Bebelușul față cu tehnologia, varianta noastră

Desigur că nu sunt vreo expertă în domeniu, nici prea multe cărți nu am citit pe lume, deci nu vă povestesc cum ar trebui să fie, ci cum e la noi. Povestea asta cu bebelușul și tehnologia.

Suntem o familie fără televizor. Eu trăiesc așa de nici nu mai știu exact câți ani, doar cu soțul meu locuiesc de vreo 7. Nu avem TV nici în dormitor, nici în sufragerie, nici nicăieri. E o decizie asumată, nu ni-l dorim, nu simțim că ne lipsește. Compensăm cu informarea online punctuală, pe domenii care ne interesează. El mai mult decât mine. Nu aud știri cu violuri, nu mă interesează, nu îmi fac bine. Era o vreme când în fiecare dimineață la cafea, eram poluată de diverse necazuri. Cred că sunt mai fericită acum.

Urmărim filmele și emisiunile care ne plac tot pe internet, de pe laptop și e perfect așa. Dacă vreau efecte speciale, mă duc la cinema. Oricum, nici un televizor nu bate spectacolul de-acolo.

Ieri, mă uitam cu un ochi pe live-ul transmis de la evenimentul Social Moms, ”părinții, copiii și tehnologia”. (Vă recomand să urmăriți această comunitate, organizează în București o serie de conferințe interesante cu transmisiuni live, pe site și pe facebook. Încerc să ajung și eu la cea de săptămâna viitoare, despre cum setăm limite și evităm să spunem NU, detalii aici. ) Vorbise Otilia Mantelers, expert în parenting, niște lucruri de bun simț și, paf, vine întrebarea:

Ce părere ai despre familiile acestea exagerate, care nu au deloc TV în casă, e un trend în multe case. Sunt copiii lor dezavantajați?

Aproape că m-am bucurat, când am auzit ”în multe case”, dacă nu ar fi continuat cu dezavantajele. Niciodată nu m-am gândit în felul ăsta și pe cuvântul meu dacă văd în ce fel ar putea fi lipsa unui televizor dezavantaj pentru băiețelul meu de aproape 13 luni. O să-mi spuneți că sunt și emisiuni educative pe Discovery Chanel, nu numai violuri pe lista de programe. Lăsați-mă să vă spun cum e la noi.

Relația cu tehnologia a unui bebeluș cu o mamă superconectată la online

Nu cred că bebelușul meu are nevoie să se uite la televizor, la telefon, la desene animate. Așadar, nu se uită. Evident că nu sunt o nebună care să interzică ecranele pe pământ. Eu însămi sunt mai mult decât mi-aș dori cu telefonul în mână.

Însă, mă străduiesc să păstrez niște limite pentru el, fără a deveni o nebună. 

Televizorul

V-am mai spus că noi nu avem televizor 🙂 Dar, mergem la bunici, unde există acest aparat. Nu în camera în care dormim. Dar băiatul meu mai ajunge la joacă în camera bunicilor, unde tatăl meu îi arată pești la televizor. De exemplu 🙂 Nu mă opun, nu încurajez. Când ajungem la ceilalți bunici în vizită, de obicei, stingem televizorul, fiindcă vrem să vorbim unii cu alții, nu să ne polueze fonic și să ne distragă nimeni atenția.

Deci, televizorul are statut de tolerat, nu de încurajat. Cred că e important ca bebelușul să știe că există, nu să aibă un șoc la 4 ani când află, surpriză, ce e asta?! Dar nici să nu îl perceapă ca pe ceva interzis, fiindcă asta doar îi va stârni curiozitatea.

