Nu știam dacă apuc să mă văd și cu prietena mea din liceu, deși îmi doream. Rareori se întâmplă să știu lucruri despre programul meu, însă, de cele mai multe ori, facem o supercombinație de tot ne vedem cumva. Ori vine ea după mine, ori îmi face o vizită și mă găsește în pijama. Ea e genul de om care nu îți măsoară câte șosete făcute burlan ai pe podea și genul care nu povestește despre vasele tale nespălate. Bine, am și locuit împreună o vreme, deci am împărțit mai multe lucruri decât chiloți la spălat 🙂
Facem planuri, le schimbăm de cel puțin o sută de ori pentru că: noi aveam o masă în familie la Sibiu, apoi un drum neprevăzut după scoverzi, toate astea suprapuse unei febre a copilului.
-Tudor nu a adormit în mașină cum preconizam, deci nu cred că va rezistă prea mult în seara asta.
Ea știa că voiam să îl culc eu. Mai ales când e bolnav copilul, are nevoie de mama lui.
-Ești sigură că pot să vin la tine? Știi că nu mă supăr dacă nu.
Rămăsese să treacă ea pe la noi pe seară, dar adevărul era că nu prea mai avea sens acum. Era târziu și ea chiar nu se supără.
-Așa e. Ai dreptate. Hai că văd când adoarme și te sun după, că poate ieșim la o plimbare pe undeva.
Și chiar nu s-a supărat. Nu a fost prima oară, ba cred că a fost sigur a suta oară când am pățit ceva similar. Eu, că ea e mai stabilă. Dar nici nu ține scorul, niciodată nu mi-a scos ochii cu ceva. Ba mai mult, atunci când ne vedeam mai rar, căci s-a întâmplat să ajung în Sibiu și să nu ne vedem la față, a fost și mai înțelegătoare decât de obicei. Uneori se mai întâmplă lucruri din astea între prieteni și nimeni nu o ia personal.
Lecția nesupărării pe tine
Au fost situații și inverse, în care eu eram prietena mea. Nu m-am supărat, de exemplu, în clasa a 10-a când ea și-a făcut un iubit și ieșea doar cu el și nu cu noi, gașca de prietenele ei. M-am gândit atunci repede să mă simt mai degrabă fericită pentru ea decât părăsită în sinea mea. Plus, între noi fie vorba, băiatul nu era husband material, deci nu mă puteam realmente îngrijora 😉
După care au mai fost situații, nu numai cu ea, din care nu m-am supărat. Sunt lucruri care se întâmplă fără să le pui la suflet, cu oamenii pe care îi știi oricum aproape de inima ta.
Deci pot și eu, sunt capabilă de nesupărare. Aveam nevoie să dovedesc această teorie înainte de a continua. Ca la matematică: începem de la un adevăr demonstrat.
Și atunci, de ce nu aplic aceleași mecanisme și altor situații din viața mea? De ce sunt obsedată de litere corecte și de ținut de cuvânt? De ce mă doare când cineva se bagă în față la coadă la pâine de parcă mi-ar fi băgat un cuțit în gât! De ce mă mâhnesc cumplit bunicii care nu își caută nepoții prea des? De ce judec aspru mamele care nu-și întreabă copiii, când le calcă pragul, dacă au mâncat. De ce mă revoltă bărbații care-s niște putori, chiar dacă nu sunt ai mei? De ce mă disperă mamele care și-au lăsat copiii să fie crescuți de bunici? De ce mi se înroșesc urechile când văd bebeluși spânzurați greșit de mamele lor. Sau copii pedepsiți. De ce mi se strânge stomacul când văd biberoane în guri de sugar. De ce mă supăr pe vedete care fac reclamă la lapte praf? Și pe cunoștințe care nu ies la vot? Pete care nu ies la spălat? Chelnări care nu îți dau rest și telefoane care nu sună când te aștepți.
Pe Ștefi nu m-aș putea supăra. Dar Ștefi scrie corect și nu se bagă în fața ta.
foto Pixabay
Elena
Ma uitam pe lista si ma gandeam daca din enumerare e ceva care nu ma supara. Nu am gasit! De la inrosit de urechi la revolta privind laptele praf. Va multumesc din nou ca nu sunt singura :)).
Acesta e doar unul dintre articolele in care ma regasesc 100% si intr-un fel, ma iert. Ma iert ca simt tot ce ati descris.
Prietenilor le tolerez mult mai multe lucruri decat imi tolerez mie si slava Domnului, mi se tolereaza multe ( posesoare de gura care vorbeste multisor)
Bunica cu bundita
Nu te poti supăra pe cine ți-e drag cu adevarat, ptr ca iubirea nu e suparacioasa ,e sinceră !
