Când se simt înțeleși, copiii acceptă mai ușor că nu primesc ceea ce-și doresc

Turtă dulce la micul dejun

O mașinuță în magazin

Iaurt cu Mickey de la Mega

Ouă fără gălbenuș

Ca mami să renunțe la tot

A treia înghețată cu gust de vanilie

Toate cărțile de parenting, unde citim despre copiii noștri, vorbesc despre relații umane, de fapt. Adesea am găsit lucruri care mi se aplică perfect și mie, și soțului meu, și cam oricăror persoane care au sentimente. De exemplu, iubitul m-a învățat destul de devreme că o conversație poate fi mult mai interesantă când nu ții cu dinții de o idee, doar pentru că e a ta. O minte deschisă e mult mai s3xy decât orice aftershave bengos. Secretul constă în faptul că nu intri în defensivă. Să nu te simți atacat. Apoi, la conferințele despre cuplu, am auzit adesea zicându-se că cel mai eficient se rezolvă o problemă, când faci front comun cu partenerul, nu când vă atacați reciproc. Diferența e fix asta: să fim în aceeași echipă, să avem același scop, să ne simțim înțeleși unii de alții. Copiii -de părinți, nevestele -de soți, bărbații -de femei. Problema e dușmanul, nu celălalt.

E ca într-o negociere clasică, tehnici folosite de marii experți. Când vrei să obții cu adevărat un rezultat, nu înseamnă că automat cineva trebuie să piardă. Înseamnă doar să înțelegi și cealaltă parte și să cădeți la un acord. În momentul în care ne vom privi copiii ca pe niște ființe egale din acest punct de vedere, vom ajunge să îi respectăm cu adevărat. Și doar când ei se vor simți înțeleși, vor ajunge să reacționeze rațional.

O să funcționeze asta tot timpul? Evident că nu. Pentru că relațiile nu sunt matematică. Nici când te uiți la Jamie Oliver și măsori exact cât el, nu îți iese mâncare de două ori la fel, apăi când vorbim de oameni și sentimente. Însă, în general, pe terenul unei relații bazate pe înțelegere, cred că ne e mai ușor să depășim momentele grele. De ambele părți, că nici părinții nu-s de fier.

foto Shutterstock