Telefonul

Copilul ne vede pe noi butonând.  Încerc să intru pe net cât timp el suge (nu e recomandat) sau doarme. Nu îmi iese de multe ori, dar mă străduiesc ca el să fie ocupat și distras când eu stau pe telefon. Se întâmplă însă și să vorbesc la telefon cu el în brațe, nu toate lucrurile pot fi amânate. Ori să intru pe laptop cât el se joacă singur. De ex, dimineața, ne trezim, ne iubim în pat după voie, apoi îl schimb, merg la baie și am nevoie de 5 min să îmi postez pe facebook. Uneori sunt 10. El stă și se joacă cuminte lângă mine. De telefon e atras parcă tot mai puțin. Mă vede pe mine, dar lui nu i-am arătat ce e acolo. Cântecele pe youtube le ascultăm doar, nu le urmărim. În schimb, urlă că vrea la peria de wc și nu știu cum să îi explic că nu are voie. Nu e ca o priză, dar totuși… e peria de wc!

Atâta vreme cât nu îi arăt filme sau desene pe youtube ori chestii mișcătoare, nu cred că îi va trezi interesul în mod deosebit. Momentan știe să apese pe butonul home și s-a mai întâmplat să apeleze prin facetime diverși oameni din agendă. L-am lăsat să facă asta și am observat un interes din ce în ce mai scăzut spre telefon. Sper că, dacă știe că are voie, vede că nu e mare lucru, ci doar un buton. Și sunt momente în care va lăsa telefonul singur din mână ca să se joace cu altceva. Linguri, sticle sau pungi, desigur, sunt infinit mai interesante decât orice jucărie.

Laptop-ul

Îi plac butoanele și o să le apese dacă prinde ocazia. Ecranul nu îl atrage în mod deosebit. Astfel încât, dacă el e preocupat pe covor, eu pot să răspund repede la un mail care nu mai poate aștepta sau posta ceva pe facebook. Sunt lucruri pe care nu le pot face de pe telefon, plus că încerc să-mi limitez mie timpul petrecut acolo. Așa că, laptop-ul e o variantă prin care conștientizez mai bine timpul pe care NU îl petrec alături de băiatul meu.

De fiecare dată când eu sunt la birou/cu telefonul în mână și el vine la mine cerând atenție, o primește necondiționat. Nimic nu e mai important decât asta, și nici nu sunt eu vreo Obama blondă.

Tableta

Copilul meu nu va fi crescut, hrănit, distrat de aceasta. Nu câtă vreme pot eu decide niște lucruri. Și, deocamdată pot. Nu vrea să mănânce? Nu-i nimic, înseamnă că nu îi e foame. Dar să îl păcălesc nu e cu siguranță o soluție. N-are chef să stea locului la restaurant până eu povestesc și beau cafele? Nu-i nimic, e bebeluș, fraților, avem alternative. Jucării luate în geantă. Șervețele rupte bucăți. Pâine molfăită. Și, atunci când le-am epuizat pe toate, vom avea un părinte la dispoziția lui.


Fără desene animate, fără radio, fără limbi străine în surdină.

Nu văd felul în care l-ar ajuta/ distra/ stimula. Cred că procesul de învățare e unul activ, iar nici una din aceste forme entertainment nu îl implică pe el. Sunt doar feluri de a-i închide copilului ”gura”, de a-l polua fonic fără motiv și de a câștiga eu un pic de răgaz. Deocamdată m-am descurcat și fără, el nu cere ce nu știe că există, deci se poate. Prefer să se joace singur cu o cutie și să o întoarcă pe toate părțile decât să stea ca o legumă cu ochii lipiți de Tom și Jerry.

