Am auzit si eu ca, la al doilea copil, toate se intampla mai repede: merge mai devreme, vorbeste mai devreme, scapa de scutec mai usor. Ce au uitat sa spuna e ca si oboseala vine mai rapid. La primul copil, oboseala aia cronica a aparut pe la vreo doi ani ai lui. Aia de iti pui cheile in frigider, nu mai stii unde te-ai nascut, ai ochii impaienjeniti si rosii, ma rog. Stiti.
Turtă dulce la micul dejun
O mașinuță în magazin
Iaurt cu Mickey de la Mega
Ouă fără gălbenuș
Ca mami să renunțe la tot
A treia înghețată cu gust de vanilie
Poate știți modelul acela de bebeluș, dotat cu senzor din fabricație. Senzor din ăla, care face bebelușul, în momentul în care-l transferi din brațe în pat, să urle ca o alarmă. Noi am reușit performanța de a produce două astfel de modele și nu mă plâng deloc, doar constat. I-aș ține în brațe cât mă țin mușchii și oasele, azi se împlinesc 3 săptămâni de bebeluș nou în casa noastră și mie îmi e teamă că deja am început să uit. Cum arată în prima clipă, privirea lui cea dintâi, degetele mici de la picioare. Îmi place enorm să doarmă la mine în brațe, pe fratele lui l-am ținut vreo trei luni așa. Însă atunci era o situație, acum e altceva. Atunci aveam un soț full-time lângă mine și o bunică făcătoare de tot ce nu ținea de alăptat. Acum, am de făcut mâncare, de băgat la spălat, dar mai ales, încă un copil de iubit și îmbrățișat. Mă străduiesc să ofer atenție și carne caldă, de mamă, dar măcar perioadele când doarme, m-aș bucura, să doarmă fără mine 5 minute, cumva.
Să notăm în calendar: astăzi sărbătorim transformarea mea. Am făcut orez cu lapte și a ieșit atât de bun, încât copilul a mai cerut o porție. (Că am mai făcut până acum e un fel de-a spune, doar dacă delegatul către Mama Bu, Eme și Crockpot se pune.)
După ce copilul a stat lângă mine, să se asigure că nu greșesc ceva (el a văzut-o pe MamaBu de multe ori făcând orez cu lapte, eu niciodată. Atunci mi-a zis să mai pun zahăr, că nu-i destul. Ca să vedeți cât de bine și de des gătesc, aflați că mă sperie cantitățile de sare, zahăr și ulei. Nu era destul, așa că orezul acela a fost consumat cu adaos de miere. Na, măcar nu l-am aruncat. Pe tot… :p )… și după ce mi-a spus să stau liniștită, că el are încredere-n mine, m-a lăsat singură să prestez.
Degetele lui ștergând masa noastră din bucătărie. Mâinile lui ținând al doilea nostru bebeluș, mare cât palma lui dreaptă.
-Ți-ai fi imaginat? Acum 10 ani, când veneam la tine, în apartamentul ăsta?
-Nici vorbă. Dar, pe undeva, îmi cam doream.
-Lasă astea, că le scot eu.
Vreau să scriu o serie de articole despre pregătirea mea pentru naștere. Am o cezariană, îmi doream foarte mult o naștere vaginală, nu știam dacă o să pot, dar ce știam sigur că pot e să bifez toată lista cu lucruri care țin de mine ca să ajung acolo. ”Spinning babies” e unul dintre ele.