Miruna
Bunica cu bundita presedinte! Uite ce de like-uri, imi vine sa te las pe tine la volan ;))
Laura V
Am citit lista si m-am suparat: pe toti aia inșirați acolo. Si am ajuns la biberonul din gura sugarului si laptele praf, și mi-a trecut supărarea. Pe toți cei de dinainte. Pentru că și sugarul meu a stat cu biberonul in gură. Și cu laptele praf. Pentru ca nu a supt la san. Nu stiu de ce: poate nu am fost o mama bună, poate nu am știut unele lucruri. Știu doar că NIMENI nu m-a ajutat atunci: nici doctor, nici asistentă, nici în spital, nici în afara lui. Nici internetul nu era așa dezvoltat. De fapt in 1999 nu prea era deloc. Doar soțul, disperat, dupa o saptamana mi-a adus o pompă de sân, lapte praf si un biberon. Disperat ca dimineața ne găsea epuizate de foame și plâns pe amândouă. Dar nu asta e important. Incercati sa nu judecati: fiecare dintre noi trece prin alte experiente – mai bune sau mai rele. Și supărările noastre au legătură doar cu experiențele noastre.
Miruna
Pai experientele noastre au legatura doar cu experientele noastre… deci cum ramane cu asta? Imi pare rau ca nu ai putut alapta, imi pare foarte bine ca te-ai straduit, ca ai vrut, ca stii ca asta e cel mai bun lucru.
In contextul campaniilor foarte agresive la laptele praf (am cativa prieteni in acest moment implicati in campanie si multe vedete, vad clipul ala pe facebook de a trebuit sa raportez ca mi-l arata de prea multe ori), in contextul in care alaptatea la noi in tara e sub 16%, ar trebui sa ma bucur cand vad un bebelus cu biberon in gura?
Rox
Și ce dacă. Vorbești de parca laptele praf ar fi cocaina și femeile niște tâmpite care ar vrea sa alăpteze dacă nu le-ar prosti reclamele. Este aberanta presiunea din prezent pentru ca mamele sa alăpteze.
Sara
Acest articol despre prietenie si iertare ascunde un mesaj mom shaming. Urmarind campania #DepresiaPostnatalaExista de pe La Primul Bebe am fost socata sa realizez cum mamele pot trece prin cele mai grele incercari, dar imposibilitatea de a alapta sau de a alapta exclusiv este in majoritatea cazurilor triggerul pentru depresia postnatala. Avand in vedere publicul acestui blog mi se pare riscanta fraza cu “biberonul in gura de sugar”. Mie sincer mi se strange stomacul cand mamele nu sunt blande cu alte mame.
Miruna
Eu nu am zis nimic de alte mame, am zis ce simt eu cand vad un biberon. Ca tu ai ales sa intelegi altceva is on you.
Sara
Nu este nimic on me, cand ai scris ca ti se strange stomacul cand vezi biberonul in gura unui sugar ai transmis ca ai o reactie negativa, de repulsie cand vezi un bebelus hranit cu biberonul. Acea reactie poate fi perceputa de persoana care ofera biberonul (sigur poate fi si altcineva, dar cel mai probabil,mama, deci da te-ai referit la alte mame implicit) si poate face rau. Si textul scris aici, unde publicul este informat si pro alaptare in majoritatea lui poate face si mai rau. Si nu, nu este o problema medicala, nu se poate compara cu purtatul intr-un sistem neergonomic. Un copil hranit cu formula poate fi la fel de sanatos ca unul alaptat – fara carente etc. Copilul meu este nascut natural si alaptat cu drag si spor (as we speak actually 😁), dar sincer iti spun ca ar fi fost la fel de perfect si nascut prin cezariana si hranit cu lp. Din punctul meu de vedere cezariana este mai grea ca nasterea naturala, hranitul cu formula mai dificil decat alaptatul – sincer nu-mi pot imagina cate biberoane speli/sterilizezi in primele luni in loc sa stai pur si simplu cu bebe in brate si netflixul pornit.
Miruna
Da, și eu cred că hrănitul cu formulă e mai greu, dar are niște dezavantaje, niște riscuri chiar. Nu o spun eu, o spun atâtea studii, atâția medici. Deci chiar dacă tu crezi că ar fi fost fix la fel un copil născut prin cezariană și hrănit cu lp, nu prea contează, cu tot respectul. Unii oameni cred că medicamentele fac rău, refuză transfuzii sanguine pentru că ”voia Domnului”. Asta nu înseamnă că medicamentele sau transfuziile nu salvează vieți. E o comparație exagerată, dar înțelegi ce vreau să spun.
