Sunt multe lucruri bune care te așteaptă de cealaltă parte a oboselii

lucruri bune așteaptă cealaltă parte oboselii miruna ioani

Am o prietenă bună și fără copii, care mă critică în cel mai constructiv și sincer mod cu putință că prea m-am făcut o plângăcioasă de când sunt mamă. În sensul că prea scriu numai despre cât e de greu, de obositor, cât nu dorm și nu ies din pijamale, ba m-a rugat în mod expres să-mi scot cuvântul ăsta din vocabular, să-l șterg din vârful buricelor degetelor din dotare. Că vrea și ea copii într-o zi și tare și-ar dori să fie ocolită de asemenea detalii.

Atunci, imediat i-am povestit una dintre întâmplările mele cu Tudor, care îți aduc mărgele de lacrimi în ochi, dar pe care nu le pot scrie aici cu stângăcie. Nu știu dacă mintea mea o să le păstreze undeva, dar știu sigur că inima nu o să le uite. Fiindcă așa se construiește Puterea oricărei mame de pe pământ. Pentru că nu sunt numai oboseală, nesomn și scutece murdare, sunt și multă piele de bebeluș, priviri nejudecătoare, iubiri fără niciun reproș.

Dacă e ușor? Probabil, după ce trece. Dacă e obositor? O, ba da, de cele mai multe ori. Dacă e distractiv? În fiecare zi râd cum nu mă face nici cea mai bună comedie. Dacă e greu? Cred că altele sunt greutățile adevărate pe pământ.

Un copil vine cu niște reguli de viață, exact cum o șosea vine cu un marcaj rutier. Nu e ca și când nu ai putea-o lua pe arătură, că vorba aia, copilul crește și singur dacă-l lași. Doar că și dorințele tale se schimbă. Aici e paradoxul, de fapt. Da, nu îți e ușor, dar nici nu vrei să fugi de acasă de cele mai multe ori. Da, mai vrei să schimbi și vorbe, nu numai scutece, dar ești tot cu ochii pe ceas. Da, te plângi că nu mai ai timp de epilat, de citit, de bărbat și, cu toate astea, te gândești să mai faci un copil sau poate chiar doi. Fiindcă, dacă tragi linie, e minunat.

foto Unsplash

 

 

 

Articolul anterior

Ardelenește înainte de românește

Articolul următor

Ajutor! Copilului meu nu i-au ieșit dinții de lapte

24 Comentarii

  1. Cricket

    Bitter-sweet…copilul e mereu minunat, doar zilele sunt mai mult sau mai putin minunate. E greu si paradoxal ca ai pleca in lume, dar nu o faci pt ca el merita cea mai buna versiune a ta. Toate ca toate, dar eu sigur nu mai fac alt copil.

    6+
  2. Anda

    Inainte sa raman insarcinata toti prietenii mei cu copii se plangeau cat e de greu si tin minte ca ma speria asta si imi venea sa aman decizia de a face la randul meu unul. Odata le-am spus si au zis,”nu, ca e fain, dar am vrut sa stii ca e si greu”. Eu nu voiam sa stiu ca e si greu, voiam sa stiu ca e si fain.
    Dupa ce am nascut si m-au intrebat prietenele fara copii cum ma simt ca mama, le-am raspuns “implinita”. Cred ca stim cu totii ca nu e usor sa cresti un om, dar mai avem nevoie si de incurajari.
    Acum ca bebe meu are 9 luni, toti parintii cu copii mai mari imi zic ca primul an a fost cel mai usor… -_- se termina vreodata?

    2+
    • hahaha, din experiența mea, felul în care alții își cresc copilul poate fi scarry. Faza e că nimeni nu îți spune că ăla nu e copilul tău, ci al lor și că al tău o să fie diferit. Nu diferit în sensul că nu o să cace, plângă, etc, dar diferit în sensul de cum vei reacționa tu.

      Dar înțeleg nevoia noastră de a anticipa greul, de a ne face o imagine despre ce ne așteaptă. De asta doar întrebam fiecare femeie cu care vorbeam înainte de a naște, la ea cum a fost. Știam pe de rost experiențele de la cea a bunicii până la cea a unei necunoscute cu care stăteam la coadă la pâine.

      După ce trece, îți dai seama de un singur lucru: că la tine a fost ca la tine, nu ca la alții.

      De exemplu, mulți părinți se plâng că a devenit mai greu după ce copilul a început să meargă sau să stea în picioare. La mine a devenit mult mai ușor, fiindcă era mai independent. Țin minte că râdeau mama și tata de mine când ziceam că abia aștept să poată sta copilul pe picioare. Ziceau: ce ai impresia că unde-l pui acolo stă? Nu, nici vorbă,d ar tot am avut dreptate. Mie mi-a fos tmult mult mai ușor.

      0
  3. Diana Preda

    Ehei…cu doi e de patru ori mai greu și de 10 ori mai frumos. Chestiile astea merg exponențial, baterii să ai. Și nervi buni.

    2+
    • Bateriile te mai lasă, nervii poate mai des, dar cumva tot găsim un flower power 😛

      0
      • Ana

        Subscriu, de n ori mai greu cu doua, dar de o mie de ori mai frumos, mai multa iubire inocenta, neconditionata si pura. Certuri intre surori – evryday, sa incerc sa o cert pe una dintre ele(pentru indiferent ce ) – nici o sansa ca sare cealalta sa o protejeze.Faci echilibristica – bifat, dar ma bucur enorm ca am hotarat sa mai avem un copil.

