Și băieții au grijă de părinții lor

Să nu credeți că doar fetele sunt grijulii și iubitoare, da? Mame și tați de băieți, fiți pe pace, nu sepsul din pantaloni contează, ci creșterea. Relația, domnule. Fiți atenți ce a făcut fiul nostru cel mare (6 ani) după un weekend de… udat beton.

Dacă nu ați prins surpriza beton pe care ne-au făcut-o muncitorii last minute, poftiți de citiți. Că dac-am fi știut din timp, n-ar mai fi fost surpriză și dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Putem spune fără să exagerăm că a fost un weekend atipic. Am udat beton, de ne-a ieșit pe nas. Cu copiii pe șantier e distractiv în faza aceasta de construcție.

”Vezi pe unde calci.”

”Stai că-i o groapă.”

”Uite o mustața de fier, să nu-ți intre în nas.”

Ai senzația că îi duci acolo să-i cerți, pe cuvântul meu.

Apoi le-am dat treabă: fiți voi responsabili cu apa. Închideți și deschideți robinetul la semnal! Ce s-au mai bucurat. Mai puțin tatăl lor, căruia i-au deschis de vreo două ori robinetul când se aștepta mai puțin. Pe sistemul surprize-surprize, tot așa.

Apă rece, al meu nici măcar nu s-a supărat, că vorba aia. De trei săptămâni nu e ca și cum face duș altcumva.

Deci după acest festival de udat, eram cam bușiți duminică seara amândoi. Eu sunt bușită după ce-am ridicat pe șantier ceva în afara limitelor legale pentru un metru și-un zâmbet al meu. Domnul doctor era mai mult bușit cognitiv, după ce și-a petrecut weekend-ul udând pe soare un beton.

Și vine Tudor cu o foaie pe care ne-a desenat meniul pentru cină. Să te ții.

-Alegeți ceva din meniu, revin să iau comanda în scurt timp.
-Dar ce avem aici? (Erau niște desene, dintre care am înțeles pui cu mazăre, dar cine mănâncă pui cu mazăre când merge la un astfel de restaurant rar?!)

(Îmi traduce el meniul, comand un chefir cu covrig.)
-Și de băut?
-Apă, mulțumesc.

Dispare micuțul nostru și apare cu un pahar plin cu chefir, ce mai rămăsese dintr-un covrig și o sticlă de apă pe un dog de plastic folosit pe post de tavă.

Să leșin.

Aceeași figură, cu taică-său, pe repeat.

Doar că domnul tată a comandat șnițel cu cartofi prăjiți. Pe care Tudor i-a luat, pus în farfurie, i-a încălzit, apoi pe tavă, pardon dog, sticlă de apă, poftiți.

Să ne cadă plombele de leșin, mâncam amândoi mâncare pregătită de fiucea nostru. Doamne, ce copil, să-mi dea lacrimile x2. Deja ne vedeam la bătrânețe aranjați, ce pahar cu apă, o să primim sushi plus caviar. Ne observă Tudor așa fericiți și zice:

-Dar atenție, că la final aveți de plătit!

Photo by Bimo Luki on Unsplash

Articolul anterior

Aventuri de Casă Nouă (4): O surpriză beton

Articolul următor

(Studiu) O rețetă simplă pentru adaptarea ușoară la grădiniță: peste 10 ore de somn!

3 Comentarii

  1. Alina I.

    #Miseparesinormal 🤣🤣🤣
    Vreți mancare pe degeaba? 😁 Copil deștept…#branzaepebani

  2. Silvia R.

    👏👏👏 Tudor!
    Ne cresc baietii! Si ne arata zilnic asta!
    Sa ne bucuram, zic! 🤗

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 138 queries in 0.181 s