Unde îți dau dreptate însă e că aici publicul e unul care alăptează în majoritate și că e păcat ca fix acest public să se simtă prost în vreun fel. Asta nu era intenția mea. Legat despre mamele care nu alăptează că li se lasă sânii, nu mă porniți.
Sara
De acord cu tine. Ziceam doar ca al meu copil, pentru mine ar fi fost la fel. Minusul care ar fi existat din hranirea cu formula ar fi fost nesemnificativ raportat la tot ce imi doresc sa-i ofer. Am citit destul de multe studii si articole etc. Nu trebuie nici sa cadem in capcana de a exagera beneficii ce nu sunt clar dovedite de studii. Mie una mi-ar placea niste campanii mai prietenoase, cu mame cool care alapteaza, cu mesaje de incurajare, cu sublinierea ideii ca da, e misto. La inceput poate fi foarte greu, dar se poate rezolva etc etc. daca nu iese, iar transmis mesaje pozitive, mie mi-a placut “fed is best”. E ok si formula, oricum il vei diversifica cu cele mai bio eco alimente, il vei iubi to the moon and back etc. Cu sanii nu stiu ce sa zic 🙂 E super ca ai reusit ce ti-ai propus cu legea pt alaptat. Sincer eu imi fac probleme pentru femeile sarace care chiar au nevoie de ajutor. Procentul celor care nu alapteaza din motive estetice cred ca este totusi nesemnificativ comparativ cu cele care au toaleta in fundul curtii si ii dau bebelusului apa cu zahar in biberon. Acolo trebuie sa ne canalizam energia si eforturile. Copiii mamelor educate care fie nu reusesc sau chiar nu vor sa alapteze vor fi sanatosi si ingrijiti oricum.
rox
Daca vrei sa vorbesti despre riscuri poate ar trebui sa spui si despre cum factorul de risc de pe primul loc la reinternarea nou nascutilor pentru deshidratare severa este alaptarea exclusiva.
#fedisbest
Maria
Sau poate pur și simplu alăptatul ți se pare groaznic și decât să ajungi să-ți urăști copilul din cauza asta, mai bine spui pas. Sunt atâtea motive pentru care o femeie poate decide să nu alăpteze. Poate te simți ca o lăptăreasa, poate îți repugnă ideea ca cineva să mănânce din tine, sau poate sânii mari, umflați și foarte lăsați în loc să fie o bucurie sunt o mega corvoadă și un sentiment de rușine. Alăptarea e o acțiune foarte personală, nimeni nu are dreptul să-ți spună ce/cum să faci. Deci da, această postare ascunde multe mesaje mom shaming.
Miruna
Maria, sunt cateva motive pentru care nu poti alapta, unele mame chiar nu au destul lapte, acesta nu este un mit. Sa decizi ca n-ai tu chef sa alaptezi pentru ca ti se lasa sanii sau pentru ca vrei sa iesi singura in club mi se pare strigator la cer si nu voi lasa o asemenea parere necontestata pe acest blog. E ca si cand faci un copil, dar n-ai chef sa il stergi la fund, ca pute. Pai, sa nu mai faci un copil atunci. Alaptatul e o continuare a vietii intrauterine, nou-nascutul nici nu face diferenta o vreme ca sanul nu e ceva atasat de el, parte fizica din universul lui imediat. Sa decizi din “multe motive” ca nu vrei sa alaptezi mi se pare o forma de abandon fata de copilul tau.
Sunt mame care se chinuie atat de mult, care nu dorm, care tin copilul la san zi si noapte, il iau peste tot, dau bani la specialisti sa le ajute, care atunci cand aud de altele care au decis pur si simplu sa nu alapteze pentru ca exista lapte praf li se face parul maciuca. E parerea ta, inteleg, iti raspund doar pentru ca stiu aici citesc si alte mame si nu as vrea sa creada cineva ca sanii nu se lasa oricum 😉
Andreia
Mai bine nici nu se putea spune.
Nici eu nu mi-am alaptat primul copil, la al doilea am reusit. Si niciodata nu am fost impacata cu ideea ca primul bea lapte praf din biberon… Si asta ne-a afectat legatura mama-copil intr-o buna masura. Este o greseala pe care nu pot decat sa mi-o asum. Mereu incerc sa sfatuiesc prietenele care urmeaza sa nasca sa fie informate pe tema alaptarii, dar nici nu pot obliga persoana respectiva, pana la urma.
