O să fiu cât se poate de obiectivă, nu o să mă rățoiesc în limbaj. Eu circul mai degrabă puțin decât mult cu taxi/Uber, să zicem așa. Nici cu mașina personală nu mă dau în spectacol, iau metroul de câte ori s-ar putea. Însă, uneori, știți și dv, n-ai cum să fii hipster din ăsta eco-bio și te dai jos dintr-un tramvai să te urci pe o banchetă comodă, pe patru roți.
Cred că e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din lumea civilizată și din toată perioada cât am locuit în UK. Știu, ar fi trebuit să cunosc lucrurile astea mai devreme, dar niciodată era o variantă proastă și ea.
-Ți-am spus că am fost la doctor? îmi zice prietena mea.
-Mi-ai zis că vrei să te duci.
-E totul ok.
-Știam eu 🙂
Am mai mult de trei ani de la cezariană și încă mă taie în carne vie, deși jumătate de cicatrice nu se mai vede deloc. Cealaltă jumătate e ca o zgârietură veche, despre care creierul meu de medic știe că se va duce cu timpul la fel ca sora ei contralaterală. Însă creierul meu de mamă știe că unele cicatrici nu se vindecă niciodată, poate doar dacă bei destulă vodcă să le uiți. Habar n-am, nu intenționez să încerc vreodată.
În vacanța de 1 mai, noi am fost la Grădina zoologică din Sibiu. În cele două zile – sau, mai bine zis, în cele 3 ore din cele 2 zile cu soare, am ales să ne petrecem timpul aici. Vă povestesc cum a fost, că e musai să faceți o vizită când sunteți în zonă.
Sarcina asta m-a prins la început aproape de greutatea mea ideală, așa că am început cu un optimism considerabil referitor la hainele de gravidă. Păstrasem tot de la prima sarcină, fără să iau în calcul că în ce intra burta de 10 luni, intră burta de 3 luni cam de 3 ori și-un pic. Nu numai în socotelile matematice, ba și în cele realistice. Deh, greșeală de începător.
