Rețeta gătitului nostru din weekend: Shepard’s Pie, varianta adaptată de blonda bucătăreasă

Dacă îi mai invit o dată la supă și paste, cred că îmi iau interzis trei zile din casă. Dacă și voi vă spargeți creierii cu ce să mai faceți de mâncare, sunteți ca mine, surorile mele. Obsedate să nu ajungă copiii să urască mâncarea. Preocupate să-i faceți soțului câte o bucurie culinară. Îngrijorate să nu abuzați de butonul ”comandă pizza”.

Io nu-s chiar Zâna Zorilor în bucătărie, dar nici n-aș zice că-s Muma Blidelor Încurcate. Ce fac iese demențial, pe sistemul totul sau nimic. Pierd însă puncte la diversitate. Știu câteva rețete pe care le rotesc săptămânal. Ca să înțelegeți, băiețelul cel mare nu mai suportă pastele nici în poze.

Așa că n-am avut ce face,

decât să-mi trag un ruj pe buze și să-mi suflec mânecile cu responsabilitate.

Dacă ați fost pe stories sâmbătă, ați putut urmări live toată aventura. Dacă n-ați fost, vă fac un rezumat pe repede-nainte: rujat eu, plecat toți la apartamentul nostru (cuptorul de unde locuim acum e impracticabil sau nu ”ne riscăm” niciunul. Bărbatu-meu se pricepe la chirurgie pe creier, dar la butoanele acestui aragaz nu se bagă), acolo jucat, și gătit, și mâncat.

Documentat facerea mâncării, arătat poză cu rezultatul, iar vreo 80% ați zis că vreți rețeta.

Deci poftiți, colorata mâine-i gata.

E o rețetă nouă, o fac pentru prima dată. Mai am de lucrat la aparențe, ca să mă puteți și crede. Dar cum nu vă știu niște superficiale, mergem mai departe.

Am parcat în fața blocului, Victor adormise în mașină. Ce bine.
Am mers cu Tudor să luăm ce ne trebuia, o listă destul de scurtă, că nu ne-am încurcat în ingrediente.

Ajunși însă sus la noi în casă, surpriză:

Acest flăcău minunat era pe modul de hărnicie. Ce jucării? Hop, să mă ajute. Ceea ce a și făcut și s-a transformat într-un superb exercițiu de teambuilding copil-mamă. Mi-a plăcut, e adorabil să cureți 5 morcovi în 40 de minute 🙂

Glumesc, chiar mi-a făcut plăcere.

După un sfert de ardei capia tăiat cubulețe, a mai întrebat dacă sigur trebuie să-l punem pe tot la mâncare. Am preluat eu și el a revenit la spălat morcovii, tot delicios, dacă mă întrebați pe mine.

Cra cra!

Auziți, în rețetă scrie 300g morcovi. Și am o întrebare. 300 g după ce i-ai curățat și le-ai tăiat codițele? Înainte de fiert sau după? Adică, nu vi se par niște întrebări legitime, de gospodăreasă?

Trecem peste, că eu oricum n-aveam cântar la mine. Așa-i când locuiești în două case. Și-am dublat ochiometric cantitățile, ca în cazul că ar fi ieșit rețeta, să ne rămână și pe mâine.

În rețetă zice să toci carnea. Ahahaha, ce-am mai râs. Dar prin blender, ce va avea, mămică? Dă-i cu blender, a ieșit super.

Ingrediente:

• 600 g piept de pui fără piele și os
• 50 g ceapă verde (am pus 2 legături, să fie)
• 100 g ardei capia (iar întreb: cântărim înainte să le scoatem sâmburii sau după, eu aș vrea, vă rog, instrucțiuni precise)
• 300 g morcovi (am folosit mai mulți, cum ziceam, dar nu se știe exact cantitatea)
• 250 g conopidă proaspătă (am pus o conopidă întreagă, proaspătă)
• 200 ml bulion din roșii
• 100ml smântână lichidă pentru piure
• 30 ml ulei din sâmburi de struguri (n-am avut, de floarea soarelui ce are?)

Din ceapă, ardei și pui am făcut ce se vede în tigaie. Am blenduit pieptul, am tăiat legumele, le-am înăbușit într-un strop de ulei și puțină apă. Sare și piper. La final am turnat bulion cu ușor prea mare generozitate. Nu știu cum am făcut, că legumele au rămas crocante, ceea ce ne place.

Din morcovi, conopidă și smântână, am executat un piure, care nu se vede că-l mixez în oală. Am mixat la el, nene, că deh, cantități duble. Să ne ajungă și mâine. Să ne ajungă și MÂINILE dacă se poate.

Dar piureul ăla a fost piesa de rezistență. Dacă îți place piureul de cartofi cum ne place nouă, o să te lingi pe degete, că asta e mai cremos și dulce.

După care n-au încăput în vasul pentru cuptor toate, pentru că, ați ghicit, cantități duble. Așa că s-a întâmplat asta:

Oala din brațe cântărește cam cât un om mare. A râs soțul cu două guri, când m-a văzut c-o țin ca pe un bebeluș la piept. Și a sărit să mă salveze, dar sigur că m-a pozat înainte.

Victor deja se trezise și îi era foame. Bineînțeles, a ras ce a găsit prin plase.

Legume cu carne și piureul peste, puse în oală, 45 de minute la cuptor preîncălzit la 170 de grade.

Între timp am făcut o salată de salată, nicio invenție, rețeta clasică. După care a fost nevoie de o mână de bărbat să scoată bebelușul afară:

La servire a arătat cam așa:

Majoritatea respondenților de pe stories vrea rețeta, deci pofțiți articol scris de blonda bucătăreasă.

Analiza pe text, pardon, pe oală, și
Concluzii:

nu știu de ce îi zice Shepards Pie, că mi-a ieșit mai mult tocăniță, deloc plăcintă. Precis am greșit ceva, posibil multe.

Dar comestibilă a ieșit, nu vă lăsați înșelați de aparențe. Aș putea spune chiar delicioasă, dacă îți place combinația de dulce de la piureul de conopidă cu morcovi și săratul de la ceapă, ardei și carne. Nouă ne place, io am mâncat chiar porție dublă, idem și soțul. A doua zi a fost chiar mai bună.

N-am înțeles nevoia de a da totul la cuptor, cred că ar fi mers și fără. Nici nevoia de bulion n-am înțeles-o, dar cred că sunt subiectivă în ceea ce-l privește.

Ce nu mi-a plăcut deloc la rețeta asta e numărul de vase murdărite. Prieteni, cât a stat bebelușul la cuptor, Zâna Zorilor a strâns urmele de pe cratițe.

Ceea ce-mi amintește de niște prieteni care au primit multicooker de Crăciun și, cum îi explicam eu încântată că le va schimba viața, cât de ușor se face mâncarea, ea mă întreabă senină: Și, la sfârșit, trebuie să speli oala?

Am râs jumătate de oră. De asta suntem prietene, ne potrivim perfect la întrebări originale.

Nu știu dacă o să faceți rețeta, dar sper că v-am făcut măcar să râdeți oleacă. Nu mă uitați cu răspuns la partea cu morcovii și ardeii capia.  Iar dacă vă apucați și voi de diversitate, să-mi ziceți dacă ați avut succes și, mai ales, cât timp a durat să strângeți vasele la urmă 😛