Miruna
Felicitări pentru acceptarea pe care o simt printre rândurile tale. Și eu fac la fel cu prietenele mele, le spun: dacă ai nevoie de ajutor, spune-mi, știu la cine să te trimit. Unele au apelat, când nu s-au descurcat. În alte cazuri mi-am dat seama că nu e loc să insist și nu am insistat. Cât despre aceste comentarii cu ce e bine și ce e mai puțin bine (să decizi că nu îți vei alăpta copilul e greșit din punctul sănătății de vedere, fără ca măcar să încerci) nu sunt despre mine și tine, sunt despre cine la scrie. Cam asta e regula generală la tot ce se scrie pe net.
Maria
Aici nu e vorba de sâni lăsați și ieșit în club. Iar te-ai grăbit să tragi concluzii. E vorba de a nu te simți bine în pielea ta, de a-ți fi rușine să ieși pe stradă că ai sânii prea mari din cauza alăptatului. E vorba de cum chestia asta te poate face praf psihic. Iar dacă tru ești terminată oricum asta îl afectează și pe copil. Și atunci varianta sănătoasă e să nu mai alăptezi. Dar văd că tu oricum nu poți empatiza cu asta și împroști cu venin asupra celor care decid din oricare motiv să nu alăpteze. Mai multă înțelegere nu ar strica.
Miruna
Dacă există cineva care se simte psihic dărmâtă de niște sâni prea mari de la laptele din ei, e mai sănătos să investească în niște psihoterapie. Copilul n-are nicio vină. Și una e să vorbim despre o mamă care nu mai poate alăpta (din diverse motive) un copil mare, de peste 1-2 ani și altceva e o mamă care refuză să-i dea sânul unui nou-născut.
Citește ce ai scris, că fix așa sună: ”o mulțime de motive pentru care poate decide să nu alăpteze, că i se lasă sânii” ahahahaha, i se lasă oricum. Blame it on gravity, dar, înțeleg, blonda de serviciu e mult mai ușor de luat peste picior.
Maria
Tu aici iar ai citit printre rânduri și ai interpretat. Eu nu am pus egal între lăsatul sânilor și motiv de nealăptare. Ci am pus egal între faptul că schimbările astea te pot afecta psihic foarte mult, iar dacă nealăptatul te ajută să îți menții sănătatea psihică atunci e mai ok așa. Dar, din nou, lipsă de empatie zero din partea ta pt femeile care dintr-un motiv sau altul nu se simt ele bine cu ele însele dacă alăptează.
maddy
Maria, te felicit pentru curajul de a spune asa ceva si inteleg perfect mesajul tau.
Da, exista unele femei care nu rezoneaza deloc cu alaptatul si tot isi iubesc si ingrijesc copilul. Nu are nici o legatura una cu alta. Faptul ca nasti cu cezariana sau dai lapte praf nu te face mai putin mama si mai putin femeie.
Daca ideea de a alapta iti face mai mult rau (psihic) decat bine, mai ales in perioada de dupa nastere cand o femeie e expusa si depresiei post-natale, atunci nu alapta, stai sanatoasa psihic pt bebelusul tau, ce e rau in lucrul asta?
rox
Sa pui semnul de egalitate intre a nu dori sa alaptezi si a abandona copilul este o aberatie. Faptul ca sunt femei care se chinuie sa alapteze in timp ce altele nici nu intentioneaza este la fel de irelevant cum este faptul ca unele femei nu isi doresc copii in timp ce altele fac FIV. Prefectura si coada vacii.
dia
Miruna, presiunea asta pe care o pui pe alăptare e prea intensa. Ca doctor și ca mama care alăptează de mai mult de 3 ani, cunosc toate beneficiile. Dar copilul o sa crească f ok și iubit dacă ( pentru orice motive) tu alegi sa ii dai lapte praf. Sa nu comparam acuma ca dacă decizi sa ii dai lapte praf e ca și cum l-ai lasă in scutecul murdar, l-ai da la bunici sa il crească sau l-ai lovi. Nu exista comparație. Copiii crescuți cu lapte praf o sa fie ok!! Din nou, asta vine de la o mama care alăptează de peste 3 ani. Dar o fac cu mare drag și asta contează cel mai mult. Și da, sunt femei care aleg voluntar sa nu o facă. Și e ok. Mai bine am insista pe educația cu blândețe:) și pe toleranta și acceptare
Miruna
Unde am zis eu ca bebelusii hraniti cu formula nu vor fi ok? Am zis doar ca alaptatul e cel mai sanatos, mult peste formula. Va rog sa ma contraziceti pe ce spun, nu pe cum se simt de prost unii sau altii cand citesc.
Unele mame muta muntii din loc sa alapteze. Altele isi pun palma in fund si ies la cafea. Singure, fara copii. Pentru ca exista formula.
