Cand vrei sa fugi, iar solutia e sa te apropii. Resursele sunt copiii tai

Am auzit si eu ca, la al doilea copil, toate se intampla mai repede: merge mai devreme, vorbeste mai devreme, scapa de scutec mai usor. Ce au uitat sa spuna e ca si oboseala vine mai rapid. La primul copil, oboseala aia cronica a aparut pe la vreo doi ani ai lui. Aia de iti pui cheile in frigider, nu mai stii unde te-ai nascut, ai ochii impaienjeniti si rosii, ma rog. Stiti.
La al doilea copil, am atins aceasta oboseala ingrozitoare in saptamana pe care tocmai o incheiem.
Ieri am iesit din pijama la ora 4 dupa-masa si m-am simtit cel mai aproape de conditia de om. Nu am dormit non-stop pana atunci, nu va faceti iluzii, dar am dormit cat de cat. Cand te imparti intre doi copii, timpul pentru orice ai de facut se inmulteste. Nu ma plang, doar constat.
Descoperirile din zilele astea:
Cand constientizezi ca primul nascut are nevoie de tine si numai de tine, rabdarea ta se poate apropia de infinit.
Nu ma asteptam din partea mea sa fie atat de aproape infinitul. Si sa nu fie nevoie sa platesti cu odihna intrarea spre el.
Revelatia de zilele astea:
Titlul.

Ca sa intelegeti cum e viata mea zilele astea, cam tot timpul vorbesc doi oameni cu mine in paralel. Tudor vorbeste tot timpul, asta e standard. Frate-sau vine puternic din urma, plus ceilalti, care isi dau rand. Apoi mai sunt si gandurile mele, pe care, din fericire, inca le mai aud.

De cand s-a nascut Victor, am fost tot timpul impreuna. Mai putin cat am facut dus, pentru ca baiatul cel mare a depasit faza de a fi cu mine in baie, iar cel mic inca n-a ajuns acolo.

Deci e galagia. Scutecele. Plansul fara cuvinte si ghicitul, oare ce-o insemna el. Presiunea “mananca, roaga-te, alapteaza”. Bea si dormi. Iubeste copiii in functie de nevoile lor, iar cand sunt asa mici, principala nevoie a lor esti tu. No, si cum am putea spune ca eram coplesita un pic, mi-am inecat coplesirea intr-un bol mare cu pufarine, ca parte din multitasking-ul “mananca, roaga-te si alapteaza”. Mai ales, ultima parte. Am declarat, probabil cu voce tare, ca maine -adica astazi- o sa am nevoie de o pauza pe undeva, sa nu vorbeasca nimeni cu mine. Si nu, somnul nu se pune!

Mama a luat copiii, sotul meu e de doua zile la un congres, ca asa-i viata cand tocmai ai facut al doilea copil, nedreapta, iar eu am apucat sa ma si spal pe dinti. Apoi, Tudor se plangea ca ii e somn si vrea la culcare. Asa ca, hop, in pijamale, stins lumina si, daca cineva a crezut ca am luat somn, tare se insela! Desi cata nevoie aveam.

Cel mic are colici, cu greu il linistesti. Cel mare are nevoie sa stie ca-l iubesti. Cu tot ce vine asta la pachet. A cerut titi si el. L-am invitat la san, intotdeauna il invit cand cere. M-am asezat intr-o pozitie care sa fie accesibila pentru amandoi copiii mei, dupa care cel mare doar si-a pus capul pe piept si am inceput sa povestim. Nu ne priveam in ochi, dar ne simteam inimile cum bat. Toti trei. A fost minunat.
La finalul discutiei, am plans. Pentru ca mi-am dat seama ca nu numai copiii au nevoie de mama, ci si invers: mama, de ei. Mi-am petrecut ziua fugind, cand, de fapt, mi s-a umplut sufletul doar cand ne-am apropiat.

foto Pixabay

Articolul anterior

Când se simt înțeleși, copiii acceptă mai ușor că nu primesc ceea ce-și doresc

Articolul următor

Din capitolul ”dragostea trece prin stomac”

15 Comentarii

  1. Imi cer scuze pt lipsa diacriticelor. Scriu de pe telefon.

    1+
    • Gabriela

      Draga de tine. Noi ne bucurăm că mai apuci. Te pup cu gânduri bune 😘😘😘

      1+
    • Kinga

      I hear you, sista’! Am trecut prin asta cu cei mari (8 si 10 ani), iar peste cca. 3 saptamani incep din nou, cu cei mici.Habar nu am cum ma voi descurca.E drept, ca cei mari sunt la scoala juma’de zi, but still, dimineata trebuie sa-i pregatesc, iar cand vin acasa, au nevoie de mine mai tare cateodata decat asta mica de 2 ani.Si va mai fi si bebe.Imi imaginez ca vom sta gramada toti, cu cei mici pe san si cei mari in jurul nostru, povestind, razand. Asta in zilele bune…iar in cele mai putin bune…magneziu si umor, asta functioneaza sigur.
      This shall pass, too…

      1+
  2. Mihaela

    M-au dat lacrimile…Mi-am adus aminte ce greu a fost.Cu patru fete, oboseala cronică o am si acum, desi cea mai mică are 6 ani acum.Dar e foarte frumos si va fii frumos si greu mereu.

