Categoria: Atenţie -blondă la volan (Pagina 2 din 8)

Ghid de condus maşina cu volanul pe dreapta

Atenţie, blondă la volan pe invers în Ţinuturile Reginei.

Continuare

Noile nonsensuri ale Sibiului: giratorii

Că tot n-am apucat încă să mă plâng de toate cele româneşti schimbate şi verificate la ultima inspecţie.

Paranteză: Dincolo de faptul că, mai nou, îmi place şi cum plouă în România, îmi asum ipocrizia românului, care din străinătate proslăveşte valorile naţionale. Ba nu demult mă povesteam cu un văr drag (care are o afacere online, dar trăieşte la Paris, veşnic şi iremediabil îndrăgostit de România) cum suntem penibil noi, care ne-am adunat jucăriile şi creierii şi care acum plătim taxe guvernelor adoptive, cum suntem penibili să vorbim despre viitorul României şi despre ce-ar fi mai bine şi ce nu. Am fost ca pacientul ăla de 250 de kile, care mi-a recomandat el nişte salate sănătoase.

În fine. Sibiul e minunat şi îl iubesc, asta doar ca să clarificăm. Dar NU MAI ARE SEMAFOARE! Deci, Sibiul se va transforma, din capitala culturală europeană în capitala sensurilor giratorii, la mare concurenţă cu Braşovul.

Continuare

Accidente simulate pe şoselele din România

Dacă aveţi maşină şi obişnuiţi să o folosiţi naţional, interjudeţean şi autostradăţean, acest post (LE:) precum şi comentariile vă interesează. Observaţii de pe traseul Sibiu – Bucureşti sau invers. Via Valea Oltului.

Continuare

Suspendarea permisului. De pieton!

Cum am intrat în Bucureşti de pe A1, cum m-am relaxat în trafic. Să mă explic: de atâţia bezmetici, zăpăciţi şi leneşi (cu semnalizarea) am dat prin Sibiu şi pe drum, încât am realizat că traficul bucureştean mă face să mă simt într-o siguranţă ciudată. Am mare încredere în reflexele şoferilor bucureşteni, taximetriştii mi se pare nişte genii ale fentatului roşului la semafor. Nişte genii nesimţite, abuzatoare de claxon şi tutun, dar nimeni nu-i perfect.

Şi ce văd?

Continuare

Aventură de-un weekend

Asta este o poveste clasică despre cum e atunci când o a treia îşi bagă coada. (Atenţie, post lung şi foarte colorat)

Am primit de la Citroen pentru câteva zile un DS3 în teste. Ştiţi maşinuţa? O s-o vedeţi acum. Sau poate ne vedeţi împreună prin oraş, că mă afişez cu ea cu neruşinare. Atâta neruşinare am, că am dus-o până şi la ai mei acasă, s-o prezint frumos, aşa cum se cuvine. Ştiam că nu mă face de ruşine, fiindcă varianta asta e “cea mai” full-options, dacă pot să zic aşa. Şi unde bombăneam eu până acum că interiorul de piele e o fiţă de snobi în maşină, să zicem că m-am răzgândit. Pe principiul: detaliile contează!

Continuare

Pedepsim fuga de la locul accidentului!

Pe asta am aşteptat să se mai aşeze apele până să v-o trimit. Tare mi-era să nu ajungă tunetele şi fulgerele mele până la dv. Sau flăcările de pe nări.
Pasiunea mea pentru şoferi de rable e demult. Îi urăsc cu acte-n regulă şi declaraţii publice, pe blog. Discut şi cu alte cunoştinţe despre ura noastră comună pentru şoferii nesimţiţi, de Dacii şi aproape ne facem un club. N-am nimic cu maşinile propriu-zise, dar am cu nesimţirea, dom’le.
Şi aşa ca un ecou al gândurilor negre trimise de mine în Univers, luni dimineaţa, mă împiedic de o nesimţire din asta, pe care nu o mai pot trece cu vederea. Ceea ce vă rog şi pe dv.

A intrat unul în mine cu maşina!!! Cea mai frumoasă maşină din lume a păţit o bubă mică, s-a luat puţin vopseaua de pe ea, nici o îndoitură nimic, doar foarte multă nesimţire. Fiindcă boul de la volan a plecat. A fugit, imaginaţi-vă. Să vedeţi cum s-a întâmplat, să vă minunaţi şi dv. Stăteam la semafor. Repet: eu stăteam.  Boul venea din sens invers, voia să facă stânga şi aştepta să treacă toată coloana în care eram şi eu ca să înainteze. Amândoi stăteam, deci. Până când cretinului i-a scăpat IQul pe pedala de acceleraţie şi s-a oprit în mine. Ce şi-o fi imaginat habar nu am. Eventual o fi crezut că e pedala de sărit peste, fiindcă pe direcţie rectilinie, tot înainte nu ar fi avut şanse. Ori o fi crezut că e pedala de scoatere a pelerinei magice, care te face invizibil şi te trece prin zid. Sau alte maşini, după caz. Fiindcă şi în spatele meu era altă maşină.

M-am enervat puternic, am tras pe dreapta, dar pe dobitoc ..ia-l de unde nu-i! Şi ca să vi-l imaginaţi mai bine: era un ţăran nebărbierit, la bustul gol, defilând pe Iuliu Maniu luni dimineaţa la 9! Într-o Dacie papuc gri scorojit. Bravo măi. Şi vă spun asta, fiindcă îl văzusem pe idiot. Şi m-am mirat de el, înainte să mi se confirme idioţenia. Să fi fost beat? Tot ce se poate.
Şi ca să nu-l confundaţi dacă-l vedeţi pe undeva, aflaţi numărul de la maşină: – B 82 PNA. Am un mesaj pentru el, fiţi aşa drăuţi să i-l transmiteţi. E scurt de tot, se-ntinde doar de la o uşă la cealaltă, cu trecere peste capotă. O trecere profundă! Puteţi folosi orice fel de cheie. Ca să-şi amintească de mine de fiecare dată când se urcă la volan.

Repet: – B 82 PNA

p.s. După incident, am vorbit cu un poliţist tânăr şi amabil, care mi-a explicat că e dreptul meu să-l pârăsc la poliţie. Fiindcă voiam musai treaba asta. Nu atât de maşină, cât de atitudine. De nesimţire. Cică faci o declaraţie, cretinul e dat în urmărie şi dacă-l găseşte, citez: “e infracţiune”. Să fugi de la locul accidentului. Şi dacă e infracţiune, ce? Plus, cretini sunt atât de mulţi pe lumea asta, că n-am vrut să mai încarc poliţia română. Plus, pentru mine era complicat să mă întorc la secţie, să mă semnez pe-acolo, să întârzii la birou. Dar vă rog pe dvs: dacă-l vedeţi, transmiteţi-i ceva de sănătate.

B 82 PNA

p.s. vorbesc serios.

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 51 queries in 0.152 s

Inline
Inline