Asta e, formula ar trebui folosita ca supliment, ca inlocuitor cand nu ai incotro. E un exercitiu in educatia despre care vorbesti, chiar la inceput, sa incerci macar sa faci asta. Chiar si numai o zi sau o luna. E aur pt copil. Tu, ca medic, ar trebui sa stii asta.
Pe mine, ca blogger, ar trebui sa ma doara undeva de bebelusi, doar ca nu pot sa nu ma revolt cand in paralel e o mega-campanie pe lapte praf, cu bugete imense si multe vedete in spate. Intelegi? Iar mie imi sare lumea in cap, de zici ca eu am inventat alaptatul.
dia
Eu am scris ca știu beneficiile alăptatului. Nu numai ca le știu, dar le și practic:) Dar daca vecina alege sa nu alăpteze, nu o blamez. Educația e una, shamming-ul e complet altceva. Adică, tu ai început campania asta ca sa educi mamele și populația in general de beneficiile alăptatului. Buuun. Dar asta nu e un post de educare. Atât timp cât stomacul tău se strânge la vederea biberonului și unele mamele își pun palma in fund in timp ce altele muta munții. Nu e despre ce înțelegem noi, ci despre ce scrii tu. Eu o simt ca pe o nevoie mare de a-ți dovedi tie ceva, dar poate ma înșel:)
dia
* scuze, shaming
Asta nu se aplica la romani, ci unde trăiesc eu, peste ocean. Mamele se întorc la job la 1,2,3 luni. Și dacă nu poți pompa din diverse motive sau nu poți sa te trezești noaptea la fiecare 2 ore sa alăptezi, atunci recurgi la laptele praf.
Andreia
Deci nu mai putem spune ce e bine si ce e rau de teama ca facem ‘mom shaming’. Nici sarcina nu e mereu o bucurie si o placere, dar cum (deocamdata) nu putem creste fetusi in afara corpului ca sa nu ne mai strice noua fengshuiul, doar alaptarea ramane o corvoada de care putem scapa. Nu vreau sa arat cu degetul pe cine ii da copilului biberon, dar niciodata biberonul nu va fi la fel de bun ca alaptarea.
Sara
Nu era vorba de a spune ce este bine. A avea o reactie negativa cand vezi o mamica hranind cu biberonul nu mi se pare ok. Perioada post partum este o perioada delicata, poate un astfel de comentariu sau o privire va declansa depresia proaspetei mame, care in situatii extreme duce chiar la sinucidere. Eu zic sa promovam toleranta si blandetea fata de mamici. Daca mamica se simte ocrotita si incurajata cu siguranta va avea mai multe resurse sa se ocupe de bebelus.
Sara
Fiecare mama informata are dreptul de a decide. Sa nu exageram, abandon inseamna sa nu hranesti copilul. Nu in modul in care nasti/ hranesti copilul sta relatia ta cu el, nu primesti note pt cat de mama esti. Ai o viata de trait cu copilul tau, o mare de dragoste de oferit. Procentul mamelor care alapteaza este f mic pentru ca mamele fara posibilitati nu au acces la informatie, nu sunt sprijinite. Laptele matern este deosebit de important cand nu sunt bani de lapte praf, nu sunt conditii pentru sterilizat biberoane etc, iar lipsa acestora duce la o rata foarte mare a deceselor bebelusilor la noi in tara. Eu spre zona aceea as zice sa ne canalizam energia. Mamicile cu o situatie materiala buna cu siguranta vor avea copii sanatosi si daca nu alapteaza – au acces la o hrana de calitate, ingrijire medicala etc. Plus ca eu cred cu toata convingerea ca o mamica fericita este cel mai bun lucru pentru copilul ei. Cred ca mamicile care aleg sa nu alapteze au dreptul sa o faca fara a fi nevoite sa se justifice. Se poate sustine alaptatul si cu intelegere pentru mamele care au vrut si nu au reusit si cu acceptare pentru cele care au ales formula. Hugs&love to all the moms out there, you are all doing a great job!
Miruna
Îmi pare rău, alăptarea nu e numai despre hrană. Și mamele bogate ar trebui încurajate să alăpteze, și mamele sărace ar trebui încurajate, toate mamele ar trebui încurajate. Că unele încearcă o lună, o săptămână și nu reușesc e altă poveste. Doar n-or să lase copilul să moară de foame. Dar nu despre mamele astea vorbim. Ci despre cele care chiar nu își dau silința. E complicat cu biberonul, dar e la fel de complicat și pentru mamă și pentru tată. În schimb, alăptatul e complicat doar pentru ea și femeile știu asta, că-s deștepte și emancipate.
