Nu că m-ar fi întrebat cineva, dar na. În vinerea mare am fost cu toții la înconjurat la Săliște, cum spune tradiția siminească. A fost neașteptat de cald, atât de cald, încât nu mi-a părut rău de momentul în care mi-am lăsat căciula acasă. Tudor a făcut fața așteptării de la înconjurat chiar mai bine decât tatăl lui, care era conducătorul găștii de copii. Toți părinții au fost recunoscători, mai puțin ceilalți tați care sigur înjurau printre rugăciuni, gândindu-se la ce-i așteaptă după sfânta slujbă, acasă. Cunoaștem cu toții predica “tu de ce nu ești așa implicat”, aplicată bărbatului tău de câte ori îl vezi pe al alteia că arată orice urmă de tată dedicat.
Luna: May 2019 (Pagina 4 din 4)
View this post on Instagram
Mi-am luat câteva roșii în cap când am scris despre pericolul promovării grașilor sub umbrela toleranței. Adică, interzicem reclamele la țigări pentru că faci cancer de la ele, dar promovăm tot mai mult niște coapse care n-au mai văzut o salată verde din mezozoic încoace. De ce? Pentru că e ceva nou și atrage atenția. Și atenția e tot ce își doresc brand-urile de la publicul larg.
În mod aproape firesc, au urmat dinții. Mai exact, lipsa lor.
Tudor face inventarul jucăriilor lui, de parcă ar fi fost altcineva să se joace cu ele cât timp noi am lipsit. Tatăl lui despachetează, semn bun pentru primăvara care abia a început. Mamă-sa scrie, în timp ce soarbe, atentă să nu se ardă, din supa de ghinde proaspăt pregătită de băiatul ei. Supa de ghinde e specialitatea lui.
Soțul meu, cu burta plină și somnul făcut, după una dintre multele mese copioase de zilele astea:
-Mai demult mergeam pe jos, domnule. Și-și mângâie părintește burta cu mâna dreaptă. (Nu e vreun burtos, dar chiar și un atletic ca el se resimte după atâta cozonac)
În Anglia nu aveam nici mașina, și după ce aveam, nu o folosea el 🙂 că eu aveam un motiv obiectiv: naveta.