    1+
    • Cand crezi ca stiai cum e sa fii superobosit, pac, mai faci un copil ca sa iti dai seama ca habar n-aveai despre ce vorbesti 🙂

      2+
  3. Denisa

    😊Prima luna( sa fim optimisti) e intensa.
    Acomodare pentru toata lumea.
    La noi agitatia de la colici s-a diminuat un pic cand am putut sa-l pun pe burtica( stiu ca nu e recomandat, supravegheam) .
    Pozitia asta ii convenea mai bine si la somn.
    Eu eram de acord cu orice pozitie care aducea linistea.
    Foarte corecta si hazlie descrierea simptomelor de epuizare, eu ma felicitam de fiecare data cand , la vizitele medicale, raspundeam la intrebarile clasice, cum va numiti, ce varsta au copii…noroc ca nu intrebau si unde am pus cheile:).
    Am avut o perioada “plina”( dus si spalat pe dinti in vis) …un timp…ma consolam cu ideea ca sunt langa mine, ca o sa -mi fie dor de perioada asta( asa imi povesteau mamele de adolescenti) si ca bine ca sunt sanatosi.
    Multa odihna si putere iti urez,
    Denisa

    0
    • Multumesc. Esti foarte draguta. Imi place perioada asta, ador bebelusul, doar somnul asta intrerupt e un chin. Cand aveam doar unul, era mai simplu ca puteam dormi mai cu el. Acum, dorm in ritmul celui mare, care ca un barbat adevarat nu e intrerupt de chestiile din jur. Pune capul pe perna si ia somn. Dar, dimineata, se trezeste..

      0
  4. Diana

    Ma regasesc,Casian (3 ani si4 luni) si bebe Vladut (o luna)….si un tati plecat pentru 33 de zile,zile in care noi trei suntem singurei.Uneori ma simt neputincioasa si ma gandesc ca nu mai rezist,mai ales atunci cand bebe Vladut plange ca-l doare burtica ,iar Casian isi cere si el drepturile…dar pana la urma merita efortul si toate orele alea nedormite!

    0
    • Diana, meriti o statuie!!! Cel putin! Sincer, imi imaginam ca e greu singura cu doi, dar uneori chiar nu am solutii, la fel cum nu am trei maini.

      0
  5. Maria I.

    Eu am trei fetite 5ani,3ani si cea mica 6 saptamani.In ultimele doua saptamani cele mari au fost super bolnave cu febra,muci si tuse.Bebelina a avut doua saptamani(aceleasi) cand se trezea la 2 si nu mai dormea pana la 6.Am fost praf…Acum ma rog sa nu se imbolnaveasca bebelina!!!Multe minute de somn iti doresc si sanatate tuturor!!!

    1+
    • Sanatate multa! Poate scapa cea mica si mai recuperezi si tu!

      1+
      • Violeta

        Pentru colici sint ceaiuri anume. Eu il linisteam pe al meu cu ceai de chimen, farà zahar, evident cite un pic. Dupa asta, nu mai plangea. Ma invatase o moasa in varsta. Intreaba pediatrul. Numai bine si….. Somn usor😴

        0
  6. Elena

    Scrieti cele mai frumoase povesti de dragoste. Multumesc!

    0
  7. Nikoll

    I feel you. Baiatul – 4 ani si 3 luni;pitica – 3 luni. Il adaugam si pe sot, care si el este un bebe mic, plus job-ul (noroc ca sunt un fel de stay at home working mommy 🙂 ), iar somnul meu e pierdut definitiv.. Si stii ce e mai trist? Fii-mea doarme toats noaptea, de la 9 seara pana pe la 5, fii-miu si el de la 11 noaptea pana pe la 8-9 dimimeata… Dar cum ziua sunt zombie si cu ei dupa mine, noaptea ramane pt spalat haine, vase(tura 2-3), dat cu aspirator (tura 2), citit, savurat o stire, un netflix si niste munca…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.491 s