Sara
Da bun ai dreptate, dar limitele fiecareia sunt diferite. Contextul familial este diferit. Motivatia este diferita. Mie mi se pare un motiv perfect valabil sa nu poti alapta exclusiv pentru ca nu faci fata noaptea. Sa nu uitam ca privarea de somn a fost folosita ca mod de tortura. Unii copii sunt mult mai dificili decat altii. Sunt ataaat de multi factori care contribuie la decizia de a alapta sau nu. Implicarea tatalui din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai importante lucruri. Echilibrul pe care acesta il aduce, sentimentul ca partenerul e acolo sa preia 50% din greutati nu este ceva de neglijat. Eu sustin egalitatea in familie, nu-mi place ideea de femeie care sta acasa, e normal sa stea si tatal. Cariera este la fel de importanta si pentru mama. Este singura cale prin care femeile nu vor mai fi discriminate, nu vor mai primi salarii mai mici, nu le vor fi refuzate sanse pt ca, nu-i asa, face un copil si sta doi ani acasa.
Gabriela
Sara, eu am nascut prin cezariana. Ce sa fac, sa ma aprind de fiecare data cand cineva spune despre avantajele nasterii vaginale doar pentru ca eu nu am reusit? Mi se strange stomacul, cum zice miruna, dar asta e adevarul, mi-as fi dorit si eu nu a fost sa fie. Insa nu pot spune ca cele care vorbesc despre nasterile naturale fac mom shaming.
Sara
Nu era vorba de a discuta in mod obiectiv beneficiile. La nastere medicul analizeaza risc/beneficii. Daca riscul este mare se face cezariana. Dar din nou, mie mi se pare normal si sa ai posibilitatea de a alege, mai ales in sistemul privat. Ce nu mi se pare ok este sa te convinga medicul sa faci cezariana.
Mirela Maria
M-a atras titlul pentru ca, ia ghici! Si eu ma supar pe cei din lista aia … Acum sunt intr-o perioada in care incerc sa uit supararea pricinuita de niste bunici care isi cauta doar anumiti nepoti mai des. In timp am reusit, doar Doamne Doamne stie cum, sa nu imi mai arat supararea foarte tare. Dar tot ma supar! Si mai ales atunci cand dau nas in nas cu aceste situatii cand cred eu ca sunt mai zen. Supararea asta vine, la mine, din asteptarea ca toti sa fie ‘dupa calapodul meu’. Daca eu sunt corecta, empatica, pentru ca asa m-a facut mama si asa m-a educat mama si bunica, mi se pare fair sa intalnesc doar astfel de oameni. Dar ia ghici, lumea nu joaca dupa scenariul meu. Si atunci iar ma supar un pic. Exersez insa sa imi treaca repede. Nu mai exersez insa sa schimb lumea. Ca nu pot. Mi-am dat seama tarziu…
Miruna
Stiu si eu toate cele pe care le-ai spus, desi eu imi dau seama ca nu sunt nici prietena ideala, nici mama, nici sotia, nici judecatorul perfect. Dar na, unele lucruri ajung la mine sa apese pe niste butoane mai tare decat altele. Work in progress.
Doar biberonul nu il voi lauda niciodata, la asta sper sa nu ne asteptam prea curand.
Luminita
Zic si eu din experienta mea (nah, fiecare cu ce a trait, evident): eu ma bucur ca ai mei m-au abandonat in copilarie la bunici. Asa am avut cele mai frumose vacante. Mi-am iubit bunicii mai mult decat parintii, as fi ramas la Deva cu ei pana la facultate, daca ma intreba si pe mine cineva (evident, nu m-a intrebat nimeni).
Legat de alaptat, e tare complicat si personal subiectul, greu sa generalizam. Am atatea cunostinte in jurul meu, unele crescute numai cu lapte praf si sanatoase tun, altele alaptate si extrem de bolnavicioase. Greu de spus cum e mai bine, sincer, mai ales ca vad tot mai mult in jur ca nici medicii nu stiu si nu detin adevarul absolut pentru nimeni. Relatia mama-copil cel putin e mult mai mult, zic eu, decat alaptatul. Exemplul meu: am fost alaptata pana la un an si relatie mai rece si distanta ca a mea cu mama nu stiu sa existe, din pacate. Evident ca mai sunt si altele de luat in calcul, dar nah.
Miruna
E frumos ce spui, dar cred că ești totuși o excepție. Alăptatul nu e totul, dar e tot ce ai mai bun pentru început să-i dai copilului tău.
Referitor la copiii bolnăvicioși și alăptați, cine poate spune cât de mult mai bolnăvicioși ar fi fost fără alăptat? Nimeni, nu-i așa?