  • Îi voi prezenta desenele animate doar în momentul în care el va fi descoperit deja lumea din realitate, nu de pe un ecran. Doar după ce va ști sigur cum e viața, nu cum e reprezentată de cineva. Și fiindcă simt că el trebuie să aibă un plin făcut la capitolul nevoi satisfăcute, atenție primită înainte de a fi expus la aceste desene. Da, îmi e teamă că, la o vârstă fragedă, nu aș putea concura cu ele, nu aș putea fi la fel de interesantă, la fel de dinamică și mereu diferită precum sunt ele.
  • Radio ascultă în mașină și nu prea, acolo avem muzica noastră și ne place așa. Sau, în drumurile spre Sibiu, de multe ori nici muzică nu punem, profităm și noi să mai stăm de povești. La radio sunt multe știri cu crime și violuri, multe reclame, care nu cred că sunt lucruri pe care un bebeluș ar beneficia să le audă. Creierul lui acum se formatează, nu cred că greșesc dacă sunt atentă cu ce informație îl hrănesc.
  • Limbi străine în surdină am încercat, mai mult pentru mine decât pentru el. Ca să îmi amintesc germana, am pus câteva zile radio pentru copii pe fundal. Și mă enerva groaznic, mă bruia constant de la gândurile mele, de la poveștile noastre, de la cântece și jocuri. Știți, e atât de simplu să pierzi liniștea, încât e minunat să o păstrezi cât de mult în capul tău.

Oricum, tehnologia e pe noi, uitați-vă la mine. Simt că suntem un pic invadați. Iar copilul meu va avea destul timp (și exemple negative, am scris despre asta aici) să se bucure de ea mai încolo. Acum, altele îi sunt priorități.

imagini via Shutterstock, bebeluș tehnologie

Articolul anterior

La poștă. O poveste altfel decât v-o imaginați

Articolul următor

Norocoasă să fiu și mamă de băiat și mamă de fată

39 Comentarii

  1. mihaela

    Baiatul tau are rabdare sa stea in scaun? Un drum pana la Sibiu este ceva. A noastra a stat cat era “mica”, acum la opt luni, obisnuita sa o plimb pe afara mereu, nu mai are stare deloc in masina.

    0
    • Ei, nu are încotro. Facem opriri, îți dai seama. Iau întreg arsenalul de jucării cu mine, precis trage și un pui de somn. Uneori e mai ușor drumul pentru el, alteori mai greu. Dar nu îi pun desene animate pe telefon.

      1+
  2. bunica cu bundita

    Tehnologia ne e de folos!Dar asa ca toate lucrurile din viata,excesul dauneaza grav sanatatii! Mai ales pruncilor care au nevoie in primii ani de viata…..de viata adevarata, nu de virtual!De iubire ,atentie si siguranta,lucruri pe care le primeste de la familie!

    1+
  3. Acum multi multi ani un studiu la facultata de electronica din bucuresti au masurat activitatea cerebrala din fata tv-ului. Asa au aratat ca dupa doar 2 minute in fata tv-ului partea cerebrala a creierului ii scade activitatea subit, dar totusi creierul nu se odihneste pt ca semnalele luminoase si memoria inregistreaza.
    Nu am tv (si suntem cativa in birou aici fara tv acasa, unul cu tv si fara cablu). Copila intre timp e in clasa a 3a, se jaoca la tableta/mobilul nostru/internet, ocazional, unele seri. Desi nu a avut contact cu ele de mica, in cateva ore a reusit sa faca chestii ce le-am invatat eu in cateva luni. Cand a fost mica am preferat sa interactioneze cu mere si mingi si oale si linguri de lemn si nu sa le vada pe ecrane, sa aiba contact tactil, sa invete mirosuri si texturi, interactiune, motricitate fina, joaca cu alti copii, cu oameni, ne uitam in lumea reala si suntem active in prezent. Prea am vazut copii cu spectru autist in ultimii 9 ani, si doboara!.

    Cunosc adult ce e inginer de calculatoare si nu a avut niciodata tv in casa si primul calculator l-a vazut la facultate.

    Acum, de cate ori merg la socri (au 3 tv-uri si sunt continuu deschise) parca ma ia durerea de hemoroizi, de cap, parca am impresia ca e grav ca nu am asigurare si ca nu am sanii suficienti de mari etc etc.

    Ganditi-va la astea.

