Pentru că v-am povestit despre cel mai mare episod de hate, simt că o să vă placă să citiți și despre cel mai cel episod de love din ultimul timp. Și toate motivele, pardon, femeile, care fac să mă simt apreciată în ultimul timp.
De când am anunțat Sisterhood Society (cine nu știe despre ce-i vorba, here it is, doar că atenție, e de citit. Not for everybody, cum ar veni), mi se întâmplă niște chestii. O fi algoritmul, inteligența artificială sau, pur și simplu, încep să le văd mai cu lupa, adică să le caut în jur, dar să vedeți.
Eram azi cu Andreea Bîrzu, zisă Andreea Soluție, în mașină.
Ea la volan. Se oprește să dea prioritate pe o străduță cu dublu sens și multe mașini parcate pe trotuar. Din sens opus, se oprește și cealaltă mașină. O femeie la volan! Și zice Andreea: ”mulțumesc, așa suntem noi, femeile astea mișto, dă-mi prioritate pe șosele”.
Vineri seara am pus niște stories, în care ziceam două vorbe despre ce am de gând.
Sâmbătă dimineața m-a sunat prietena mea, Ștefi, să îmi spună că îi place mult cum am zis acolo și că e prima înscrisă pe listă.
Duminică, hop telefon de la Andressa (Andreea Retea), să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Andressa e probabil cea mai bună prietenă pe care mi-am făcut-o după 30 de ani, un om de la care am învățat multe despre feminism, dreptate și ajutor. S-a întors la școală chiar acum, face un MBA, să se facă și mai și, că deșteaptă deja era.
E genul ăla de prietenă care simte când o duci mai greu și, pac, îți trimite o pijama de mătase prin curier.
Sau te scoate la un brunch într-un loc lângă casa ta. Genul care nu se teme să îți spună cât de bine arăți în chiloți (nu cereți detalii, că nu vi le dau :P), dar și genul care să-ți zică în față că ai luat-o prin pruni (nu cereți detalii, că astea rămân între noi). E genul de om pe care poți să-l suni să faci un tantrum la telefon, în loc să te cerți ireversibil cu cineva, după care să îți pară rău. Și genul de om cu care intri direct în subiect, fără introduceri, sau cu care poți zice în mijlocul unei discuții ”bine, pa” fără să se supere vreun strop.
Mândră de femeile care îmi sunt prietene.
Și acum latest breaking news. Vineri seara, găsesc următorul mesaj în inboxul paginii de facebook:
O cerere de deblocare de la o doamnă, care suna cam drăguț.
Zice că îi pare rău, a lăsat un comentariu nepotrivit și i-am dat block. Că are și ea doi copii și era obosită. Că nu va mai scrie chestii răutăcioase și mă roagă să îi dau din nou acces. Că îi face bine ce scriu și urmărește de pe telefonul mamei sale, dar îi e greu să i-l ceară mereu.
Ziceți și voi.
Am deblocat-o urgent.
Acum, habar nu am de ce am blocat-o în primul rând. Lista mea de block e scurtă, nu folosesc acest buton decât foarte rar. În general, datorită faptului că oamenii care urmăresc nu mă înjură decât civilizat. Ceea ce poate fi distractiv de cele mai multe ori. Să nu fim întotdeauna de acord e baza oricărui progres. Dar sunt și acele situații, în care nici eu nu mai pot. Block e o variantă cinstită de despărțire de tipul ”nu ești tu, sunt eu, good bye”.
Tot mesajul, mai jos:
I-am spus doamnei că voi scrie despre gestul ei. Că admir curajul și onestitatea de a recunoaște că ai greșit.
E o bucurie să văd că mai mare decât rușinea e dorința de a repara.
Cred că din episoadele astea avem mai multe de învățat decât din timpul în care suntem perfecți. Unele dintre cele mai interesante relații din viața mea au început cu certuri inițial. În cabinet, ăsta era botezul fiecărei asistente bune cu care am lucrat. Ne certam, după care lucram de mama-soarelui. Era ca un fel de ritual de împerechere profesională sau ceva.
În fine. Morala e că toți greșim, diferența dintre noi apare când unii ne și asumăm. Pentru că mulți am crescut cu frica de pedepse ori bătăi, deci tendința e să fugim, să ascundem, să negăm. Înțelegând asta, apreciez cu atât mai mult un adult capabil de un sincer ”îmi pare rău, hai să reparăm”.
Vreau să fie mai mulți astfel de oameni pe lume și sunt onorată să am astfel de femei în jurul meu.
foto Unsplash
emma
<3
Nancy
Eu nu înțeleg de ce ai blurat o parte din adresa de E-mail, când e vizibilă pe pagina de Facebook a blogului 🙂
Despre ce episod de hate este vorba?
Miruna
De adresa mea zici? Nu stiu nici eu, m-am intors sa o blurez, ca sa nu ma trezesc cu ceva spam, sa am mailuri de sters. Am zis ca mai bine sa fie, decat sa nu fie.
Iti las link spre episodul de hate.
Andreea
Știi că abia acum mi-am dat seama că ai și un nume adevărat (super mișto “Miruna”). Pentru mine ești “siblondelegandesc” și mă bucur de fiecare postare a ta.
Miruna
Încântată de cunoștință 🙂
Nancy
Ah da, mi-am adus aminte acum. Bai, dar aia e boala-n toata legea, a trecut demult granitele hate-ului….
Teodora
Îți mulțumesc, Miruna! Nu am copii, dar îmi place mult pagina ta și îmi face și mie bine sa te urmăresc. Apreciez cel mai mult ca prezinți viața asa cum e ea, fără sa o cosmetizezi, ca să apară doar roz, ca în reclamele la detergenți cu familii perfecte!
Miruna
Stiu reclamele! Mersi si eu, tu stii ca seman cu cine ma lauda 🤘🏼
Andressa
Ce frumos ai zis de mine, mă faci să plâng! ❤️
Miruna
Nuuuu ❤️❤️❤️
Furculesteanu Mariana-Crenguta
Miruna, imi esti draga si atat!
Te simt aproape!
Cu drag, da, si mie-mi sunt dragi prietenele, care sunt langa tine exact cand ai nevoie!!!
Miruna
Doamnă, sunteți o scumpă! Vă mai aștept pe la mine
Alena Ignatescu
Da, asa cum scrie cineva mai sus si eu apreciez faptul ca esti sincera, ca nu incerci sa te cosmetizezi nici in zilele mai grele, cand recunosti ca nu esti super-woman. Pana la urma ce rost ar avea sa scrii un blog personal, daca nu te-ai oferi pe tine asa cum esti. Si eu am avut niste doamne pe facebook, care ma urmareau doar sa ma ia peste picior, sa faca glume pe seama mea si nu imi scriau pe privat, ci direct in comentarii pe profil, desi nu le-am cerut sa ma urmareasca. Bineinteles ca la inceput, incercam sa dau argumente, sa explic de ce si cum am scris, apoi mi-am dat seama ca nu are rost. A urmat block si acum sunt foarte linistita. Si eu te urmaresc cu drag, imi place stilul tau si faptul ca esti asumata.