Fix așa mi-a zis mie cineva referitor la faptul că nu îl batem pe Tudor. Că uite, nici pe ea n-au bătut-o părinții și uite ce mototoală și fără încredere în ea a ieșit. Na bravo, dar am întrebat-o: oare cât de speriată ar fi fost dacă ar fi și bătut-o?
Sunt lucruri pe care le putem schimba mai ușor decât pe altele. Un context familial greu, cu necazuri mari, cu servicii și neajunsuri se corectează mai greu. Mai în timp. Despre asta e vorba. Și eu știu copii alăptați care au zero relație cu mama lor. Și ce? Asta înseamnă să nu mai alăpteze nimeni, că oricum relația nu ține de asta? nici vorbă de așa ceva. Și eu știu copii crescuți de bunici, foarte fericiți. Sau copii crescuți de părinți divorțați, foarte ok. Sau de părinți abuzivi, foarte ok. Și ce, asta înseamnă să ne abuzăm toți copiii, că au șanse să fie ok?
Julia
Si mie mi se strange stomacul cand vad biberoane in guri de bebelusi. Ai mei au vazut exclusiv biberoane. Aruncati cu pietre, va rog. Apoi ganditi-va ca o mare parte a mamelor care nu alapteaza nu au suportul, deschiderea si informatiile necesare pentru a lua o alta decizie. De ce nu se fac campanii pro alaptare macar la fel de agresive precum cele pro lapte praf? De ce la iesirea din spital pachetul ‘cadou’ contine o cutie de lapte praf? Da, mi se strange inima cand vad biberoane, dar fatza de acele mame simt doar tristete pentru ca nu a stiut nimeni sa le invete mai bine.
Miruna
Pentru ca din alaptat nu se imbogateste nimeni.
Ecarulan
Cred ca am mai zis, dar ‘industria’ alaptatului face foarte multi bani.
rox
Miruna, nu stiu daca se imbogatesc dar interese sunt. Vezi pompele de san, consultantii de alaptare, sns-urile, biscuiteii pentru alaptare, ceaiurile pentru alaptare, medicamentele pentru alaptare, sa mai continui?
Mai oameni buni, lasati femeile in pace sa isi hraneasca copiii cum vor. Nu le mai ‘sustineti’ voi sa alapteze. Serios, in ziua de azi femeile nu sunt presate, sunt haituite sa alapteze.
Rox
Tu ii spui sprijin, eu ii spun presiune. Io una m-am saturat de ‘sprijin’.
ACC
Eu cred ca “mom shaming”-ul asta se intampla doar atunci cand se simte cineva cu musca pe caciula (vorba englezului tradusa in romana). E clar ca exista cazuri in care fie nu poti sa ramai insarcinata natural, fie sa nu nasti natural sau sa nu poti sa iti hranesti pruncul asa cum e dat de la natura. DAR, nu cred ca i se strange nimanui stomacul si vrea sa faca un asa zis mom-shaming in aceste cazuri. E vorba cand o femeie alege sa devina mamica si isi asuma acest rol doar pt ca biologic a produs un copil – un fruct al fecundatiei. Valabil si pt barbati/tatici. Iar apoi se asteapta si doreste ca viata sa continue ca in timpul fecioriei, doar pt ca slava domnului ca exista lapte praf si suzete si patuturi pt bebelusi, alea mai cu fite fiind cu baterii care il si scutura gen leganat, deci de ce sa ne fiarba noua sanii cu lapte si sa ne obosim sa ii tinem noi in brate la adormit, adica de ce ne-am mai complica?! Da, ma enerveaza si ma ingrozesc femeile care fac copii si pt care comoditatea ramane mai presus decat dorinta si instinctual sa ofere copilului cel mai bun start in viata care le este posibil. Da, ma enerveaza lipsa de informare in anul 2019 in care avem atatea studii stiintifice la dispozitie despre avantajul net si clar al alaptatului atunci cand acest lucru este posibil, dar in schimb nu lipsesc neologismele rapide de tip mom shaming.
Da, ma ingrozesc femeile care considera ca alaptatul este un sacrificiu mult prea mare, cand acesta e doar inceputul. Cresterea copilului va inseamna implicit mult mai multa munca, sacrificii, bataie de cap, nelinisti, incat sa pui o titi in gura sugarului va fi cea mai mica grija si de cea mai mica durata per total din tot rolul si anii de mamica. Cu tot cu lasatul sanilor dupa. Cam asta am eu de zis prietenelor care vor un sfat din experienta mea de mamica, 20 de ani (in curs de desfasurare) inceputi la 20 de ani ai mei. Si da, sanii mi s-au lasat dupa alaptat, dar cum ziceam, sa fi fost sau sa fie asta grija mea cea mai mare … ohohoho ….