    2+
    • Durerile astea de cap se trateaza cel mai simplu. Cauta butonul rosu pe telecomanda 🙂

      0
      • din pacate sunt dependenti. pur si simplu eu inchid si ei deschid, nici nu isi dau seama, pur si simplu le merge tv-ul in casa ca un zgomot de fond. Am facut 1-2 ori dar e degeaba.
        Cu foarfecul insa ar merge 😉

        0
  4. Larisa

    In ultima perioada am vazut numai bebelusi uitati in fata TV-ului pe Baby Tv, atat cat mama mai gateste o supa sau face smotru sau copii care mananca numai in fata tabletei/telefonului mobil in timp ce se deruleaza desenele animate preferate. Chiar ma intrebam in sinea mea, acum cateva zile, daca nevoia de a gestiona anumite lucruri prin casa ma va arunca in capcana de a-mi lasa copilul prada tehnologiei.. Cert este ca atunci cand mi se mai lasa un copil in grija, cate o ora-doua, incerc sa evit pe cat posibil telefonul (ultima oara l-am ascuns atat de bine, incat l-am gasit dupa vreo 2 ore, fiind pe silent).

    1+
  5. Robo

    asta cu “nu am tv in casa” mi se pare un pic asemanatoare cu “nu am alcool in casa” :))

    lasand gluma la o parte, eu sunt aproape socat ca exista oameni care cred ca un copil (sau un om, in general) poate fi dezavantajat daca nu se uita la televizor.

    mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea e cu fundul in sus – uite de exemplu aici avem o chestie despre care se stie ca poate provoaca dependenta si prajeste mai mult sau mai putin creierul (couch potato).
    si exista oameni care cred ca e rau sa nu te uiti la tv. oameni care se panicheaza ca daca nu lasa copilul la tv il dezavantajeaza.

    1+
    • Pfoa, sa vezi ce imi faca tata (tatal meu!) ca de ce nu las copilul la televizor, ca o sa vad eu ce patesc! ,ca va fi cu tableta toata ziua. Ceea ce nu are nici un sens pentru ca 1. Previziunile astea au dat gres si in trecut la faza cu “sa vezi ce patesti daca il tii toata ziua in brate” si 2. Nu o sa-i cumpar prea curand tableta 🙂

      Da, si mie mi se pare socant asta cu dezavantajele. Iar noi nu avem TV in casa pentru noi, ca noi am fost acolo mai intai, apoi a venit el.

      2+
  6. Mihaela M

    Eu am inceput sa deschid televizorul si o las pe fetita foarte putin, asta pentru ca daca mergeam in locuri unde era TV era foarte captivata, nu se mai juca, nu se mai misca, nu mai socializa. Nu aveam cum sa inchid televizorul altora pe motiv ca nu o las pe mandra mea sa se uite…. Acum nu mai prezinta interes aproape deloc :-). Cu masura in toate, nu vad care ar fi problema.

    0
    • De asta nici eu nu am fost radicala cu TV de la altii. E important, copilul sa stie ce e ala. O atitudine echilibrata e calea cea dreapta.

      1+
  7. Claudia

    Eu l am tinut departe de tv pana la 2 anisori. Acu se uita la desene dimineata, in rest ies cate 3 ore cu el afara. La cafenea ii mai punem uneori desene dar nu il tine foarte mult. Ii punem desene pt ca altfel ma ia la plimbare prin toate magazinele.
    😍Pupici

    0
  8. Imi doresc ca atunci cand voi avea copii sa gandesc ca tine la subiectul asta, Miruna!

    Ascultati interviul acesta cand aveti timp: https://www.youtube.com/watch?v=f3YtOgM6DEE

    2+
    • WOW! Ce minunat vorbeste! nu stiam de domnul asta: in video el verbalizeaza perfect tot ce am inteles intuitiv si experimental pe copilul meu in curs de ultimii 9 ani de viata. Da, asa am impresia de folosire: televizorul/telefonul e pe post de suzeta si de linistit.
      Dati-i o lingura de lemn si un capac de oala, astea sunt minunate! (da-i incolo de vecini 😀 )

      1+
    • Multumim pentru link! Cititorii mei sunt mai inteligenti decat mine ❤️❤️❤️

      2+
      • suntem mai avantati si mai informati. Inteligenta nu are a face cu astea. Inteligenta inseamna atunci cand iti pui intrebari, ca pui in cuvinte, ca mai cauti, si ca esti deschisa la alte opinii, si aici tu esti aia inteligenta.

