Nici nu i-au căzut genele de la ochi, nici măcar o unghie falsă nu i s-a dezlipit. Și nu vă păcălesc deloc. Un articol după mai multe povești adevărate.
Luna: May 2019 (Pagina 3 din 4)
Dacă m-ați urmărit pe facebook în ultima vreme, ați văzut noua pasiune a lui Tudor pentru Gașca Zurli. Avem un cd pe care-l ascultă la combină, și-l pune singur, dă mai tare, mai încept. Melodia lui preferată e guli-guli, adică aram sam sam. Are costumație de guli-guli, patul nostru e scena lui, ce mai, un fan adevărat.
Nu știam dacă apuc să mă văd și cu prietena mea din liceu, deși îmi doream. Rareori se întâmplă să știu lucruri despre programul meu, însă, de cele mai multe ori, facem o supercombinație de tot ne vedem cumva. Ori vine ea după mine, ori îmi face o vizită și mă găsește în pijama. Ea e genul de om care nu îți măsoară câte șosete făcute burlan ai pe podea și genul care nu povestește despre vasele tale nespălate. Bine, am și locuit împreună o vreme, deci am împărțit mai multe lucruri decât chiloți la spălat 🙂
Sunt 18 ani de când lângă bunica mea nu mai doarme nimeni, deși în prima săptămână am rămas eu cu ea, ca o lampă de veghe aprinsă. Să o iau în brațe dacă plângea, m-am gândit. Să n-o las să viseze frumos, am sperat, de parcă-i poți păzi omului visele. Sunt 18 ani de când stinge ultima lumina și trage prima draperia, 18 ani de când nimeni n-o mai trezește cu sforăit, cu sucit, cu plecat, cu venit. Pentru că nu mai doarme nimeni lângă ea, în afară de amintirea bunicului meu și gândurile ei clare ca o lacrimă de stejar.
Nu, ce am fi vrut cel mai mult și mai mult din lume e ca oamenii să gândească înainte să vorbească. Asta, în primul rând. Cred că cele trei întrebări ar trebui să ne ajute să nu mai debităm prostii: Ajută pe cineva ce zic? Dacă nu, mai bine taci naibii din gură. Supără pe cineva ce zic? Dacă da, se aplică tot regula de mai sus. Mai poate fi ceva schimbat referitor la ce zic? Atunci, mucles.
E o întrebare, să știți. În Anglia, era super ușor, pentru că cei mai mulți preferau să le spui după numele mic și, în afara adresărilor pe numele de familie, verbele aveau aceeași formă și cu dumneavoastră, și cu tu.
