Se spune că vine un moment când roata se întoarce. După ce părinții au grijă de copii, le pun lingura în mână și îi învață să stea pe două picioare, urmează să aibă copiii grijă de părinți. Iar uneori nu e nevoie să așteptăm bătrânețea sau neputința să vedem rodul despre care scriu. Vă povestesc o fază de ieri, care mi-a mers la inimă direct.
Categoria: Broscuțul (Pagina 2 din 17)
-Il chem la telefon? ma intreaba mama.
Să nu credeți că doar fetele sunt grijulii și iubitoare, da? Mame și tați de băieți, fiți pe pace, nu sepsul din pantaloni contează, ci creșterea. Relația, domnule. Fiți atenți ce a făcut fiul nostru cel mare (6 ani) după un weekend de… udat beton.
De fraieri, nu puteam să zic. De lene, nici atât. Dar chiar așa. Lume, de ce adulții nu își serbează ziua?
Una faina de acum un ceas. Tudor e acasa pentru a doua zi, nu a mers la gradinita. De doua zile sunt la domiciliu si eu, nici nu am iesit din casa. Nu-i nimic, sa fie copilul bine, ca pe restul le rezolvam.
Domnul ăsta mic din poză e al doilea băiat al meu. Doi ani și jumătate. Aseară la locul de joacă, frate-său (6 ani) îl invită pe această plasă de copii mari. Care plasă nu e o idee bună când e mult peste limita de vârstă pe care o ai. Nici când e mult sub vârsta care-i scrie maică-tii în buletin. Plasă care se bălăngăne din toate încheieturile când calcă pe ea alt copil. Nu sunt foarte sigură care frate avea mai mare nevoie de celălalt, dar în sfârșit. Ăsta mare îl suie pe ăsta mic, se descurcă ei. Eu mă uit.