        1+
    • Valeriu

      Spune domnul ala la un moment dat că ”nici unii adulti nu fac diferența între televizor și realitate” Hahahahah! 😀

      2+
  9. Eu nu știu unde as mai baga și desene în programul nostru. Nu zic ca avem un program foarte încărcat dar totuși citim ne jucam, facem activități împreună cu copii. Din când în când și excepțional ne uităm împreună la desene cu cartita sunt cehești și simpatice, nu se vorbește, arata de pilda cum se cresc plante sau cum se fac prăjituri sau ne uităm la cântece pe YouTube. În general ascultăm muzica, în mașină de pilda la un drum de 5 ore a am învățat doua cântece în cehă. Și când zic noi adică noi și copii.
    Eu sunt pe telefon des dar când ma așez pe jos sa ma jos sau sa citesc, telefonul e pe bar. Soțul îl lasă pe bar toată seară și îl ia după ce s-au culcat copiii.

    0
    • Sochez daca zic ca a fost o perioada cand nu am avut mobil? acum 5 ani. Situatia financiara nu a fost minunata si am descoperit ca…
      pot trai si fara. Acum vorbesc 10-20min pe luna. Am scos fb de pe el si mi-a ramas pinterestul – sunt dependenta. Mi se descarca si nu stiu pe unde 😀 .

      0
      • Eu am telefon deștept de relativ puțină vreme și WhatsApp e baza mai ales pentru bunici. Laptopul nu merge și nu ma grăbesc să-l repar. Dar eu trăiesc un pic în lumea ursuletilor de plus am impresia.
        Ah și am cartelă nu abonament. Ma rog asta și ptr ca ies mai ieftin așa.

        2+
    • ce frumos e la voi.

      0
  10. multi ani am stat fara tv si noi, intai eu, apoi eu cu soțul. ne a fost bine asa. ne am luat tv dar nu pot spune ca avem o dependenta. se intampla sa nu l deschidem cu zilele chiar. copilului mare i am pus desene disney in engleza,imaginandu mi eu ca va vorbi engleza fluent dupa aceea. aiurea, la trei ani n a mai vrut decat in romana :)). cred ca si tehnologia asta treb folosita cu masura. mai depinde acum si de obiceiurile fiecarei familii in parte. adica noi asa suntem, mai cu linistea, mai cu ale noastre, mai cu o carte. in alte familii e altfel. dar asta cu mancatul in fata tv ului pe mine ma revolta pur si simplu. dar iarasi nu pot generaliza, poate doar am eu noroc de doi copii mancaciosi care mananca linistiti in scaunul lor.. poate…

    2+
    • apropo de asta, eu ador să mănânc la un film. E plăcerea mea vinovată. Tocmai am terminat o pungă de pufarine la ultimul episod din Grey s.

      1+
  11. Sunt avantaje, dezavantaje si … o mare responsabilitate. Toate obiectele tech / smart sau cum vreti sa le mai spuneti au o singura chestie comuna – butonul de close. Evitarea lor nu mai este o solutie. IoT-ul deja bate la usa. Esential este sa invatam sa folosim acel buton.

    Eu cred ca tehnologia este benefica atat timp cat nu este folosita pe post de bona.

    Internetul pe smartphone este foarte periculos. Este ca si cum ati avea mereu in mana o bucata de ciocolata 🙂 Puteti rezista tentatiei?

