți singuri link, că eu nu mai pot.
Sunt fix așa îmbrăcată acum, în fix această piele obosită și în fix acest halat obișnuit. Sunt foarte obosită. Aș vrea să plâng. Și cum nu pot plânge, fiindcă la comandă niciodată nu mi-a ieșit, iar când mi-a venit, m-am oprit, mănânc. Am mâncat cât probabil toată săptămâna trecută la un loc. Fiindcă asta face un om epuizat. Mănâncă atunci când nu poate dormi.
M-am speriat rău, vreau să plâng.
Ok, dar fiecare are lecția lui.
Știu, dar aici nu e despre înțelepciuni. E despre dureri din alea mari, care nu negociază când vin.
Fac parte din viață, o să-mi spui.
Știu, o să țip. Dar asta e foarte diferit de ce simt.
Seara asta, măi.
N-a fost toată seara, adică să nu ne imaginăm. Or fi fost vreo 15 minute în total. Dar 15 minute într-un cap de mamă în care e gălăgie non-stop sunt aur curat.
15 minute. Colinde cu șemineu. Lumânare de Advent. Căsuța de turtă dulce. Amândoi copiii mei la masă, cu mânuțele în zahăr până la cot. Avem voie să mâncăm dulce seara??? Daaaaa, mi-a ieșit fără să vreau. Oricum mi-e frică să dorm.
Dar mânuțele lor pufoase, colindele din fundal, lumina de la foc. ”Mami, am terminat, acum ce mai fac?” ”Mami, am nevoie de albastru să decorez aici.” ”Mami, îmi pot linge degetele dulci?”
Îi opream din când în când, să le spun cât de fericită sunt. Cât îmi place acest moment. Horațiu ne mai filma cum meșterim, mai ațipea pe canapea puțin. Mânuțele lor, colindele, lumânarea, mirosul de turtă dulce și de brad.
Iubesc perioada asta. Și cred c-au început s-o iubească și ei. Posibil ca tocmai să le fi făcut unul dintre cele mai mari cadouri ale vieții lor: bucuria Crăciunului.
Mariana
Îmi pare rău că nu ești bine. Te îmbrățișez! Te putem ajuta cu ceva? Chit că suntem la distanță.
Și noi am aprins azi prima lumânare de pe coroana de Advent și am colindat cu copiii. Mi-a fost dor, deși nu știu exact de ce. E primul an în care am colindat toți 4 împreună, că până acum cel mic nu vorbea. 😅 Și-am reușit să bifăm și o vizită la târgul de Crăciun. Mi-am propus să mă bucur de ziua asta și ne-am pus bucuroși la somn. Sper să fie și mâine măcar pe jumătate binele de azi.
Miruna
Poți să știi, că bine zici. Mersi pentru întrebare. AM dormit mai bine azi-noapte, cu numai 4 treziri scurte, bifez deja 2 cafele, rezist. Visez la minivacanța de 1 decembrie, să vedem ce va ieși. Acum e momentul, cred, să am grijă de alții înaintea mea. Și nu e deloc o glumă. Parcă nu se mai termină, zău.
Mariana
Să fii bine! ❤️
Miruna
mersi mult. sănătate și ție