”Weekend-ul cu copii e ca și cum ai îndesa toate cumpărăturile într-o singură pungă din biscuit înmuiat”

Descrierea îi aparține lui Simon Hooper, tată de fete, din UK. Într-o traducere și adaptare aproximativă, tipul zice așa. Sper să nu vi se potrivească:

”Weekend-ul acesta a fost ca și cum ai încerca să înghesui toate cumpărăturile săptămânale într-o singură pungă. Care are structura unui biscuit înmuiat în lapte. Îndeasă prea multe și se sparge, conținutul se varsă peste tot. Lumea se uită și mormăie „ce bine că n-am pățit eu”, în timp ce tu plângi tăcut într-un șervețel cu muci, plasat în buzunarul tău de unul dintre copii, după ce și-a suflat  nasul și te-a confundat cu coșul.”

Weekend-ul acesta e fost pentru noi ca o sfoară de care tragi să vezi cât se întinde.

Sunt obosită coaptă, abia am așteptat ziua de luni. Sigur că e grozav să petreci timp cu copiii, sigur că vreau să facem chestii, cu ei râdem întotdeauna din cele mai neașteptate motive. Doar că oricine are copii sau un gram de creier înțelege că ei, copiii, au și alte nevoie în afară să se joace. Și că niște părinți care muncesc în timpul săptămânii folosesc weekend-ul să mai facă și altele. Pentru că nu au când în alte zile.

Am de scos hainele de vară, căci de fiecare dată când găsesc un tricou, simt că mă îmbrac pe datorie.

Am de făcut niște mâncare, că de vreo două săptămâni nu știu să vă spun exact ce le-am dat la prânz și cină. Am de făcut un raid la tricouri și șosete, că e sezon nou, copiii au crescut, iar o să fac cumpărăturile înainte să știu exact care-s nevoile. Trebuie să intru și în creme, să le arunc pe expirate, să văd ce mai rămâne și să comand protecție solară.

Am de printat niște contracte. De luat cu soțul meu niște decizii referitoare la casă. De completat un pdf, printat și semnat împreună. Imprimanta îmi e acasă, deși n-ar fi prima dată când le-aș da unui centru să le listeze. Căci altfel pur și simplu nu știu CÂND o să mă ocup de ele.

Weekend-ul ăsta am făcut o excursie (poate ați văzut pe Insta), ne-am întâlnit cu niște prieteni, copiii s-au bucurat de copaci, unii de alții și de biciclete.

-Mami, eu nu vreau să mă duci la engleză, mi-a zis Tudor azi-dimineață în drum spre grădiniță. (Eu nici nu voiam, așa că am răsuflat ușurată.) Vreau să mă duc în parc cu bicicleta. Să mă dau pe bară. Să mă cațăr pe plasă. Pot învăța engleză la iarnă?

Sigur că da, fiindcă la iarnă viața va fi mult mai ușoară 🙂

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Simon (@father_of_daughters)