    1+
    • fooooarte bine zis! Un smartphone fără internet nu mai e smart.
      Și să știi că eu foarte multe chestii pot face de pe telefon, mai nou am reușit și să scriu texte pe blog cu diacritice, să încarc poza și și să public. It is amazing.

      1+
  12. Am lesinat de ras la faza cu peria de wc… Asa-i e mult mai interesanta decat orice altceva si tot 1 an si 3 luni are mandrul :))) Solutia noastra a fost sa-i luam una numai a lui, nou nouta 🙂

    1+
  13. maddy

    mie mi se pare interesant cat de rapid retine un copil mic (3 ani) informatii si cat de intuitive sunt sistemele de operare incat pot fi folosite de cineva care nu stie sa citeasca.
    nu am o atitudine de respingere fata de tehnologie si vreau sa`mi invat copiii sa o foloseasca. fetele mele stiu la 3 ani sa aprinda un PC, sa intre in paint, sa deseneze schimband pensule si culori, sa dea new file, diferenta dintre OK si cancel, etc. stiu sa intre pe chrome si sa dea Y pt you tube si de acolo se descurca…stiu sa aprinda/stinga TV`ul dar si ca nu e bine sa apesi aleatoriu pe toate butoanele de la telecomanda, tastatura sau sa intre in setari la tablete, telefoane, etc. pot sa faca o poza si sa te incadreze corect, chiar n`ai emotii ca iesi fara cap sau doar jumatate de corp.
    asta nu inseamna ca nu deseneaza cu creionul pe hartie sau ca nu se joaca cu plastelina, nu ies in parc, etc dar cred ca e important sa stie sa foloseasca responsabil si tehnologia care ne inconjoara si face parte din viata noastra. daca noi n`am avut astea ca nu existau in anii `80, `70, etc, nu inseamna ca nici copiii nu trebuie sa vada asa ceva. parerea mea.

    2+
    • Si eu sint pro echilibru si asta incerc da fac cu copilul meu. Dar nici nu imi voi cumpara TV special pentru el. E aproximativ la fel de toxic dupa parerea mea ca si cand mi-as cumpara tigari, doar fiindca exista si multa lume le fumeaza.
      Iar tocmai faptul ca sunt foarte intuitiv si usor de folosit ma face sa nu ma ingrijorez pt faptul ca nu va reusi sa invete sa le butoneze. Si nu cred ca daca invata la 0 sau 1 an ii aduce vreun beneficiu.

      0
  14. Martins

    Hmmm am avut si eu dilema asta cu fetita mea de 13 luni: daca s-o las cu tableta ori la tv . Si am stat si am cugetat si am ajuns la concluzia ca folosite cu cap pot avea un scop educativ. Nu sunt de acord cu interzicerea categorica a tehnologiei. Pana la urma oricum copilul face ce vede la parinti asa ca mi se pare ipocrit ca eu sa stau la tv sau pe telefon si ei sa-i interzic. Si nu e chiar ca si cum as fuma sau as bea. Astea te omoara totusi pe bune…
    In plus, pt. ca e invatata cu cartile, din care stie deja vreo 5-6 pe de rost – poate chiar mai multe, se uita putin pe tableta sau tv si se plictiseste. Se duce la carti. Cred ca e m bine sa-i cultivi discernamantul de mic/mica decat sa-i interzici. Eu as vrea ca fetita mea sa stie cu ce se mananca tehnologia – traim totusi in sec. 21, dar sa invete ca ea face parte doar dintr-o serie de optiuni, si nu singura optiune.

    0
  15. Carmen

    Hai ca m-ai inspirat sa vorbesc cu soțul sa nu ne luam tv când ne vom muta. Noi suntem cu 3 in casa si ne uitam strict când doarme copilul. Sau când nu e acasa.

    0
    • Presimt ca o sa ma iubeasca sotul tau si n-o sa te mai lase nici la tv, dar nici pe net sa citesti bloguri de blonde 😛

      0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 195 queries in 0.368 s