
Din categoria ”mai bine prevenim, decât să tratăm” se dă următoarea întâmplare.

-Asta zice bunica mea maternă, de fiecare dată când îl vede pe Tudor că zâmbește în somn.

Amintiți-vă un moment foarte trist din viața voastră, o durere mare, din aia adevărată, nu când v-ați lovit în cot. Deși doare și aia foarte tare, dar măcar știi că trece rapid. Nu, gândiți-vă la ceva serios. Când v-a murit pisica sau v-a enervat șeful ultima dată. (Pentru copii, orice plâns e cel mai tare.) Oare nu s-a găsit vreun inteligent să vină la voi, cu cele mai bune intenții, și să spună numaiplânge? Mie îmi vine să îi tund zero pe acești sfătuitori enervanți. Cel mai nasol lucru atunci când tu ești supărat e să-l auzi pe altul cum râde cu poftă sau cum îți spune din suflet să nu mai fii. Supărat, domnule!

Acum o săptămână, m-am culcat la 6 dimineața, după ce toată noaptea am stat să editez un clip. Aveam deadline pentru o campanie și nu voiam să întârziem din cauza mea. Apoi m-am trezit la 8, fiindcă pe Broscuț nu îl interesează ce scriu blondele pe blog. Am fost chiaună vreo două zile, deși marți m-am dus la cosmetică, speram să îmi mai treacă din cearcăne și piele uscată, poate vă povestesc separat. Miercuri a fost mama la mine și, ca să profit de ea, mi-am pus întâlniri de la 10 dimineața până la 10 seara, nu exagerez. Am ajuns acasă praf de oboseală, cu mult lapte-n țîțe și un dor nebun de băiatul meu.

Dimineața cu geamul deschis mai dormim un pic pe aer curat sau nu mai dormim, dacă nu vrem. Apoi mâncăm sau nu mâncăm, în funcție de cât ne este foame. Și imediat după, ne jucăm. Am senzația că tot parcul e grădina casei mele, deși avem un apartament cu două camere la bloc. Și ne jucăm până seara, când cădem lați de oboseală; el într-un pat mare de părinți înghesuiți, eu la un laptop gri care mă așteaptă să-l însuflețesc.

Desigur că nu sunt vreo expertă în domeniu, nici prea multe cărți nu am citit pe lume, deci nu vă povestesc cum ar trebui să fie, ci cum e la noi. Povestea asta cu bebelușul și tehnologia.
Pagina 66 din 73