        0
  4. Și mamă

    Ei bine, atunci când creștem copii, de fapt creștem și noi ca femei, sau ca ființe sau ca esențe…e greu dar e o creație sau o viață nouă, o altă perspectivă ce ne scapă de egoism

    0
    • 🙂 corect.

      Ai comentat pentru prima dată și, de asta, comentariul a intrat în moderare. Asta se întâmplă doar prima dată, de acum se va afișa direct. Doar ca să știi. Te mai aștept pe la mine.

      0
  5. Gabi Co

    Prietenelor mele care imi spuneau ca ar face copil la cat de etuziasmata eram cand vorbeam de galusca mea le-am spus ca asta ar fi cel mai prost motiv pentru care ar face un copil. Nu exista garantia nici ca noi, parintii ei, am reusi sa mai facem un exemplar identic cu ea, daca ar fi sa fie.
    Si nu zic ca nu au fost momente grele in acesti 2 ani, au fost si pareau ca nu se mai termina, insa “all in all” a fost mult mai usor decat greu, iar frumosul din urma a sters amintirea greului.
    Si, cum ziceai si tu in comentariul de mai sus, mi se pare din ce in ce mai usor de cand a capatat independenta si e din ce in ce mai interesant acum ca incepe timid era lui “ce este asta? ce face asta?” 🙂

    0
    • Daaaaa, si mie imi place la nebunie! De cate ori ma suna mama, ii zic la telefon: e minunat baietelul asta, stii cat e de minunat?!??

      0
  6. Foarte dragut articolul, mi-a placut 😀

    0
  7. De cand nu se mai trezeste noaptea (4 ani juma 😀 ) , sa imi pun pe lista si sa renunt la treburile inutile, si am reusit sa imi impun sa adorm la program (programul mie bun e 23 si oleaca, pana ian 23:30) toata viata e mult mai buna! Ce daca 3 sedinte, ce daca platita cu intarziere, totul e minunat 🙂

    Mai vorbim la adolescentza 😀 😀

    0
  8. Violeta

    E si greu, dar si minunat….de aia noi femeile suntem cele mai tari fiinte de pe planeta. Oboseala trece…..in asfintitul vietii vei rade si te vei emotiona doar de amintirile frumoase. Eu abia astept nepotii….

    2+
  9. Haha, asa vorbesc si eu adesea despre copil, dar asta pentru ca trebuie sa ma descarc. Nici despre birou nu cred ca spun adesea lucruri bune, desi ador ce fac, ci povestesc mai degraba cum am fost rupa de oboseala, pe muchie de cutit intr-o situatie etc.
    Dar stii, cumva cu postul asta nu ma convingi. :)) Adica eu stiu ca e minunat, stiu ca asta stii si tu si crezi asta, dar cu textul asta mi se pare ca subliniezi tot aia: ca nu mai avem timp sa facem x, y, z. 🙂

    0
    • Pai nici nu mai avem, ce, e o minciuna? Dar asta e ceva ce acceptam si punct. Schimbul e tot cumva in avantajul nostru. Nu as putea iesi in fiecare seara? Probabil ca da, de 3 ori pe saptamana sigur as putea. Dar as vrea? Dupa-masa am o treaba care nu stiu cat va dura si ma gandesc cu groaza nu carecumva sa adoarma asta mic inainte sa ajung eu acasa. As fi tare trista.

      0
  10. Ioana

    Eu ma bucur enorm ca îl am, dar de fiecare data când se îmbolnăvește mai tare simt ca mi se rupe inima și îmi vine sa plâng în continuu…Si au fost cel puțin vreo 7 cazuri de mers la urgenta pana acum… Acum la ultimul, cu febra 40, care nu scădea nicicum, înțepat de 3 ori pana au reușit sa ii puna branula, mi-am zis ca în cazul meu 1 copil îmi ajunge… Nu as rezista sa mai trec prin atâtea cu un bebeluș…Si ma gândesc la părinții care au copii cu boli mai grave, poate incurabile, nici nu pot sa îmi imaginez ce e în sufletul lor. Pe de alta parte vad familii cu câte 2, 3 sau 4 copii și vezi ca au o bucurie aparte, parca mai intensa…

    0
    • Cu siguranta, desi cred ca e mult mai greu sa ai relatie apropiata cu 4 oameni diferiti, in loc de unul singur. Caci timpul tau e la fel. Sanatate multa va doresc!

      0
  11. Ioana

    Eu ma bucur enorm ca îl am, dar de fiecare data când se îmbolnăvește mai tare simt ca mi se rupe inima și îmi vine sa plâng în continuu…Si au fost cel puțin vreo 7 cazuri de mers la urgenta pana acum… Acum la ultimul, cu febra 40, care nu scădea nicicum, înțepat de 3 ori pana au reușit sa ii puna branula, mi-am zis ca în cazul meu 1 copil îmi ajunge… Nu as rezista sa mai trec prin atâtea cu un bebeluș…Si ma gândesc la părinții care au copii cu boli mai grave, poate incurabile, nici nu pot sa îmi imaginez ce e în sufletul lor. Pe de alta parte vad familii cu câte 2, 3 sau 4 copii și vezi ca au o bucurie aparte, parca mai intensa…

    0
  12. Mari

    Eu înainte să rămân însărcinată vedeam numai greul. Eram împreună cu soțul meu de 11 ani deja și cochetam cu ideea sa rămânem doar noi doi.
    El a fost cel care m-a convins sa încercam și ce bine îmi pare.
    A fost cel mai greu an dar dacă as putea l-aș retrăi fără să stau pe gânduri.
    Copilul meu mă învăță să fiu prezentă și conștientă de aici și acum chestie care nu îmi ieșea deloc înainte să fiu mamă.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.474 s