
M-am oprit din frecat încărcătorul periuței de dinți. Știți cum se jegoșesc unele locuri străine oricărei menajere din lume, nu că eu aș mai avea așa ceva. De asta m-am apucat să frec și să mă întreb cum mama soarelui termina ea curățenia uneori și-n două ore. Dar, mă rog. Probabil nu era legată sentimental de fiecare colț de mobilă sărit și nici de fiecare chitanță de la întreținere. Iunie, ah, asta a fost luna cu ziua mea. Ce tort bun am mâncat atunci. Sau Uite, decembrie anul trecut! Cel mai gras Adventskalender de până acum. Plus că mi l-a dat Horațiu și pe al lui, ca în fiecare an, de altfel. Că el trăiește cu impresia că nu îi place ciocolata și nu era să-l contrazic tocmai atunci. Mda, vă rog să nu-mi psihanalizați faptul că toate amintirile sunt legate, într-un fel sau altul, de ceva bun de mâncat.
Continuare