Am fost la curs de ”spinning babies”, cu moașa Livia Toboșaru (parte din pregătirea mea pentru naștere naturală)

Vreau să scriu o serie de articole despre pregătirea mea pentru naștere. Am o cezariană, îmi doream foarte mult o naștere vaginală, nu știam dacă o să pot, dar ce știam sigur că pot e să bifez toată lista cu lucruri care țin de mine ca să ajung acolo. ”Spinning babies” e unul dintre ele.

Când am ieșit din apă, la mare, mi-am dat seama pentru prima dată: cât de mare e bagajul pe care îl port în față! Un bebeluș, o placentă și niște lichid amniotic, plus câteva kilograme pe care e normal să le iei în sarcină. Dar cum te simți în apă… Am înotat ca un pește cu talie, dacă m-ar fi ținut plămânii, nici n-aș mai fi ieșit din poziția broscuței și-aș fi dormit în mare.

Ați intrat vreodată cu haine pe voi în piscină? Sau în orice fel de apă? Și ați văzut, când ieșiți, cum se simt grele pe voi, ca și când vă trag pe spate. Exact așa e și cu burta unei gravide, numai că e tot timpul. De ajungi să te obișnuiești și să nu îți mai dai seama. Își dau seama doar oasele tale, mușchii, coloana vertebrală. Noroc că mai vine vara și mergem la plajă.

Ieri, m-am simțit din nou așa ușoară, numai că n-a fost nevoie de nicio apă. Mi-a arătat Livia Toboșaru, într-o oră, câteva exerciții de spinning babies. Aceste tehnici au fost puse cap la cap de către o moașă, care a urmărit femeile în sarcină și travaliu și a observat ce anume făceau diferit cele cărora avea să le fie mai ușor. Practic, îi faci loc bebelușului în burtă, să se așeze mai bine în poziția optimă. Eliberezi presiunea din pelvis, care se exercită pe ligamente. Pe unele femei le și dor aceste ligamente. De exemplu, pe mine mă doare ligamentul rotund din partea stângă. Pe altele le doare spatele, etc. Unele au asemănări cu exerciții din osteopatie, altele cu exerciții ale femeilor din anumite triburi, deși pe mine partea asta prea puțin mă interesează.

Mi-a plăcut că a fost și soțul meu prezent, la insistențele Liviei, că aceste exerciții nu pot fi făcute de femeie singură. Unele sunt solicitante și pentru partener, noi am râs un pic, când al meu s-a îndreptat spre scaun și l-am întrebat dacă a obosit DEJA.
-Doooh, lucrez de azi-dimineață, am operat…
-Eu port copilul tău de 9 luni în burtă.

1-0 pentru mine :))

Vă povestesc despre exerciții cât pot, însă cred că e important să îți arate cineva cum ar trebui să simți niște lucruri, ca apoi să poți face acasă corect. Mai vreau să spun că există tehnici speciale de întors copilul care stă în altă poziție decât cea corectă pentru nașterea vaginală: cu capul în jos, cu fața spre spatele mamei. Adesea, bebelușii care stau transversal, cu fața invers, cu capul în sus pot fi ajutați să se poziționeze corect. Sunt exerciții speciale pentru asta, Livia nu mi le-a arătat, pentru că, din câte știu de la ultima ecografie și din câte simt, am un bebeluș cu fundu-n sus. Iar asta e grozav. Tudor era altfel poziționat, lucru evident și pentru mine.

Există câteva contraindicații pentru aceste exerciții, una dintre ele fiind placenta poziționată anterior. De asta, e bine să nu te apuci de capul tău de făcut pe-acasă.

Scriu despre asta pe blog, pentru că mi se pare important pentru toate mamele care își doresc o naștere vaginală. Dacă fătul nu e în poziție optimă și vreți să-l aduceți acolo, merită un drum până la București, dacă la voi în oraș n-aveți pe cineva specializat în asta.