Sara
Eu nu vad nici un sacrificiu in a alapta. Viata mea e mai frumoasa decat in “zilele fecioriei”. Nu simt ca nu ma distrez etc, din contra! Ma bucur de copil si de activitatile pe care le putem face impreuna. Si doresc ca fiecare mama sa fie fericita si implinita alaturi de pruncul ei. Mai ales celor carora le este greu si sunt in pragul depresiei. Daca mamica tb sa renunte la alaptat pentru a fi bine cu ea, so be it! Atitudinea de tip mie mi-a fost greu, sa moara si capra vecinului mi se pare ingrozitoare. Si conform normelor de siguranta locul bebelusului este in patutul lui (de tip co sleeper sau nu), fara perne paturici, saltele moi. De asemenea si parerile referitoare la suzeta sunt impartite, s-a demonstrat ca reduce riscul sindromului mortii subite. Si din putina mea experienta in perioada colocilor uneori il calma, la san tasnind lapte pe el si enervandu-l si mai rau. Zic sa depasim faze de genul s-au reprodus, acum sa sufere. Nu, nu trebuie sa se sacrifice nimeni, in primul rand pentru bunastarea bebelusului. Decat o mama care simte ca s-a sacrificat mai bine o mama linistita. Ceea ce faci pentru copilul tau faci din dragoste, deci nu e sacrificiu.
Ecarulan
Corpul meu, fac ce vreau cu el(daca pot).
Tare suparacioasa esti 😀
Calin
The Subtle Art of Not Giving a F*ck – Mark Manson, tradusa la noi sub numele Arta subtila a nepasarii. 😀
o femeie
supararea vine din creier si din amintiri si experientele noastre. Normal ca nu ne suparam cand persoana iubita intarzie/greseste si cand stim ca face tot posibilul, dar tare ma supar cand se tranteste pe canapea si fara niciun efort zice ca nu stie.
Mai exact, supararile mele trec si prin frustrarile proprii si neimplinirile sufletesti.
Simo
Pfu, ce de comentarii despre alaptat si crescut copii!
Eu vreau sa zic ceva despre subiectul principal , felul in care reactionam la anumite situatii. Sunt, intr-adevar, persoane care se aprind numaidecat. Si ma gandeam ca poate scrii despre cum ii ajutam sa nu se mai supere la orice. In alta ordine de idei, am observat ca se intampla sa te superi fix pe persoanele mai apropiate, pentru ca “nu iti permiti” sa faci asta cu ceilalti. Si asta imi da de gandit.
Apropo de prietenie, se spune ca iti este prieten cu adevarat acea persoana pe care nu o vezi sau cu care nu vorbesti zilnic, dar atunci cand reluati comunicarea, e ca si cum ati fi facut asta zilnic. 🙂
Miruna
Asta cred si eu, asta mi se intampla cu cele mai multe prietene. Nu conteaza cat timp a trecut, reluam firul fara sa pierdem vremea cu reprosuri.
Natalia Dabija
Mie mi se pare ca supararea asta are legatura cu controlul. Undeva in sinea noastra ne-am dori ca toate lucrurile sa fie corecte sau cum credem noi ca sunt corecte. Cand vezi ca nu reusesti sa controlezi, te simti neputincioasa si te superi. Eu am avut o prietena (nu ne-am vazut de multi ani, de asta am avut) care a reusit sa ma faca sa vad altfel promisiunile. Ea imi spunea asa, gandeste-te ca omul de partea cealalata a promisiunii face tot ce poate ca sa se tina de ea. Poate nu a reusit sa ajunga la timp desi a incercat foarte tare, poate nu ti-a mai dat cartea desi si acum ii pare rau sau nu stiu, orice alt exemplu. Eu eram obisnuita sa pun raul inainte. Asta e al doilea motiv pentru suparare. Si asta, cu emotiile vechi care vin din istoriile noastre. Of, sunt multe. Cred ca ne-ar ajuta sa ne dam credit mai mare unul altuia si sa incercam sa vedem povestea intreaga a omului, nu doar imaginea pe care o prindem pentru moment.
Miruna
Absolut. Are legatura cu multe chestii, dar acum nici nu putem cadea in extrema cealalta in care totul sa ni se para ok. Alaptatul e mai sanatos decat formul, oamenii slabi sunt mai sanatosi decat grasii. Nu toti, evident ca exista exceptii, la fel cum nu toti care fumeaza fac cancer. Despre asta e vorba, despre ce e bine si e ce rau. Si nu zic eu ca e bine sau ca e rau, zic altii mai destepti si mai multi decat mine.