Una faina de acum un ceas. Tudor e acasa pentru a doua zi, nu a mers la gradinita. De doua zile sunt la domiciliu si eu, nici nu am iesit din casa. Nu-i nimic, sa fie copilul bine, ca pe restul le rezolvam.
Are pofta de paste, asa ca ii fac paste. Nu mai aveam mult si terminam, el pregatise sosul, batuse oul, amestecase smantana, pusese branza. Apare Victor, fratele mai mic. Flamand si bucuros ca facem paste. Sa toarne si el niste branza, dar bineinteles ca celui mare nu i-a convenit. Atata nu l-a lasat, l-a zapacit, pana asta mic s-a pus pe plans si eu, pe amestecat in trei oale in brate cu un copil.
M-am enervat, evident ca m-am enervat. Mai lipseau 5 minute, dupa care toti am fi mancat si Victor s-ar fi culcat. Armonie, anyone?
Asa, sa nu mai auda de nimic, a cerut la somn nemancat, m-am dus cu el in pat. Dupa jumatate de ora de naninanidormicumami, Victor nu a adormit, evident. Doar era flamand.
Sa innebunesc?
Mai am si eu o viata, niste acte de trimis, articole de dat, mailuri de raspuns, un Enel de rezolvat, visam la aceasta ora de somn ca la Fat-Frumos.
-Victor, vrei sa te culc eu?
…face Tudor cand a vazut ca-i groasa cu ce s-a petrecut.
L-a luat de mana si l-a dus pe canapea.
-Mami, sa nu ne deranjezi.
Stai linsitit, ma gandeam.
M-am pus la birou, ei amandoi pe canapea, asa cum ii vedeti.
Si a inceput sa ii povesteasca fratiorului sau in timp ce il mangaia de sus pana jos:
“Acum inchide ochisorii si imagineaza-ti ca ai picioarele grele.
Relaxeazat-te.
Genunchiul asta se odihneste (si il mangaia pe genunchi), la fel si celalalt.
Manutele pe langa corp, si ele sunt grele, se odihnesc.
Inchide gura si simte-o grea, e obosita si ea la cat vorbesti. (Jur ca asa a zis). Si buzele sunt grele, se odihnesc.”
Am mutit. M-am topit. A fost un moment ca in povesti. Astia sunt copiii mei? Cred ca asa arata vesnicia, domnii mei. Vesnicia noastra. Asa vom fi nemuritori. Prin ei.
Iar cand cel mic tot nu adormea (cred si eu, la cum era momentul asta de frumos, nici macar mie nu imi venea sa dorm), a luat o carte facuta de el si i-a citit.
-Iti citesc, dar dupa aia promiti ca adormi?
Chiar si atunci cand copiii nostri sunt neascultatori, ei inregistreaza tot. Chiar daca nu fac ce le spunem, ei sunt cei mai fideli copiatori. Food for thought. Nu-mi mai vine sa dau niciun mail, doar sa ma uit la pozele astea cu ei.
Am si inregistrat ceva, nu se aude grozav, dar pun pe story pe instagram, sa ii vedeti.
Valentina
❤️Ma topesc! ❤️Deși nu cunosc aceste minunați de copii, pur și simplu ii ador numai din ce ne povestești despre ei. Am și eu doi prichindei care le seamănă lui T și V doar ca la mine sunt fata și băiat, se cearta se bat după care se îmbrățișează și se pupa. ❤️Sa ne trăiască sa fie sănătoși ca sunt binecuvântare pentru noi🤗
Miruna
Sa ne traiasca! Bine zici!
ELIZA
Sunt tare drăgălași, sa va crească mari ,sănătoși. 💖
Ioana
Intr-adevar, Miruna, asa arata vesnicia! Si atat de recunoscatori trebuie sa fim ca o traim…! Multumim pentru tot ce impartasesti cu noi!
Amalia
♥️💗💓