Fun fact: Livia ne-a povestit că, atunci când a făcut cursul, aveau o traducătoare foarte însărcinată. În 38-39 de săptămâni. Și cum era singura tipă însărcinată din sală, trainer-ul a demonstrat toate exercițiile pe ea. Cursul a durat 2 zile. În prima zi, povestind, le-a zis că doarme foarte prost, se trezește des la baie, că o doare spatele și e foarte obosită. Iar toți specialiștii prezenți au asigurat-o că e ceva normal, corpul își face antrenamentul pentru nesomnul care urmează, se adaptează noii greutăți etc. După ce a fost material didactic, duminică dimineața a venit ca o floare la curs și le-a zis tuturor că a fantastic! Că a dormit neîntoarsă! Că nu o mai doare nimic! Ce dovadă mai bună că lucrurile astea chiar funcționează?

Știți, eu nu sunt foarte genul-uleiuri-esențiale ca să zic așa, dar aici chiar nu e vreo scamatorie. Vorba soțului meu, sunt lecții pure de mecanică. Doar că nu le știi singur, poate lumea le știa acum o mie de ani, dar femeile între timp se pricep la pixeli și html, la butoane și politici externe, au câștigat pe o parte și au pierdut pe alta. Asta e.

• Primul exercițiu e cu o eșarfă lungă și lată, numită rebozo. E din tradiția femeilor mexicane. Greutatea burții e preluată de această eșarfă, pe care o ține partenerul și o pendulează ușor. În momentul când îți dă drumul, îți dai seama că, până atunci, pluteai.
• Al doilea exercițiu e unul cu capul mai jos de abdomen. Aplecat, cumva. Ăsta mi-a plăcut cel mai mult. Bebelușul coboară cu gravitația spre piept, eliberând pelvisul. Te simți ca la 15 de ani.
• Al treilea exercițiu e într-o poziție culcată pe spate, cu un picior peste celălalt. Mi s-a părut foarte relaxant, pentru că ești toată abandonată, în cel mai bun sens.
• Al patrulea exercițiu e și cel mai simplu. Partenerul pune mâna în față și în spate pe pelvis și rămâne așa. A fost plăcut când ne-a arătat Livia, dar când a venit soțul meu… poate o să râdeți și o să ziceți iar ”hormoni!” și poate aveți dreptate, dar a fost cu sclipurici sub piele.

Asta scriam a doua zi după curs. Cred că eram în săptămâna 37. De atunci, am făcut zilnic aceste exerciții acasă, cu soțul. Nu ne lua mai mult de 10 minute. Și era un bonding extraordinar. Chiar zilele trecute mi-a zis soțul că parcă îi e dor de niște spinning babies.

Ce pot să vă spun e că, la ecografia din săptămâna 38, medicul mi-a zis că bebelușul are circulară de cordon. Când s-a născut nu mai avea, semn că și-a scos-o singurel. Dacă au ajutat aceste exerciții? Cred că da. Pentru că îi făceau copilului loc să se așeze mai bine. Și erau parte din planul meu “nu știu dacă pot naște vaginal, dar știu că pot bifa toate lucrurile care să mă ajute la asta”.

Puteți căuta exercițiile și pe youtube, dar eu v-aș recomanda să vi le arate prima dată cineva cu experiență, ca să știți cum ar trebui să se simtă ceva și să nu deranjați bebelușul. Pe mine, de fiecare dată, mă întreba soțul cum mă simt și dacă e bine ce face.

Livia Toboșaru este moașă licențiată a Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, consilier în alăptare certificat IBCLC, consultant babywearing Trageschule (advanced). E și mamă de 4 copii născuți natural și alăptați. Pe Livia Toboșaru o găsiți pe prăvăliapărinților.ro. V-o recomand din tot sufletul, are doar lucruri bune să ne-nvețe.

Image by StockSnap from Pixabay